O carte

Standard

M-a dat văr-miu de gol pe feisbuc că mă gândesc de vreo 2 săptămâni (săptămâni mă am zis, nu luni, da e ok, probabil și peste 2 luni tot aici sunt) la o carte. La singura carte pe care aș alege-o. Cartea fundamentală, auzi, câtă seriozitate  (nu, n-am zis nici asta), eu m-aș mulțumi să găsesc cartea mea. Pentru el e Un veac de singurătate, asta a fost de când a citit-o, dragoste la prima vedere, ura și la gară, îl iubește atât de mult pe Marquez că e întâiul și ultimul.

Ocazie cu care s-a găsit un cititor amabil să constate că el e scriitorul la noi în familie. Lăsați-mă să mă adun de sub masă, șocul m-a doborât. Pe bune, Căpitane Evident, pe bune? 😛

Revenind. Da, mă gândesc de vreo 2 săptămâni la o carte. La singura carte.

Problema e că nu cred în ideea asta. Mi s-ar părea o tragedie să ne rezumăm la o singură carte. Măcar vreo 10 pe cap de vită furajată, se poate?

Am reușit să reduc din ele cu gândul că e ca un fel de cină (după care am făcut-o prânz, să încapă mai multe). Deschidem la aperitiv cu un Salinger (că tot a fost întâia mea dragoste) sau Fitzgerald, luăm un Zola sau Flaubert la ciorbă consomme (ce-oi avea cu franțujii ăștia de-i pun la supă, săracii) ș-un Steinbeck sau Dostoievski la felul 2, iar desert un Ilf și Petrov sau poate un Cortazar. Și Vian pe post de vin roșu (hai că aici am nimerit-o cu nația), trăiesc încă în Spuma Zilelor deși am mai citit fro 2 (nesemnificative) după ea.

Una. O singură carte.

Mi se pare un angajament mult, mult prea serios. Nu pot să aleg o carte, cel puțin nu încă. E ca și cum mi-ai cere să mă mărit la 12 ani.  Am citit incredibil de puțin. Lista mea cu cărți de citit e uriașă. Am ani buni (de i-oi trăi) de citit de acum încolo.

E foarte posibil să mi se întâmple, la un moment dat, nu neg. Dar deocamdată nu sunt pregătită de una ca asta. M-am îndrăgostit de o mulțime de cărți (de unele m-am și dezîndrăgostit, nu poți să iubești la 33 cărțile pe care le-ai iubit la 15)? Da. Le-aș face la fel de obligatorii ca vaccinurile la copii? ;). Da.  Să aleg doar una? Nu.

E incorect. E incorect să aleg doar una.

Eu însămi nu mă găsesc în o carte, în una singură. Sunt bucățele din mine în o sută de cărți, și probabil voi mai găsi bucățele din mine în alte o sută, cum să aleg? Aș ezita pe veșnicie între sprânceana stângă și degetul mic de la piciorul drept.

Of, și iar am scris un articol enervant despre cărți, urăsc să scriu despre cărți (pentru că par cu nasul pe sus, de fapt și sunt cu nasul pe sus cu fiecare nume sau titlu scris). Cărțile sunt doar de citit, zău. Ok. Și de iubit 🙂

IMG_6878-001

Anunțuri

7 răspunsuri »

  1. Și pentru mine toate-ncep(eau) cu Marquez. Când am citit prima data Un veac de singuratate, am recitit-o si recitit-o și a jucat mare rol când l-am cunoscut pe soțul meu. Adică, oricât de ciudat sună, când el mi-a vorbit despre cartea LUI preferată, am știut că he is the one. Nerds. Dar în ultimii cinci, șase ani, nu pot spune că mă definește doar o carte. Nu pot vorbi doar despre UNA. Am una care mi-e de capătâi în ale parenting-ului (Jesper Juul, Your competent child) dar am alte zeci care-mi sunt dragi si care mi-au deschis mintea si sufletul. Si mie-mi place sa vorbesc despre carti. Si sa le cumpar. Si sa le citesc. Mai ales sa le citesc 🙂

    Apreciază

    • 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 uite asa am facut cand am citit comentariul tau (inca zambesc de fapt, desi l-am citit acum vreo 2 minute). NU suna ciudat. suna ultra normal. dar probabil ca da, suntem nerds, ai dreptate. si eu am carti care m-au schimbat (da, si un veac, dar si dragoste in vremea, si sotron m-a schimbat, catcher in the rye m-a facut sa ma simt normala si a contribuit esential la adultul in care m-am transformat, si na, multe, stii tu). De fapt cred ca toate cartile bune te schimba, raman cu tine, in tine, zau zau zau, e adevarat :).

      Apreciat de 1 persoană

      • Bun, Asta-i normalitatea in care vreau sa-mi creasca copilul. Imi place. Sa fim tot mai multi din astia, zic 🙂

        Apreciază

  2. Am tot stat si am digerat care ar fi acea carte. Va suna super pueril dar pentru mine Pride and Prejudice ramane cartea cu care as fi dispusa sa-mi traiesc intreaga viata daca cineva mi-ar conditiona existenta la cititul unei singure carti pana oi muri. Daca as putea alege o serie de carti, as ramane cu seria Harry Potter pentru ca nici a 5a oara cand am recitit-o nu m-a plictisit. Daca ar trebui sa aleg cartea care m-a ajutat sa fac cel mai mare salt personal as alege Crima si Pedeapsa; ba nu, Fenomenul Pitesti (dar varianta lui Ierunca). Daca ar trebui sa aleg cea mai inspirationala carte pe termen lung, as merge pe A streetcar named desire si as incerca sa ascund undeva si Long day’s journey into night. Iar daca ar fi cineva milos cand m-ar arunca pe o insula pustie si in loc de o carte mi-ar da posibilitatea sa aleg un autor, as lua tot ce a scris vreodata Agatha Christie pentru ca I cannot have enough detective stories. Fiecare carte citita mi-a creat o poveste si o amintire, prin urmare ar fi imposibil sa-mi aleg cartea preferata pentru ca nu asa sta treaba. :))

    Apreciază

    • Băăăi, trișezi :)) Una e una, asa si eu am una pentru inima mea, una pentru capul meu si una pentru zambetul din zilele ploioase sa zicem (adică chiar am una pentru astea). Una singură nu pot, nu pot și pace :))

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s