Aproape 5 chestii de care-am scăpat

Standard

Sunt câteva chestii de le mai tot aud ba de la un părinte, ba de la altul. Și am promis că scriu aici cum au trecut la noi, poate încurajează și pe alții că totul trece, mai devreme sau mai târziu 😛

1. Spălatul pe cap.

Cred că pe la 2 ani jumate a apucat-o, cam pe acolo. Pur și simplu nu mai voia să se spele pe cap. Să facă baie. Să vada apa. Și urla, urlaaa, cu țignalul ăla de îți albește părul din cap. Sunt 100% sigură că adulții albesc de la asta și nu din cauza bătrâneții.

Bon. Inițial, a intrat la categoria nenegociabile. Cum adica să nu facă baie? Totul până aici.

Nu făceam decât să o (și să) mă enervez mai tare. Așadar, am tras aer (adânc) în piept și mi-am dat seama că nu glumește, că e terorizată de spălat pe cap/baie/ambele/naiba știe și am zis ok. Stop.

Nu vrei sa te speli? Ți-e frică de apă? Ok. Sunt de acord. Pun apă doar de un deget pe fundul căzii. Și o spălam cu aia. Vreo 2 luni am spălat-o (cu ultraghilimelele de rigoare) cu palma. Cât mai puțin șampon, că oricum nu prea puteam să îl clătesc și gata, Până și-a recăpătat încrederea în mine. Apoi cu un pahar, iar apoi, ca și cum nu s-ar fi întâmplat vreodată nimic, cu dușul.

2. Scosul limbii.

Ați avut-o pe asta? Duamne dacă nu scot toți plozii limba în jur de 3/4 ani de mi se ridică păru-n cap. E ok dacă nu vă deranjează, ignorați-mă, oi fi eu nebună. Mor când scoate limba. Aici n-am făcut eu nimic, indiferent cât i-am explicat, m-a ignorat. M-a salvat prietena ei Clara, de la grădi (e un pic mai mare ca Sara) care a învățat-o următorul cântecel:

-Degețele, mititele/ Ne jucăm cu părul/Sugem biberonul/ Facem ca golanii/ Și aici se pun mâinile în cap și se scoate limba și se zice: Brrrblaabiibrrrblaaa (gen).

Băi, a mers ca o minune. În loc să îi zic să nu mai scoată limba, când o apuca, cântam și ne maimuțăream amândouă pe melodia asta. Trebuie să-i dau o bere suc organic Clarei.

3. Vleau: dulciuri, suc, covrigi, aia, ailaltă etc.

Zilnic. De două ori pe zi, de 10 ori pe zi.

Nici nu sunt genul să o pun să arunce ciocolata la gunoi dacă o primește de la alt copil, dar nici să înlocuim masa cu ea.

Așadar, pentru toate chestiile pentru care se întâmplă să facă o pasiune, gen: suc (bio, fără zahăr, but still), dulciuri, covrigi șamd, nu i le interzic, îi explic de ce nu e bine să mâncăm în cantități industriale și îi propun să își aleagă o zi din săptămână care să fie ziua de dulciuri, ziua de suc, șamd. Ba chiar am procedat și eu într-un mod similar cu Cola :P.

Sigur, mai trișează prefăcându-se ca a uitat luni că a decretat ziua de dulciuri de marți, dar e ok, și eu mă fac că uit, având în vedere că a fost drăguță și a acceptat propunerea inițială.

4. Pipicacapârț

Dadada, ați citit bine. Sunt cele mai amuzante cuvinte din Univers, valuri de râs generează. În ceeele mai potrivite momente, desigur:

Musafiri? Cacapipipârț.

Coadă la cumpărături? Cacapipipârț și râzi.

Parc cu o tonă de părinți în jur? Cacapipipârț.

Pe hol la grădi, cu fro 30j de părinți de copii ce nu părau să spună veci cacapipipârț? Desigur, Cacapipipârț.

Ați prins ideea.

Ei bine, la fel, implorările mele n-au ajutat, așa că am desemnat camera (baia) de spus cacapipipârț. Și când o apucă, fugim repede repede acolo și spunem (amândouă), tare (țipăm): cacapipipârț (și ne amuzăm).

