În loc de ziua mamei

Standard

Săptămâna trecută, parcă să fi fost weekend, dar nu sunt sigură, a venit un mail. Că vineri, 6 martie, suntem invitate la grădi să petrecem ziua cu fetele.

Moa, ce m-am bucuraaat, mi s-a părut cea mai tare idee evăr. Am chițăit-o pe M., ca de obicei, că unde intrăm noi doășpatru de mame în 40j de metri pătrați plus plozii aferenți, că să ne împartă pe grupe, că câr că mâr până ce M. a scos asul din mânecă: Erika a zis că o să fie ok. E enervantă M., știe că la argumentul ăsta nu am ce să zic, fiind, desigur, așa cum am mai scris, în epoca roată pentru educatoare. Surprinzător, dar spațiul ne-a acceptat pe toate. Am avut loc și nu ne-am deranjat deloc.

Bon. Vineri la 8 jumate fix eram deja sus în mansarda de la Montessano.

Mansarda de la Montessano e un spațiu tare luminos, unde era călduț și cânta muzică jazz (băi, fie-mea când ajunge la grădi ascultă jazz, cât de mișto e asta? 🙂  (în atenția colegilor de la buro: voi de ce nu mă așteptați pe mine așa?! oh wait. poate pentru că eu ajung prima. deci eu ar trebui să…nevermind). Pe geamurile alea înclinate veadeam cum ninge cu fulgi mari apoși și noi eram acolo, nu 24 de mămici, cred că vreo…10-15 să fi fost? Fiecare duse de mână să ne fie prezentate materiale, arătate activități șamd.

Sara nu prea m-a lăsat să mă dezmeticesc, de când a intrat în sală s-a înfipt în materialul nr. 1: de curățat masa. A cărat o tavă mai mare decât ea, cu o carafă, un castron, 2 boluri, săpun, periuță, și-a pus tacticoasă șorțul și a purces la spălarea unei mese, de la stânga la dreapta, repetat. Am filmat întreaga operațiune și era să leșin de două ori că mi se păreau foarte grele chestiile alea și ziceam că acu pică-n bot cu ele. N-a picat, dar când a vărsat apa din castron în carafă sau invers juma s-a dus pe jos. Tot singură a strâns, cu un mop miiiic minuscul de-a durat juma de oră operațiunea, dar Sara a efectuat-o tacticoasă :).

Apoi a prins-o pe Erika și a rugat-o (a se citi că m-a pus pe mine să o rog) să-i prezinte un material, respectiv formele geometrice. I-au fost prezentate conul, cubul, prisma triunghiulară, piramida triunghiulară, elipsoidul și ovoidul. S-a încurcat un pic la început între elipsoid și ovoid, dar apoi n-a mai avut probleme (ba chiar cred că a trișat, că 3 nu au fost prezentate dar intuia deja cum se numește fiecare: cilindru, sferă și nu mai știu ce mi-a zis). Eu cred că n-am învățat niciodată de ovoid. In my life. Ever. Serios. Deci mi se pare cool. La fel de cool ca săptămâna trecută când Sara a venit acasă cu un continent colorat și eu i-am zis moa mami, ai colorat Africa! Și ea mi-a zis: Nu, mami, e America de Sud! :D. Mă rog, m-am jucat și eu cu formele după ea și a amuzat-o să vadă că mă încurc în ele :).

Apoi a îngrijit o floare, tot după un ritual foarte precis, ce a presupun un șorț, un burete, un semn (era musai cu semn, n-am priceput de ce), un stropitor, o foarfecă șamd. Nu se poate așa, oricum să cureți flori (și de altfel m-a și refuzat acasă când am rugat-o, pentru că nu am materialele necesare :D). Asta a trebuit să execut și eu (că a declarat că eram amândouă copii, ceea ce de fapt e și destul de adevărat, cred că o să fiu copil și la 80 de ani de i-oi apuca) și a insistat să-mi pun șorțul. Noroc că-s relativ micuță și m-a încăput drăcia, mă rog, cu oarece efort. Splendid de ravisant îmi ședea, vă imaginați sper.

După asta a luat tangram-ul și mi-a arătat cum se face puzzle-ul și apoi a făcut vreo 3 forme, numărând în prealabil câte forme din fiecare îi trebuiau.

Apoi ne-am jucat Păcălici și am repetat țările și continentele (habar n-am dacă așa se juca) și ne-am minunat pe acolo 2 mămici că nu mai văzusem Păcălici de acu 20j plus de ani. Au Păcălici la Grăi Montessano. Beat that! :))

A mers la cutia de sunete, apoi la barele roșii (se ordonează în funcție de mărime) și apoi a scris câteva litere în cutia cu mălai. O fetiță curățase un măr și a servit-o și pe Sara, în rest nu i-a trebuit nici mâncare nici apă, noroc că mâncase acasă înainte să plecăm :).

În total a lucrat cât am fost eu acolo cu 8 materiale. Dacă s-or considera materiale toate. Interesant mi s-a părut că a lăsat la final cele mai dificile dintre ele și că a început cu cele mai ușoare.

