Arhive zilnice: 22 aprilie 2015

Ce îmi lipsește

Standard

Să continuăm seria de luni, că prea am scris numai dulcioșenii o suta de articole.

Da, îmi place să fiu mamă, mă simt eu acum, sunt ok cu mine rotundă și ciudată și panicată, îmi plac mai mult așa, decât înainte și de-ar fi să dau timpul înapoi să o iau de la capăt de 1000 de ori la fel aș face, la fel aș alege :). Dar. Recunosc că sunt chestii care îmi lipsesc:

1. Dormitul până la 12. Nu am mai dormit până la 12 ziua de minim 5 ani. Și mi-e doooor să dorm până la 12. Nici nu cred că aș mai putea să dorm până la 12 dar vreau. să. dorm. până. la. 12.

2 Filmele la cinema. Îmi place să merg la film la cinema. Rău. Mergeam cu sotzoo. Încă mergem, dacă avem cumva noroc să stea cineva cu Sara, noi nu mergem la o cină romantică în 2, mergem la floricele și nachos cu brânză la cinema. Dar asta se întâmplă gen de 2 ori pe an. Și acasă nu e același lucru. Mă mai scoate văr’miu, mă mai duc cu o prietenă (dar cu ele nu pot să mă duc la toate ciudățeniile mele de filme). Îmi lipsește.

3. Mersul la restaurant cu prietenii. Doar noi. Ieșim și acum, cu Sara, uneori. Ne vedem relativ des cu prietenii noștri, god, îs umană încă din cauza lor, dar mi-e dor să mergem numai noi, adulții, la restaurant. În 4, știi? Să ne plictisim și să discutăm banalități în 4 cum făceam before plod (nu mai am nici cea mai vagă idee ce naiba discutam before plod).

4. Singurătatea. Pfff, aici mi-e greu. Întotdeauna, întotdeauna, de când mă știu am avut nevoie de mine singură. De liniște. Nu fac nimic important. Citesc, ascult muzică, mă gândesc, de-astea. Banale, plictisitoare, neinteresante. În facultate evacuam pe toată lumea și mă încuiam în cameră. În liceu la fel. Acum, chiar și acum, după ce se culcă Sara, mă duc și stau singură într-o cameră. Visez, recunosc, la o zi întreagă, complet singură. Singură singură singură cuc. Să-mi plesnească urechile de atâta liniște. Chit că mi-ar lipsi Sara ca o mână ziua aia. O zi doar eu cu mine, cu o carte, cu muzică, în o casă goală. O zi în care să nu am absolut, dar absolut nimic de făcut.

5. Fata în teniși. Când mergeam numaiștiuunde zilele trecute, pe aici, prin țară, era oprită pe dreapta o mașină. O fată în teniși colorați se sprijinea de ea. Conducea prietenul ei. Poate mergeau la magazin să ia apă. Dar în capul meu, când am văzut-o, era doar fata care n-o să mai fiu eu vreodată. Fata care merge la mare, fără nicio grijă în lume, fără rate, fără un plan, doar merge la mare în o mașină. Eu, niciodată, dar niciodată, indiferent ce s-ar întâmpla de acum înainte (și câte perechi de teniși bestiali o să am :P) n-o să mai fiu doar fata în teniși colorați care merge la mare.

E ok, nici nu aș vrea. Spoiler alert. Fata în teniși oricum pleacă, depinde ce vrei să fii după ea, până la coadă.

Oriunde, în orice secundă, înainte de absolut toate celelalte mii de lucruri pe care le sunt (pentru că, da, încă sunt mii de lucruri), sunt, ziceam, mama Sarei.

IMG_3197

Reclame