It worked! Mă rog, până acum câteva zile când mă conversam cu cineva de pe scârbici sau ceva și mi-a scăpat un: Ei, căcat! cât casa. Cââât casa. Și vă imaginați că nu eram în baie. 😀 I had some explaining to do.

Aș fi scris 5, pentru că zodia și pentru că 4 chestii de care-am scăpat sună incomplet. Dar nu găsesc mă, oricât m-am gândit în cele 7.5 minute în care am scris articolul ăsta. Deci na, aproape 5 chestii.

În schimb, habar n-am cum să o fac să:

1. Nu întrebe musafirii când vin pe la noi: dar tu când pleci acasă?

2. Să nu se mai retragă la ea în cameră să se joace, fără să salute sau să bage măcar vag în seamă o persoană care a venit special să o vadă pe ea.

3. Să foreze in da nas (new entry, nu m-a delectat cu asta până acum).

4. Să se certe/să urle/să împingă/orice pe un alt copil când o deranează cu ceva vs. să plângă pur și simplu. În ciuda lecțiilor mele din fiecare seară de împins/pocnit.

Și aici tot aproape 5. 😀

IMG_5613


Anunțuri

6 răspunsuri »

  1. Cu impinsul cred ca trebuie sa-l lasi pe tati sa ii explice. La noi el i-a explicat cum sa se apere, si aud ca se descurca binisor. :)) Nu stiu detalii, stiu doar ca atunci a invatat fiica-mea ca piciorul are fluier care nu fluiera…deci e clar ca a fost indemnata spre violenta. :-”
    No 3 n-am vazut inca, si sper sa sarim peste.
    No 2, no chance. A mea campeaza in fata musafirilor, isi cara toate paturicile si pernutele pe care le intalneste in cale si-si face „cort”.Deci campeaza la propriu.Si sta acolo, sa fie ea centrul atentiei.Nici impinsa de la spate nu s-ar retrage in camera ei.
    No 1: Incearca „dar tu n-ai casa ta?” for size, apoi plange-te. Noroc ca musafirii nostri ne sunt prieteni si au simtul umorului.N-as vre asa stiu cum ar reactiona o matusa de aia acra la asa o faza.
    Din chestiile de care ai scapat, 1, 2 si 4 nu-s o probelama, insa 3…OMG, 3! De cand e la gradi stie ca atunci cand buni merge sa o ia primeste ceva. Musai. Asa a invatat-o, „yeeeey” Buni! De cand a dat coltul ierbii, musai cere inghetata, si desi toate cartile spun ca inghetata nu provoaca eritem faringian, oh welll, to my kid it does. Si daca nu primeste, are darul ala de a se supara instant, intro microsecunda pune bot, lasa nasucul in jos, strange ochisori si incep sa siroiasca lacrimi fierbinti, in timp ce pe gurita ii ies cele mai heart-breaking replici:” dal tu nu mi-ai dat nimic. eu n-am mancat nimic!”, „dalll mamiiii/Buniiii, pe mine cine ma iubeste?”, „toti copiii au inghetata, eu n-am mancat niciodata, niciodata!”. Softies, stiu, asta suntem. Toti!
    Problema mea, ca na, hai s ama plang si eu, e cu minciunelele. A invatat la gradi despre cum minciunile sunt rele, si are 2 luni de la lectia aia si inca inventeaza, just for kicks. I hate it, si nu stiu cum s-o fac sa inceteze. I-am citit povesti pe tema asta, am vb, i-am explicat…nada. Psiholoaga zice ca e varsta, eu vreau sa stiu cand creste!

    Apreciază

  2. Nu am timp sa dezvolt, dar musai sa iti spun ca si Sima intreaba musafirii cand au de gand sa plece acasa. Si mai si canta, face galagie, ca sa atraga atentia spre ea, evident. Pe mine ma si supara tare ca ma roaga sa vorbesc doar cu ea, iar uneori, „rugatul” asta e foarte nesuferit.

    O bomboana de copil, ce sa mai zic :)).

    Ah, si ea cerseste dulciuri, iar la gradinita primeste zilnic cate ceva. Deci e imposibil sa ii mai scap eu vreun dulce, vai de capul meu!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s