Gata. E vară

Standard

Îmi dau seama când e vară (nu vă mai uitați la cifrele alea din calendar, cine le-a făcut pe ele șefe pe soare) după cheful pe care îl am de scris. Zero.

Vara e de citit, de scris niciodată. Nu pot să pricep cum de poate să scrie cineva vara, mie îmi stă gândul doar la plimbări, la soare, la fotografii, la condus (noaptea, în pustietate, cu viteză, geamurile jos si muzica la maxim) și daaa, evident, la mare. Începe în mai și până în iulie deja poți să îmi spui orice legat e job/scris/orice de făcut că nu te mai ascult, creierul meu e blocat pe modul ignore (ok, cam în general, dar în special vara). Iar august sunt de cumplit porc. Lene pe toată linia. Nici o frunză nu ridic, stau  și citesc și a tât. Nici net, nici muzică măcar, nici telefon.

N-am fost la mare de 1 mai (după ceva țepe în tinerețe mi se pare cea mai îngrozitoare zi din an de mers la mare), dar merg în curând să o văd. Și mie mi-e un dor de ea de nu pot să vă spun. În fiecare an mă îngrijorez când mă apropii de ea, dacă n-o să mai am senzația aia de fluturi în stomac când o văd, că uite, sunt bătrână și-am văzut-o deja de atâtea ori, în atâtea zări. Asta mi se pare mie semnul bătrâneții, să nu mai ei emoții prima oară când vezi marea. Dar nu. Tot ca la 5 sau 17 ani, mi se înmoaie genunchii când o văd prima oară. Și zâmbesc tâmp. Încă.

N-aș putea să lucrez niciodată în un loc unde văd marea. Am avut acum câțiva ani o ședință mare într-o sale și mai mare, la un mal de mare. Nu m-am putut concentra deloc, n-am auzit ce ziceau nenii ăia pe acolo, m-am uitat pe geam, la apă.

De fapt, nu e musai marea. Un râu, un lac, chiar și o baltă mai mare.

Pot să mă holbez la 2 metri de apă ore în șir, fără să zic nimic sau să mă plictisesc câtuși de puțin și să simt că a trecut de fapt, doar o secundă.

Și Sara are chestia asta, evident, cea mai fericită e când se joacă cu apa (se joacă și acasă dar și la grădi nuș ce nămoale și jocuri cu apa au facut că numai ce-mi cânte Șie distlactiv a fost azi la glăăăădi Maaaamiii :). ). Ador chestia asta la Grădi, că îi lasă să se târască prin iarbă, prin nămol, să-și bage mâinile-n nisip șamd. Chiar și numai pentru asta și aș fi dus-o acolo.

Se speculează că ar avea legătură cu viața in utero fascinația asta legată de apă, dar adevărul e că, la fel ca multe alte lucruri, chiar dacă știu explicația din spatele ei, asta nu-i ia deloc din magie. 🙂

Deci. Ce spuneam? Mi-e dor de mare și de vară, nu am chef de scris. Deloc. Playlist de mai.

Reclame

2 răspunsuri »

  1. Cand va aud cu vara voastra din sud, imi vine sa ma mut. Aici abia se intrevede primavara…o zi da, si una ba, pt ca ploua, bate vantul si-s vreo 6 grade maxim. Vreau si eu vara. :((

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s