Montessori @ home?

Standard

Mmmm. Noi nu facem. Ca nu cumva să se înțeleagă că e un articol despre cum îi prezint eu materiale Sarei.

Nu îi prezint. Nu știu cum să îi prezint și chiar dacă aș ști, tot nu i-aș prezenta.

Ăsta e rolul grădiniței, al educatoarei.

Acasă, eu sunt mamă și atât.

Da, o cresc în spiritul ăsta. Decide singură, face singură, încerc să nu o întrerup din ce face, sau dacă chiar trebuie negociez cu ea întreruperea, nu sar să fac chestii pentru ea pe care le poate face singură, nu îi propun eu să facem ceva și îi cumpăr jucării (niciodată pe cele pe care le are la grădi) în funcție de chestiile pentru care arată interes. Sunt o placă foarte stricată cu veșnica mea replică că poate face orice atâta timp cât nu deranjează pe altcineva.

Mi se pare foarte dificil să le faci pe amândouă, să fii și educatoare și mamă simultan și să le faci și bine. E, probabil, unul din motivele pentru care nu am luat niciodată în calcul varianta homeschooling deși recunosc că simt fiori reci pe șira spinării când mă gândesc la sistemul tradițional de educație.

Nu văd cum din mama care se trântește pe jos, care se strâmbă și care se împiedică repetat ca să smulgă un hohot de râs m-aș transforma în eduacatoare care îi prezintă ovoidul și apoi o invită să lucreze cu el.

Sigur, or putea altele, nu zic nu. Doar că eu nu pot :).

Și pentru a țâșpea mia oară nu înțeleg mamele care se plâng că plozii nu sunt interesați de materialele pe care le prezintă. Mame Montessori. Știți ce înseamnă dacă nu sunt interesați de materialele pe care le prezentați? Fix asta. Că nu sunt interesați de materialele pe care le prezentați, deci probabil le-ar plăcea altele, deci probabil nu sunteți foarte atente la nevoile lor, deci probabil sunteți mai preocupate de ce vreți voi să învețe decât ce vor ei să învețe. Cam dur? Bine. Deja eram într-o pasă prea dulce.

Revenind. Sigur că pot să îi explic despre stele, despre de ce-i marea sărată, despre toate câte le știu și mă întreabă, dar în stilul meu propriu și personal, cu nas roșu de la frig, cu aruncat în sus în mare și pupat mânuțe. Nu cum îi prezintă educatoare la grădiniță. Și nici nu vreau să o fac. Sara are nevoie, da, nevoie, de amândouă.

Iar Sara acasă este independentă dar, de exemplu, are zile când mă pune să o încalț. Sau chiar să îi dau să mănânce (deși mânca singură cu lingurița de pe la 11 luni). Și asta în condițiile în care mi se spune că e un copil montessorian. Este. Dar doar când vrea ea :).

Și știți ceva?

E normal.

E exact, dar exact același motiv pentru care eu, atunci când sunt cu sotzoo în mașină și mergem undeva, deși știu drumul, îl întreb întotdeauna pe el pe unde să o iau. 🙂

IMG_9585

Anunțuri

2 răspunsuri »

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s