Zgârieturi

Standard

Am 3 zgârieturi în tălpi. 2 în dreapta și una mai mare în stânga. Mai am una pe degetul arătător al mâinii drepte și o gaură în palmă.

Pe cea din talpa dreaptă o simt uneori, când stau la semafor, în trafic în București sau când accelerez pe autostradă. Pe cele din stânga nu prea, poate doar atunci când calc. Sau poate la baie, când mă holbez la ele.

Cea de la deget e cea mai enervantă, o simt de fiecare dată când bag mâinile în buzunar, ocazie cu care am descoperit că bag destul de des mâinile în buzunar.

La gaura din palmă mă uit ușor îngrijorată, e aproape vindecată și mi-e teamă că în curând o să dispară de tot.

La mâini m-am lovit în prima zi, pe o plajă cu multe alge și mult miros. Am alunecat pe pietre și m-am oprit în mâna dreaptă. Dar totuși, am înotat destul de mult, chiar dacă a trebuit să sărim de pe bolovani ca să ajungem la apa curată și chiar dacă am mers pe jos aproape o oră până am ajuns acolo.

La picioare chiar aș fi putut să evit, desigur. Eram pe o plajă lungă și lată, cu cea mai turcoaz apă pe care am văzut-o eu vreodată la Marea Neagră. Încă nu sunt sigură că era o plajă adevărată, poate mi-am imaginat-o. Am plecat să mă plimb, cu căștile în urechi și telefonul băgat în slipi până am fost complet singură. Mă rog, aproape, pescărușii ăia erau destul de băgăcioși. Atâta că partea antrenantă de la Come on Eileen a început într-un moment total neprielnic, în care am simțit o nevoie impetuoasă să alerg. Eu, care nu alerg. Așa că, desigur, am făcut orice om normal ar fi făcut, am alergat (preuspunând că oamenii normali au nevoie impetuase de a alerga pe plaje pustii). Prin multe scoici, dar ce mai conta. Nici măcar n-am simțit decât peste vreo oră mai tâtziu, când înotam, că mă zgâriasem destul de rău, de 2 ori în talpa dreaptă și o dată în talpa stângă, după cum spuneam.

Cred că oamenii care iubesc doar oameni greșesc, e de-a dreptul plictisitor. Poți să iubești melodii, sau cărți, sau fracțiuni de secundă cu lumină și o copertă, sau o plajă. Eu, de exemplu, cred că m-am îndrăgostit de plaja asta. E aproape prea bună să fie adevărată, de asta sunt încă ușor îngrijorată.

Acum serios. Știți ceva pe lumea asta care să te facă să te simți, în același timp atotputernic și infim ca sentimentul pe care îl ai atunci când stai pe o plajă pustie cu o mare agitată în față? Că eu nu știu. De când am vreo 6 ani stau așa cu capul gol și mă uit la ea și ascult vântul și simt cum mi se îngroapă picioarele în nisip până mă simt și mică și mare.

Așa că, vedeți, de asta n-am scris nimic, am niște zgârieturi pe care vreau să le păstrez până data viitoare când o văd.

IMG_8041

Anunțuri

5 răspunsuri »

  1. Pingback: Vacanța în Turcia-varianta rotundă | Sleepy 00

  2. Pingback: Despre stele căzătoare și dorințe cu înghețată de ciocolată | Sleepy 00

  3. Pingback: Wild thing | Sleepy 00

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s