Arhive zilnice: 17 iunie 2015

O carte

Standard

M-a dat văr-miu de gol pe feisbuc că mă gândesc de vreo 2 săptămâni (săptămâni mă am zis, nu luni, da e ok, probabil și peste 2 luni tot aici sunt) la o carte. La singura carte pe care aș alege-o. Cartea fundamentală, auzi, câtă seriozitate  (nu, n-am zis nici asta), eu m-aș mulțumi să găsesc cartea mea. Pentru el e Un veac de singurătate, asta a fost de când a citit-o, dragoste la prima vedere, ura și la gară, îl iubește atât de mult pe Marquez că e întâiul și ultimul.

Ocazie cu care s-a găsit un cititor amabil să constate că el e scriitorul la noi în familie. Lăsați-mă să mă adun de sub masă, șocul m-a doborât. Pe bune, Căpitane Evident, pe bune? 😛

Revenind. Da, mă gândesc de vreo 2 săptămâni la o carte. La singura carte.

Problema e că nu cred în ideea asta. Mi s-ar părea o tragedie să ne rezumăm la o singură carte. Măcar vreo 10 pe cap de vită furajată, se poate?

Am reușit să reduc din ele cu gândul că e ca un fel de cină (după care am făcut-o prânz, să încapă mai multe). Deschidem la aperitiv cu un Salinger (că tot a fost întâia mea dragoste) sau Fitzgerald, luăm un Zola sau Flaubert la ciorbă consomme (ce-oi avea cu franțujii ăștia de-i pun la supă, săracii) ș-un Steinbeck sau Dostoievski la felul 2, iar desert un Ilf și Petrov sau poate un Cortazar. Și Vian pe post de vin roșu (hai că aici am nimerit-o cu nația), trăiesc încă în Spuma Zilelor deși am mai citit fro 2 (nesemnificative) după ea.

Una. O singură carte.

Mi se pare un angajament mult, mult prea serios. Nu pot să aleg o carte, cel puțin nu încă. E ca și cum mi-ai cere să mă mărit la 12 ani.  Am citit incredibil de puțin. Lista mea cu cărți de citit e uriașă. Am ani buni (de i-oi trăi) de citit de acum încolo.

E foarte posibil să mi se întâmple, la un moment dat, nu neg. Dar deocamdată nu sunt pregătită de una ca asta. M-am îndrăgostit de o mulțime de cărți (de unele m-am și dezîndrăgostit, nu poți să iubești la 33 cărțile pe care le-ai iubit la 15)? Da. Le-aș face la fel de obligatorii ca vaccinurile la copii? ;). Da.  Să aleg doar una? Nu.

E incorect. E incorect să aleg doar una.

Eu însămi nu mă găsesc în o carte, în una singură. Sunt bucățele din mine în o sută de cărți, și probabil voi mai găsi bucățele din mine în alte o sută, cum să aleg? Aș ezita pe veșnicie între sprânceana stângă și degetul mic de la piciorul drept.

Of, și iar am scris un articol enervant despre cărți, urăsc să scriu despre cărți (pentru că par cu nasul pe sus, de fapt și sunt cu nasul pe sus cu fiecare nume sau titlu scris). Cărțile sunt doar de citit, zău. Ok. Și de iubit 🙂

IMG_6878-001

Reclame