Arhive zilnice: 27 aprilie 2015

On the bright side

Standard

Dacă am scris săptămâna trecută despre ce mă enervează la Sara, evident că apoi nu m-am putut gândi decât la câte lucruri îmi plac la ea. Le notez și pe astea, ce. Încă un articol în care îmi place de ea, ghinion 😛

1. Că merge pe iarbă și prin noroi. Și că atunci când ajungem în parc îmi zice: „Ai văzut ce flumos e copacul ăla, mami?”. Cred că pot număra pe degetele de la o mână oamenii căre mi-au zis vreodată de un copac că e frumos. Și mă bucur că ea e pe mâna aia. Uneori e ciudat, că în unele parcuri nu se obișnuiește, dar îmi place cu atât mai mult, că nu pare deloc deranjată că e singura persoană care merge pe iarbă în timp ce toți ceilalți merg pe asfalt.

2. Că piciorușele ei suspendate în scaunul de mașină de pe bancheta din spate, în tenișii cu Minnie, bat ritmul pe intro-ul de la Smells like teen spirit mai ceva ca tipul din Whiplash. Și că doarme like a baby (deși când era baby n-a dormit veci like a baby) pe System of a Down. Sau că îmi cere să dau mai tare când începe Jack White și că fredonează Lana del Ray și Beatles. Și că dansează fără să gândească, ăsta fiind singurul mod în care ar trebui să dansăm. Liber cumva, necontând dacă e caraghioasă au ba.

3. Că nu deranjează niciodată vreun alt copil. Niciodată. Îi lasă să se dea înaintea ei la tobogan, așteaptă rândul la leagăn fără să comenteze, face loc copiilor mai mici și îi ajută dacă se împiedică și cad.

4. Când împachetam pentru vacanța de Paște la bunici a venit la mine cu 3 cărți în brațe, să le bag la mine în bagaj, că în al ei (își face singură bagajul) nu încap. Am crezut inițial că e din cauza mărimii, dar apoi am constatat că împachetase 2 bluze și 10 cărți. Fix, dar fix așa trebuie făcute bagajele  🙂

5. Că deși în principiu are voie să se uite la desene oricât vrea ea (atâta timp cât eu mă pot uita la True Detective mi se pare corect să se poată uita și ea, dacă vrea) se uită maxim juma de oră pe zi și doar la Mickey, pe care, mai nou, îmi cere să i le pun în spaniolă (merge de câteva luni la opționalul de spaniolă la grădi și cred că de aici ni se trage). Îmi place că alege să facă alte lucruri. Că nu trebuie să o opresc eu, sau să îi distrag eu atenția. Din nou, e doar ea.

6. Și legat de asta. Că îi place să învețe. Că e curioasă de toate și că vrea să știe de de toate, să înțeleagă tot. Orice. Cum merg lucrurile, lumea, de ce. Sper să o țină o viață.

7. Că îi plac îmbrățișările. Vine și se lipește cu tot corpul ei mic de mine și stăm așa, fără să zicem nimic, doar ne îmbrățișăm, în liniște, mult timp. Și când vin acasă din o deplasare mai lungă la fel face. Mă ia în brațe și mă ține strâns și lung. Fără să spună nimic. Sunt de acord, nici eu n-aveam nevoie de cuvinte.

8. Că dacă mă lovesc vine să mă pupe. Pe degetele de la picioare pe care le trântesc de toate scaunele, pe coate pe care veșnic le încurc în muchii de mese, pe unghii de le prind în uși șamd. Nu o rog eu, nu vine de la mine, e ea.

9. Că dacă fac vreo boacănă (da, eu, gen…vărs o oală cu supă sau sparg o farfurie) vine repede, mă ia în brațe și îmi spune: Nu-i nimic mami, se mai întâmplă. :))

10. Că îmi zice că îi place de mine (v-am zis că la ea te iubesc și îmi place de tine sunt 2 noțiuni distincte, ce nu se implică automat una pe cealaltă). Că mă iubește îmi spune mai des, de obicei seara, când adoarme, dar îmi place de tine mi se pare, culmea, special.

Evident, și mie îmi place puiul de cioară. Mult.

IMG_5556