Blue Jeans

Standard

Cred că fiecare avem un stil propriu. Sau mă rog, nu știu, poate? Nu e musai un stil mișto, dar un stil, totuși. Cam fiecare persoana pe care o cunosc are o semnătură în haine, ca o coadă invizibilă pe care n-ai cum să nu o remarci.

Ei bine, la mine sunt blugii (cred). Mă simt eu în blugi, teniși ș-un tricou (strict statistic vorbind, unul gri). Ca atare, mă îmbrac așa destul de des. Foarte des. Am noroc că nu lucrez cu publicul sau ceva, deci cam 3 zile din 5 așa sunt și la buro. Când mai am ceva ședințe simandicoase, mai pun pe mine haine elegante (îmi plac și astea, nu e bai), doar că prefer blugii și tenișii. Toate bune și frumoase.

Trăiască încă o dată oamenii cu care lucrez, care au înțeles că atât creierul cât și limba mea ascuțită funcționează identic chiar dacă sunt în la 4 ace sau în blugi rupți.

Ce mă enervează, dar mă enervează cu ciudă, cu ciudă, vă zic, sunt vânzătoarele din mai orice magazin și chelnerii din restaurante.

Dacă mă duc la shopping îmbrăcată în blugi și teniși, mi se vorbește într-o scârbă inexplicabilă, mi se atrage atenția că un anume produs e scump șamd. Dacă cumva, cine știe cum, merg în o zi în care sunt în rochie sau fustă, mi se vorbește cu doamnă, mi se deschid și închid uși și mi se fac ploconuri.

Uai? Cardul meu arată la fel și în teniși și în fustă. Ba chiar, cred că întâmplător, tenișii mei costă mai mult ca orice rochie din dotare. Am sau n-am aceleași studii, același IQ, același bacșiș îl las.

Eram în Orange-ul din Sun Plaza săptămâna trecută și cumpăram un nu știu ce. Duduia aia (și urăsc termenul duduie, de asta îl folosesc pe ea) ne trata cu un aer de superioritate inexplicabilă, se rățoia pur și simplu la noi. A trebuit să ridic și eu tonul și să îmi pun my bitch face, după care era doar lapte și miere. Sigur că pot să o fac, nu e complicat să îmi dau aere chiar în blugi și teniși și să vorbesc cu chelnerii ca și cum ar fi slugi, orice idiot cu telefon sau mașină albă poate să o facă, dar parcă știam că ar trebui să fiu umană, să zâmbesc și să tratez oamenii, fie că-s femeia de face curat la noi pe etaj, vânzătoarea de la magazinul Orange din Sun Plaza sau șeful de la firma X cu aceeași atitudine.

Sau făcusem o programare la fițosul Lauder să văd dacă e de dus Sara la școală acolo (merge o colegă și era încântată de rezultatele lor la BAC aso). Programarea s-a decalat și în loc să merg în ceva haine de uameni responsabili, cum plănuiam, am avut o rochie neagră, mulată, până peste genunchi așa, cu nește capete de morți, săgeți și inimioare. Și pantofii albaștri  (un albastru turbat, e adevărat). Deci fața creaturii cu care ne-am văzut pentru interviu când a dat cu ochii de mine a fost neprețuită. M-a scanat cu o privire de oțel, de sus până jos, de mai multe ori, oripilată probabil de halul în care arătam. Și a avut grijă să ne spună ca acolo au părinți care plătesc taxa în avans, pe tot anul. Nu era nevoie de această ultimă remarcă de un prost gust teribil, de când s-a uitat chiorâș la pantofii mei am înțeles că nu o vreau pe Sara educată de o creatură cu o atare mentalitate.

Oare cum ar fi fost tratat Steve Jobs, cu faimoșii lui adidași hidoși, de-ar fi încercat să cumpere un aifon la noi în mall?

Așa de căcat mi se par fazele astea, oamenii așa, mentalitatea asta (și nu zic că-i numai aici, la noi, că habar n-am). Să-mi explice și mie careva, ca la proști, ca să pricep o dată pentru totdeauna, care e faza. De ce se poartă tanti și nenii ăștia cu mine ca și cum ei ar fi absolvit magna cum laudae la Harvard și eu un ff la Herculane. Nu serios, pe voi nu vă enervează?

PS. Cam vechiuță piesa asta a lu’ Leana, dar încă bunuță  🙂

 

Reclame

8 răspunsuri »

  1. Hahaha, bine ai venit in club. Asa mi se intampla si mie. Mai deuna zi, sotul meu mi-a povestit o faza similara. In congrasul americam, plin de omaeni scortosi la costume negre , vine o gasca in hanorace. iti poti imagina atat atitudinea, cat si fetele roboteilor in costume. Numai ca cei in hanorace erau seful de Goolge, Amazon, etc.
    ASa ca stai linistita, si la altii este la fel. Mi se pare trist ca pentru unii conteaza mai mult haina decat Omul.

    Apreciază

    • 😀 asta e definita succesului pentru mine. sa poti sa intri in blugi si hanorac si adidasi la o sedinta plina de costume. si toata lumea cealalta sa se simta prost imbracat ca nu e ca tine, nu invers. mu ha ha.

      Apreciază

  2. Subscriu si eu, am fix aceeasi poveste. Iti citesc de mai mult timp blogul, dar azi chiar m-am regasit in aceasta postare. Si eu am dulapul plin de rochite, îmi plac, dar cumva tot in blugi ma vezi iesind din casa, si spre birou si spre parc. Eu cred ca in vest nu e aceeasi situatie, oamenii imi par mult mai relaxati cand vine vorba de o tinuta casual. Problema e in mare parte la noi, unde casualul a devenit asociat cu tocuri de 10, paiete, sclipici – artificii care intr-adevar au un impact miraculos asupra vanzatorilor. E trist ca de cele mai multe ori esti ttatat cu dispret de oameni care au cu cel putin 4 clase mai putin decat tine, doar pentru ca nu epatezi prin eleganta.

    Apreciază

  3. nimic nou sub soare drga mea. chiar si la piata simt aceasta diferentiere de la „doamna, cu ce va servim /mai doriti ceva” la „ce vrei. n-am” de mall uri sau alte magazine….nu mai vorbesc.

    Apreciază

  4. Eu in tenisi nu ma incaltam before kid, dar dupa ce-a prins viteza la mers, si mai ales dupa ce a invatat sa ia viraje rapide prin parc,am decis ca nu e cazul sa fac show la fiecare iesire alergand in deux-piece pe toace,si-am trecut la jeansi si tenisi si OMG, cat de comode pot fi unele haine….mie de ce nu mi-a zis nimeni asta in primii 28 de ani?whyyy?revenind….odata cu tenisii a aparut si scarba.Yup, totul e scump, toate-s din noua colectie(si-o zic de parca e doar on display, not for sale), din domnisoara nu ma scoate nimeni desi tin de mana un plod care ma striga MAMA la fiecare 3 minute aso. Ai incercat sa cumperi mobila in blugi?eu da.Sambata.M-a tratat madam de la showroom de parca o intrebam de Sf Petru cand i-am cerut sa ma puna in legatura cu unul din designerii lor.Pt ca nu m-a sunat pana azi, m-am intors, de data asta cu sot…eu tot cu tenisi.Eh, altfel a stat situatia cu el.El a fost domnul din prima clipa, lui i s-a dat o carte de vizita si i se explicau detalii care nu il interesau si despre care el le explica, ca trebuie discutate cu doamna…da ma, aia cu tenisi rosii,de-un metru saizeci si nebagata in seama de colo…grrrr.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s