Little miss perfect

Standard

Gândindu-mă la ce am scris despre Sara în ultima perioadă îmi dau seama că parcă pare așa. Perfectă. Cred că e, desigur, i-o spun și ei, des, și am scris și aici chiar cu cuvântul ăsta. Perfectă.

E un copil bun. O simți prin haine și prin păr. Și nu, nu toți copiii sunt buni, doar unii. Ea e. Uneori, vobim în șoaptă despre asta, eu și sotzoo, de parcă ar fi o boală ce-o s-o mănânce de vie când s-o face mare, dacă nu cumva învață rapid cum să fie rea. Deși, recunosc, eu sper să nu se schimbe vreodată.

Dar Sara nu e o linie dreaptă. Are (chiar) și ea momente când te scoate din minți. Cum are oricine. Oricine dar oricine oricine are chestii care enervează. Băi, eu am chestii care mă enervează pe mine mă (la mine chiar sunt multe). Mă rog.

De exemplu:

1. Mâțâiala sfânta mâțâială. Cred că e pe primul loc la enervat. Dacă nu folosește un ton din ăsta miiioooorlăăăăit când vrea ceva de simt cum mi se încrețește părul (păr care de altfel, de felul lui, e perfect lins de vacă).

-Vleeeaaaau în paaaalc.

Ok. Ce are vreau în parc? De ce trebuie să lungim vocalele. nu mai pot cu lungitul de vocale :))

2. Copiatul obiceiurilor proaste. Cred că toți au asta, măcar o perioadă. De-aș închide-o cu Einstein în camera ei 30j de ani și nimic n-ar învăța (aberez, da, dar merită de dragul exemplului), dar dacă face unu o strâmbătură la grădi toată săptămâna pe aia mi-o execută.

3. My way or the highway. E extrem de înțelegătoare, da, la 99,99% din chestiie care trebuie făcute din un anume motiv logic (mâncat, dormit, plecat de la X, mers la Y x1000 de exemple, face fără să comenteze). Nu avem probleme aici. Dar. De exemplu. Nu vreau să îmi citească tati. Doar mami. Sau. Nu vreau să îmi pună apă în pahar mami. Doar tati. Șamd. Și nici măcar nu reușesc să îmi stropșesc creierii la o explicație, la un argument pentru care ar trebui să mă lase și pe mine să îi pun apă în pahar. Deci, îi pune taxu. Dar. Mă enervează.

4. Seara la culcare duuuaaaamneee dacă nu inventează 3457 de chestii de făcut de sărit de jucat de pipicacaapăsucmiefoamevreauaicivreauacolonuvreauaiavreauailaltaaa numai ca să întârzie mersul la baie. După ce ajungem la baie nu mai vrea să iasă. După ce ajungem la citit nu mai vrea să ne oprim din citit șamd.

5. Gustul la haine și la mai orice. Nu știu da nu știu cum o fi ieșit copilul ăsta cu gusturi atât de diametral opuse față de mă-sa la haine. Mi-e și frică să mai cumpăr ceva fără ea că nu le poartă. Cele mai hidoase, sclipicioase, rozalii chestii din Univers, numa în ălea s-ar îmbrăca dacă s-ar putea. De undeeee lume de unde, că eu cu rozul avem război declarat și parol că nici în lista de favorite a lu sotzoo nu se înscrie. Nici nu îndrăznesc să spun că ieri a venit cu o rochie (cu sclipici și Minnie) să mă întrebe cu ce se asortează de mi-am ținut respirația de frică să nu se răzgândească. E un început, băi. Poate, cine știe, peste vreo 3 ani așa poate reușesc să o conving să se îmbrace într-un tricou simplu gri și o pereche de blugi cu teniși. Sau o rochie în o singură culoare. Diafană. Deși nu cred. Da’ măcar până la 18.

Gata. Am pârât-o. Să se consemneze. Sper că toți au. Nu? Ai voștri au? Chestii mici minuscule care te scot din minți indiferent cât de mult i-ai iubi. Sunt și ei oameni mă. Și noi, de altfel 🙂

IMG_2643

Anunțuri

19 răspunsuri »

  1. Haha, miorlaiala-i numarul 1 si la noi. Simt cum mi se face pielea de gaina cand il aud „Maaaaaammmmmmiiiii, vreaaaaaaauuuuu blablalala.” Si pe locul doi sunt obsesiile. Tre’ musai sa fie toate asa cum le STIE el si doamne fereste sa schimb ceva fara preaviz! Si de obicei de schimb, sarim la punctul 1, adica miorlaiala… Si pe locul 3 e chestia aia cu mami tre’ sa le faca pe toate ca tati nu stie asa cum vrea el. Si asta-l apuca mai ales seara cand eu nici drumul pana-n pat nu-l mai vad bine…

