Arhive zilnice: 2 iulie 2015

So I’ve figured it out. I know what’s wrong with the world.

Standard

Și nu, deși la prima vedere ați putea crede că e folosirea limbii engleze pentru titlurile articolelor scrise în limba română, nu e asta.

Chiar am stat și m-am gândit. Ce naiba se întâmplă cu noi? De ce sunt atâția oameni nefericiți?

Sărăcia?

Criza economică?

Grecia?

Sistemul educațional?

Sistemul medical?

Guvernul?

FMI-ul?

Profa mea de chimie din liceu?

Mnu, deși, desigur, toate au potențial și aș putea găsi o serie de argumente care justifică perfect de ce fiecare din cele de mai sus este cel mai de căcat lucru care ni s-a întâmplat. Stai. Mai puțin Grecia, pentru că de fapt iubesc țara aia (had me at blue water and tzatziki). Și dintre toate cele de mai sus, mai ales profa de chimie din liceu, ființa e mai rea ca Hitler, jur.

Revenind.

Am întors-o pe toate părțile. De oriunde aș privi-o, asta e.

Sunteți gata?

Problema e că oamenii nu mai dansează.

Serios. N-ați observat?

Pe vremea mea (maică), dansam. Dansam cu mătușa-mea și unchi-miu pe Janis Joplin într-o vară când aveam 4 ani. Dansam Don’t Speak, cu băiatul brunet dintr-a 7-a c (nemernicul care mi-a rupt inima în 6598434 de bucăți la 14). Dansam în liceu pe tâmpenia aia de muzică de telenovele când mințeam că dorm la prietena mea. Dansam în facultate pe hidoșeniile alea indiene sau ce draci era la modă atunci în cluburile de fițe din Cluj. Băi Diesel băi, se poate, muzică indiană măi?

Mă rog, înțelegeți? Dansam. Adică ne ridicam fizicul de pe scaun și ne mișcam mâinile și picioarele (ok. și fundul) încercând să urmărim basul. Cam asta înseamnă a dansa.

Am fost relativ recent (a se citi acum fro 2 ani) într-un club. Ok, chit că eu nu-s genul de merge în club, a fost mai mult împotriva voinței mele și, în apărarea mea, am și evacuat zona destul de rapid. Nimeni nu dansa. M-am uitat la uamenii cu care eram. Nimeni nu părea surprins. Apparently, this is what they do these days când merg în locurile unde se ascultă muzică tare. Se stă la masă, se bea (wiskey cu Red Bull) și maaaxim,maaaaxim se dă din cap. Pe ritm, desigur.

Right.

De altfel, scuzabil, pe muzica aia, cam asta aș face și eu.

Dar, vedeți, cred că e greșit. Ar trebui să dansăm mai des. Eu dansez. Always did. Absolut îngrozitor (sunt destul de sigură de asta), cu dat din plete și aruncat de picioare. Singură până la Sara, cu Sara, după Sara. Dansăm tot. Tot playlist-ul. Hei, și mai zice lumea că nu fac mișcare :P. Sara e de părere că aia cu Ale tale Ale tale e o melodie potrivită pentru dansat, și ok, dansăm și pe aia (ce nu face o mamă pentru odorul ei?), dar Nirvana e minunata pentru alergat prin casă. La Beatles se cocoață la mine-n brațe.

În adâncul sufletului meu, cred că dacă cea mai enervantă persoană din Univers, în exact acel moment când mă face să scot fum pe nas s-ar apuca să dea din cap în mod lateral, să facă o piruetă și, eventual, un moonwalk, toată enervarea mea s-ar evapora.

Am fi o lume mai bună dacă am dansa mai mult.

Dimineața, în lift, când nu e nimeni.

În birou, înainte să ajungă colegii și să înceapă programul. Mental note: să dau totuși muzica mai încet când fac asta, astfel încât să o pot auzi pe Scooby Doo ca intră în buro și încearcă (zadarnic pentru că n-am cum să o aud când sunt cu căștile în urechi, muzica-i la maxim și, de fapt, de altfel, sunt aproape tot timpul cu căștile-n urechi) să mă scoată la cafea.

Când aștepți să se termine coada de la aeroport.

Când țipă șeful la tine.

Când ești mic.

Când ești mare.

În general.

So do it. I dare you. Let’s shake that ass (individually, in our offices homes, of course :D).

Playlist de iulie. Jumătate lălăit (dar nu, pentru a preîntâmpina întrebările nu sunt deprimată, dimpotrivă). Am fost happy când le-am ales. Și jumătate sunt danțabile, testat.

PS. Am dat de asta azi-dimineata pe la 6. Rather awesome.

Reclame