Ce îmi lipsește

Standard

Să continuăm seria de luni, că prea am scris numai dulcioșenii o suta de articole.

Da, îmi place să fiu mamă, mă simt eu acum, sunt ok cu mine rotundă și ciudată și panicată, îmi plac mai mult așa, decât înainte și de-ar fi să dau timpul înapoi să o iau de la capăt de 1000 de ori la fel aș face, la fel aș alege :). Dar. Recunosc că sunt chestii care îmi lipsesc:

1. Dormitul până la 12. Nu am mai dormit până la 12 ziua de minim 5 ani. Și mi-e doooor să dorm până la 12. Nici nu cred că aș mai putea să dorm până la 12 dar vreau. să. dorm. până. la. 12.

2 Filmele la cinema. Îmi place să merg la film la cinema. Rău. Mergeam cu sotzoo. Încă mergem, dacă avem cumva noroc să stea cineva cu Sara, noi nu mergem la o cină romantică în 2, mergem la floricele și nachos cu brânză la cinema. Dar asta se întâmplă gen de 2 ori pe an. Și acasă nu e același lucru. Mă mai scoate văr’miu, mă mai duc cu o prietenă (dar cu ele nu pot să mă duc la toate ciudățeniile mele de filme). Îmi lipsește.

3. Mersul la restaurant cu prietenii. Doar noi. Ieșim și acum, cu Sara, uneori. Ne vedem relativ des cu prietenii noștri, god, îs umană încă din cauza lor, dar mi-e dor să mergem numai noi, adulții, la restaurant. În 4, știi? Să ne plictisim și să discutăm banalități în 4 cum făceam before plod (nu mai am nici cea mai vagă idee ce naiba discutam before plod).

4. Singurătatea. Pfff, aici mi-e greu. Întotdeauna, întotdeauna, de când mă știu am avut nevoie de mine singură. De liniște. Nu fac nimic important. Citesc, ascult muzică, mă gândesc, de-astea. Banale, plictisitoare, neinteresante. În facultate evacuam pe toată lumea și mă încuiam în cameră. În liceu la fel. Acum, chiar și acum, după ce se culcă Sara, mă duc și stau singură într-o cameră. Visez, recunosc, la o zi întreagă, complet singură. Singură singură singură cuc. Să-mi plesnească urechile de atâta liniște. Chit că mi-ar lipsi Sara ca o mână ziua aia. O zi doar eu cu mine, cu o carte, cu muzică, în o casă goală. O zi în care să nu am absolut, dar absolut nimic de făcut.

5. Fata în teniși. Când mergeam numaiștiuunde zilele trecute, pe aici, prin țară, era oprită pe dreapta o mașină. O fată în teniși colorați se sprijinea de ea. Conducea prietenul ei. Poate mergeau la magazin să ia apă. Dar în capul meu, când am văzut-o, era doar fata care n-o să mai fiu eu vreodată. Fata care merge la mare, fără nicio grijă în lume, fără rate, fără un plan, doar merge la mare în o mașină. Eu, niciodată, dar niciodată, indiferent ce s-ar întâmpla de acum înainte (și câte perechi de teniși bestiali o să am :P) n-o să mai fiu doar fata în teniși colorați care merge la mare.

E ok, nici nu aș vrea. Spoiler alert. Fata în teniși oricum pleacă, depinde ce vrei să fii după ea, până la coadă.

Oriunde, în orice secundă, înainte de absolut toate celelalte mii de lucruri pe care le sunt (pentru că, da, încă sunt mii de lucruri), sunt, ziceam, mama Sarei.

IMG_3197

Reclame

9 răspunsuri »

  1. subscriu la fiecare punct!!! Chiar asa, ce naiba vorbeam unii cu altii inainte de copil??? A, si inca una – mie mi-e dor de lipsa de griji. Sa ma trezesc de dimineata si sa nu-mi pese ce o sa mananc si nici ce o sa fac toata ziua.

    Apreciază

  2. Vai ce-ai zis-o! Iarăși! Cred că „fata in teniși” îmi lipsește cel mai tare. Libertatea aia ca azi, acum, vineri după servici te urci in mașina si te duci…. Si ce dacă n-ai nici măcar Periuța de Dinți? Ai cardul cu tine 🙂 mda….

    Apreciază

  3. Subscriu la faza cu dormitul pana la 12.Zici ca am pierdut abilitatea asta odata cu lichidul amniotic.:))
    Si la partea cu „ca la 20j de ani, fara griji…”parca m-as inscrie pt cateva zile.
    In rest mie imi lipseste fii-mea.Sunt cobza de racita si ea e safe la bunica-sa.Nu am vazut-o de ieri la orele 18, si-s lesinata.Si ma mai mir ca anulam orice tentativa de we in doi,mereu pe ultima suta de metri, si mereu fara regrete….we try faking it,but deep down stim ca avem pb cu capul, vorba sotului

    Apreciază

  4. Pingback: Ce-am avut și ce-am pierdut |

  5. Si mie imi lipseste timpul ala de leneveala, timpul doar pentru mine. As vrea o zi in care sa fac ce vreau eu (curatenie si citit :D). Si imi lipseste si libertatea aia din tinerete, cand nu aveam griji, rate, responsabilitati….

    Nu simt ca mi-ar trebui un weekend in 2, eu vreau unul cu mine insami :)).

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s