Arhive zilnice: 8 iulie 2015

Death defying acts

Standard

Acum vreo lună povesteam cu var-miu la un drum lung în mașină (astea sunt bune de vorbit) că nu înțeleg de ce vor oamenii să fie foarte bogați, să aibă milioane, când mie de fapt îmi trebuie bani pentru 3 lucruri: călătorii, cărți și benzină. Sume medii mi-ar trebui 😀 . Astea 3 chestii mă fac să zâmbesc (sunt și cărți care mă fac praf, dar e ok, Kafka parcă zicea că așa ar trebui să fie cărțile bune-sunt de acord doar pe jumătate). Sara și muzica îmi oferă fericire fără bani :). Aș adăuga niște cafea. Și pozele.

Sigur, ne trebuie în primul rând bani pentru nevoile de bază. Rate. Dacă mai rămâne ceva.Dar dacă mai rămâne ceva, cumva, pe ce îi dăm? Eu i-aș da/îi dau pe alea 3 chestii de mai sus.

Dacă m-ar fi făcut fericită o casă cu piscină? Sau un Ferrari? O bijuterie? O rochie de nuș ce firmă? Să stau la 5 stele în Maldive? Dar mzău, oare o casă sau un Ferrari chiar pot face un om fericit? Și știu eu câteva locuri cu o apă ireală pe aici, pe aproape. Nu-i nevoie de Bahamas.  În plus, între noi fie vorba, mă simt cam aiurea la 5 stele.

Ați stat vreodată, așa, să luați la purecat care sunt lucrurile care vă fac cu adevărat să zâmbiți? Sau nu mai e timp de asta? Prinși între. Am o melodie așa pe unul din playlisturile recente, nu mai știu care. Cu oamenii prinși între. E atâta agitație acolo între, cine mai are timp de altceva.

Azi de fapt voiam să pun niște poze de la Londra. Dar nu prea am poze de la Londra, n-am avut chef (doar noaptea am mai făcut câteva. meh, cine știe).

Treaba asta cu călătoritul este un act sfidător de moarte :). Ca și pozele, muzica, să iubești (dar insist, insist să nu fim plictisitori și să nu ne rezumăm numai la oameni), să înveți (băi suntem complet cretini cu școala asta, sunt atâtea lucruri geniale pe care am putea să le aflăm, lucruri care ne-ar face mai buni, oameni și lucruri, idei, care dacă s-ar găsi poate s-ar inventa leacul pentru cancer dar nu ajung acolo pentru că suntem plafonați în ce-a vrut să spună autorul tip de școală. futu-i).

Mă strâmb acum când scriu asta, iese prea serios. 🙂 E din cauza melodiei.

Revenind la Londra, e singurul oraș despre care cred că ar putea întrece Roma. E murdară, aglomerată, gălăgioasă (am stat cu căștile-n urechi, altfel nu rezistam) și mi-a adus aminte de București (sticla și cărămida și toate de mai sus). Era să mă omoare cu fish and chips-ul ei. Dar e incredibil, incredibil de frumoasă. Casele, străzile, domnul în uniformă care citea lângă un porumbel și London Eye (singura imagine care îmi place din cele pe care le-am făcut, și probabil n-are legătură cu felul în care a ieșit poza), florile, culorile,  femeia paznic de la British Museum care mi-a dăruit unul dintre cele mai sincere zâmbete din ultimul timp (ce cadou fain), cărțile bune cu 2 lire jumate, cuplul cu păr alb și sandale urâte, ținându-se de mână (i-am invidiat), terasele, ușile colorate din Notting Hill, parcurile cu veverițe blânde și caruselul.Cel mai mult mi-a plăcut când ne-am pierdut pe străduțe. De fapt, nu prea cred în asta cu pierdutul, în capul meu e exact pe dos:).

Cum să nu iubești orașul care te lasă să te dai în carusel? 🙂 M-am dat în carusel în Londra. Unul din ăla ca-n Amelie. Aici îmi e rușine (se uită lumea ciudat când mă dau în leagăn, dar în carusel).

Mi-ar plăcea tare mult să călătorească Sara când e tânără. Fără noi. Musai fără. Când încă se formează. Atâta mi se pare că te schimbă un oraș sau o călătorie. Erau mulți puști în Londra noaptea, pe malurile Tamisei, atâta energie. Chiar și cu fata care plângea în hohote, în fund, lângă un felinar (aș fi vrut să mă opresc lângă ea să-i promit că o să se îndrăgostească din nou, dar nu știu dacă m-ar fi crezut, fiecare dragoste e ultima). Chiar și cu ea aș vrea să vada Sara Londra cât e tânără. Și Parisul și Roma și Barcelona. Măcar. Toate minuni. Da, minuni. Atâta lasă în tine să vezi orașele ăstea, sau o fi că-s eu din cel mai mic dintre orașe și mă hrănesc din uluiala asta cum pot să fie altele. 🙂 Sper să putem face asta. Și să nu intru cumva în cine știe ce zonă în care să uit.

Așa-i că și voi vreți să călătorească copiii voștri când vor fi tineri? Poate merg împreună :). Aș fi un pic mai liniștită să fie Sara cu ei (nu, nu cred c-aș dormi niciodată în nopțile alea, de fapt nici nu știu cum aș respira, dar tot cred că ar trebui să facă asta :P).

PS. Și are nori grași. Cei mai grași nori pe care i-am văzut. Irezistibil.

IMG_9239 IMG_9254 IMG_9271 IMG_9329  IMG_9427 IMG_9437 IMG_9447 IMG_9450 IMG_9458 IMG_9515  IMG_9520  IMG_9535 IMG_9548

Reclame