M-a corectat blând dar ferm când era să pun apă caldă la floare, că florile nu au nevoie de apă caldă, mami (și s-a dus să repare greșeala) și apoi ar fi trebuit să facem o felicitare împreună dar Sara a făcut-o singură. Era cu iarbă, 2 flori, niște nori roz și niște nori oițe (gri), și cu o căpșună luată de vânt. Am uitat-o la grădi, desigur. La fel de sigur a fost și că aparatul meu foto era complet descărcat așa că am făcut zero poze, și ce țanțoșă-mi eram că îmi adusesem aminte să îl iau cu mine! Evident, doar pentru că era descărcat, altfel l-aș fi uitat.

Înainte să plec am rugat-o să îmi arate cu ce și-ar mai dori să lucreze și mi-a arătat tooooate materialele de la limbaj, toooooate materialele de la matematică și câteva de la viață practică.

Nu m-a dus la geografie și m-am gândit că poate e din cauză ce geografie „face” mult acasă, adică citim atlasele, ne uităm la hărți șamd, pe când matematică și scris de exemplu nu am făcut cu ea neam (și nici nu intenționez atâta timp cât nu cere, în general încerc să cumpăr materiale Montessori aici).

Total neinteresată de chestiile alea de lucru manual (nuș cum se numesc: împletituri, chestii de genul ăsta, deși erau multe chestii drăguțe) și de materialele cu culori (pe care am văzut-o într-o poză că le făcea cuburi și triunghiuri și tot felul de forme și s-o bați la fundul gol și habar n-are care-i diferența dintre alb și bej :D).

Se oprise ploaia până am plecat, însă mansarda era deja cam inundată în lacrimi. Cu câteva excepții, toți au jelit la plecarea mămicilor. Sara a fost printre excepții, dar de atunci m-a mai întrebat de cel puțin 5 ori când mai vin la ea la grădi.

At peace. Oare cum se traduce asta exact? Cel puțin cât am fost eu acolo așa am văzut-o: calmă, liniștită, concentrată, atentă, fericită. Nu cred că mi-aș putea dori mai mult, poate doar să învețe toate câte și le dorește acolo. Asta discutam și cu sotzoo, dacă am putea să păstrăm cumva setea asta a ei, curiozitatea, dorința de a afla 🙂

Se mișca cu o naturalețe și o simplitate și o precizie printre copii și mame și colțuri și dulapuri și materiale. Ca la ea acasă. Cumva, o a doua ei casă :).

Știu că am scris mult, și probabil că neinteresant, dar am vrut să notez ca să îmi amintesc :). Mi s-a părut cel mai frumos cadou, niciodată nu am simțit ziua asta, în ciuda felicitărilor făcute de mânuțele Sarei (chiar de la grădi, anul trecut) sau în ciuda celor pe care le făceam eu pentru mama. Abia ziua asta mi s-a părut specială. Plănuiesc să o repet, mama. De-oi vrea să-mi faci vreodata un cadou de 8 martie, să știi că nu vreau nici flori nici felicitări, o zi împreună e cadoul perfect. 🙂

Așa. Deci nu am poză, desigur, a se vedea mai sus. Am găsit în schimb un filmuleț. Coincidență sau nu, o fetiță din filmuleț le-a spus prinților că educatoarele de la grădi sunt ca o mamă pentru ea, iar săptămâna trecută Sara a avut pe la ea o colegă care mi-a spus mie același lucru: că Erika este ca o a doua mamă pentru ea. Mă gândeam că noi, mamele copiiilor care simt asta, suntem tare tare tare norocoase.

PS. Ieri seară, taman ce construise un dictai turnuloiul înalt și slab ca un fotomodel.

-Ai vrea să te faci arhitect? o întreb.

Mă întreabă ce-i aia, îi explic. Răspuns final: nu.

-Dar ce ți-ar plăcea să te faci când o să fii mare?

-O mamă. <3. Nici nu mi-a venit să-i zic că nu e o slujbă, pentru că de fapt cam e. Cea mai grea și cea mai frumoasă :).

PPS. Sincron cu articolul ăsta a venit și noua politică de școlarizare de la grădi, aka creșterea taxei. Vestea proastă e că probabil va trebui să ne vindem un rinichi ca să o plătim. Vestea bună e că la al doilea ai 20% reducere.

*ptr cei cu mai puțin simț al umorului, that was a joke, n-am putut rezista. Nu e chiar așa de rău. Cred. Acum citesc 😛

Anunțuri

4 răspunsuri »

  1. de fiecare data cand povestesti despre gradinita asta imi vine sa ma dau peste cap si sa ma mut mai aproape de zona respectiva. mai ales ca acum sunt in focurile cautarii unei gradinite in care pustiul sa se simta bine. si unde sa-i placa sa mearga. si unde sa se converseze in germana. si pentru care sa nu trebuiasca sa ne vindem niciun rinichi 🙂

    Apreciază

  2. E ceva in aer cu maririle astea de taxa. Maine avem sedinta informativa iar(!!!), in care se aud zvonuri cum ca va creste taxa.
    Mai fa unul, beneficiezi de reducere. La noi pt al doilea copil platesti fix cat pentru primul, deci nu-i pont:))
    Imi place gradinita voastra.Imi place si-a noastra, doar ca activitaile nu-s atat de diverse si interesante.V-am dat pe voi ca exemplu la sedinta precedenta, cu link spre pagina de fb a gradinitei si tot. Va shpionam din provincie, nitel asa. Sunteti pe lista de ASA DA inmanata directorului. 🙂 Saracul cred ca se roaga sa nu ma mai reproduc ca sa nu fie nevoit sa ma suporte inca un ciclu de 3 ani=))

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s