Mie nu cred că mi-au explicat ai mei niciodată cum stă treaba cu homosexualitatea. Și sinceră să fiu, nici acum habar n-am ce cred ei despre asta, am presupus tot timpul că la fel ca mine 🙂

Era o fată, mai mare decât mine, prin clasa a 6-a (sau poate chiar mai mare?) când eu eram în clasa 1-a sau a 2-a și se îmbrăca și se purta ca un băiat. Îmi amintesc destul de precis că se făcea mișto de ea, că se arăta cu degetul pe la colțuri și că se râdea mult.

Aș vrea să pot scrie că m-am dus să îi iau apărarea, sau măcar să stau de vorbă cu ea, dar adevărul e că nu am făcut-o, mi-era prea frică de ce mi-ar fi făcut mie, prea terorizată să aparțin la 7 ani (între timp, fuck it). Dar încă mi-o amintesc destul de clar, tocmai probabil pentru că mă mustră conștiința că nu le-am zis să o lase în pace.

Zilele trecute am aterizat, din întâmplare, în mijlocul unei conversații despre cuplurile de gay care au copii. Se dezbătea între a nu fi de acord cu cuplurile de gay în general sau a accepta asta, atât timp cât nu o vedem, și mai ales, exclus să aibă copii. Dacă se molipsesc? Ce i-aș spune Sarei dacă ar vedea doi bărbați sărutându-se?

Le-am zis că mai bine să nu mă întrebe, sunt din alt film și făcut un S cu piciorul drept în nisip, în timp ce băteam în retragere încercând să evit conversația.

Am și reușit, de altfel, cu puțin ajutor nesperat (dar foarte apreciat) :).

Dar vreau să scriu acum. E un fel de late stand up 🙂 (nu la conversație, I could care less about that, ci pentru fata din clasa a 6-a).

Nu, nu cred că e o boală.

Nu, nu cred că alegem pe cine iubim. Fie că alegerea vizează genul persoanei sau chiar persoana în sine.

Nu, nu am nimic împotriva cuplurilor de homosexuali. Dacă ar vedea Sara 2 bărbați sau 2 femei care se sărută i-aș explica exact ce e: uneori, sunt femei care iubesc femeile, și uneori, sunt bărbați care iubesc bărbații. Ba chiar e o fată care vinde în parcul în care mergem. Probabil e gay, se îmbracă foarte masculin, se poartă și e tunsă ca atare. Dar are niște ochi calzi și ne zâmbește tot timpul. Într-o zi, m-a întrebat Sara ce e: fată sau băiat. Are 4 ani Sara. I-am răspuns doar că pare a fi o persoană foarte frumoasă :).

Nu, nu am nimic împotrivă să aibă copii. Nu, nu cred că s-ar molipsi de la părinți. Cred că unii oameni n-ar trebui să aibă copii. Oamenii răi, așa cum definesc eu răutatea în capul (fie ea subiectivă au ba, definiția zic, nu neg), dar că iubești nu intră în definiția lucrurilor rele, indiferent de circumstanțe, cel puțin în capul meu.

Da, mi-am imaginat cum ar fi dacă, cine știe, fac scenarii, constant, cu tot ce s-ar putea întâmpla în viața Sarei.  Cum ar fi dacă Sara ar iubi o femeie. Și știți ceva, chiar dacă ar fi un șoc, evident că în capul meu aștept un super dud care s-o iubescă (hei, și care musai să citească, dacă tot sunt la capitolul condiții), accept și o super dudă. Important e să fie ea fericită, să iubească și să fie iubită. Că eu, una, o s-o iubesc complet indiferent de persoana pe care o alege. Ba chiar mi s-ar părea mai rău să aleagă un tâmpit care nu ține la ea sau care vorbește urât cu ea sau care crede că locul femeii e la cartiță sau care sau care. Da, mai rău.

Îmi e greu să găsesc argumente pentru acceptarea homosexualității pentru că în capul meu e pur și simplu ceva firesc să o faci. Am mai zis și la alte articole. Nu cred că a fi diferit de majoritate ar trebui să atragă o penalizare. Și nu, nu mă refer să accepte societatea ochelarii cu rama neagră groasă, codițele în vârful capului la băieți sau bărbile astea omniprezente. Ci pe cei cu adevărat diferiți.

N-a ieșit prea drăguț, niciodată nu-mi iese când scriu despre treburile astea serioase în care cred.

S-a notat, da? 🙂 I’m with them.

PS. Și dacă cumva, cine știe, fata din a 6-a citește blogul: Darling, fuck ‘em all.