    Apreciază

  2. la noi nu se aplica miorlaiala si partea cu hainele (poate pentru ca e baiat?), dar seara, dupa ce ne bagam la somn, si dupa ce l-a pupat deja pe taica-su, trebuie sa mai iasa o data din dormitor sa-i mai dea un pup, „unu’ mic, mami, si vin repede, repede”. si da, avem si noi parte de „sa vina mami, nu tati”, chiar daca mami fix in momentul ala nu poate :))

    Apreciază

  3. Da ce sa ii treaca?:) Perfectiunea asta e tare, dar tare buna! Da, mataim si noi maria ta, pe doua voci acum ca avem 2 iezi in dotare si daca la fete parca altfel imi suna, sa vezi cum e la UN cavaler. Super! Da’zic si eu ca nu e greu, o sa treaca si (poate) o sa ne fie dor de ei asa, mici si mieunatori:)

    Apreciază

  4. Cred ca si despre Sima ai scris aici. 🙂 Fix astea sunt si „hibele” la ea. Mai ales de cand a inceput sa mearga la gradinita. Zilele trecute a imbrancit un copil. Ne-a socat pe toti, nu stiam cum sa reactionam. Sunt si parti bune, normal, dar se vad niste schimbari.

    Oricum, tot perfectoasa e si ne umflam in pene 😀

    Apreciază

  5. Mda, fii-mea e in perioada adolescentina. Totu-i cu „nu”. A racit acum doua saptamani si avea canalul Dunare – Marea Neagra intre nas si gura si refuza sa ii stergem mucii. Se ineca noaptea, nu dormea bine si tot cu nu era in brate. Vrei sa-i dai de mancare – nu. Vrei sa o imbraci – nu. Este de o inflexibilitate fantastica in perioada asta care cred ca contribuie la inmultirea firelor albe din parul meu. Pe langa asta e in perioada Minnie Mouse. Nu stiu de unde si cum a inceput aceasta obsesie. cert e ca de doua saptamani poarta aceeasi bluza (singura cu Minnie pe care o avem) si refuza sa o dea jos, inclusiv pentru spalat. Iar pijamaua cu Mickey Mouse pe care o are (eram la cumparaturi in Cora, a vazut-o si zau ca eu am vazut viitoarea activista din ea pentru ca era sa se lege cu lanturi de pijama si sa stea acolo daca refuzam sa o luam), i-a ramas mica, a facut gauri in botosi, au inceput sa-i iasa carnatii pe acolo dar refuza sa se imbrace cu alta pijama. Asadar in timpul noptii doarme cu o pijama rupta prin care ii ies degetele iar in timpul zilei cu un tricou imputit pentru ca ne-a interzis foarte vehement sa i-l spalam. Plus ca are tot felul de fixuri de genul uraste sa se spele pe cap. Si nu doar ca uraste dar este in stare sa urle pana vomite daca incerci sa o bagi in cada si sa ii pui dusul pe cap. Prin urmare, tot cu plans dar totusi ceva mai light, reusim sa o spalam o data la cateva saptamani, pe un scaun sau in pat, cu un desen animat in fata si cu un castron si o manusa de prosop. Un spalat dureaza o ora pentru ca pana ajung sa ii clatesc parul se schimba anotimpul. Ud mana, ii dau prin par, ma clatesc la chiuveta and so on and so forth. Nu suporta sa-i tai unghiile sau parul deci fac asta doar cand doarme; are saraca o freza super asimetrica si dubioasa si unghiile roase pentru ca atunci cand i se rup le roade instant ca sa nu i le tai. Si nu e o toana de copil razgaiat. Pur si simplu nu suporta treburile astea si devine atat de anxioasa daca incerci sa o fortezi incat are reactii fizice de tip vomitat. Prin urmare, cu rabdare si mult zen, speram sa treaca faza. Altfel e o dulceata de copil si suntem topiti dupa ea 🙂

    Apreciază

    • :)))))))))) ai fost tare fani. si cred ca ea e tare scumpa cand face treburile astea. si noi am trecut prin non spalat pe cap, ca tot zic ca scriu si despre asta. cam tot asa am rezolvat, ca voi :). ah, si cu unghiile. si minnieee obsession daaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa (bine, intre noi fie vorba si eu port o pereche de bocanci de iarna la care sotzoo se uita ingrijorat ca se dezintegreaza pe mine, deci la punctul asta sa se noteze ca simpatizez :)) ).

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s