Ședințe cu părinții și alți balauri

Standard

După fiecare ședință cu părinții, îmi vine să mai scriu câte un articol despre grădi :).

Nici nu știu cât de des sunt ședințe cu părinții la Montessano, cert e că sunt destul de lungi. Lungi rău. Extrem de lungi. Foarte lungi. Am subliniat suficient? Lungi. 😀 Nu știu dacă m-am obișnuit eu cu părinții, dar față de prima întâlnire când mă simțeam destul de ciudățică, acum a fost ceva mai bine, adică măcar am nimerit într-un colț mai hm, cum să zic, glumeț, deși îmi vin în cap vreo alte 2 adjective :D.

N-o să mă apuc acum să povestesc ce s-a întâmplat sau ce s-a zis la ședința cu pricina, ar fi teribil de incorect față de participanți 🙂 Însă mi-au plăcut tare mult câțiva dintre părinți, mai ales cei care roșeau când vorbeau (deși poate n-am fost de acord cu tot ce spuneau) 🙂

Ce voiam însă să spun, de ceva vreme, întrucât inevitabil lumea ajunge pe aici când caută ceva despre Grădi Montessano și 1, 2, 10, sau poate mai mulți părinți m-au întrebat chestii :).

  1. E ok, o să răspund de fiecare dată, la orice întrebare, cu mare drag și mai ales cu multă sinceritate. Tocmai de asta, ce spun, imi asum, si va rog sa ramana doar si doar ce spun, nimic altceva, cum am mai auzit, sa n-avem vorbe la proces 🙂
  2. Să stabilim o chestie. Eu sunt isterică (sau temperamentală, funcție de cât de simpatică sau antipatică mă găsește privitorul), cred că le știu pe toate (helou, pentru că chiar le știu pe toate!:P), vorbesc mult, mă agit inutil, sunt egocentristă (dar asta o include și pe Sara). Pot fi răutăcioasă, ba uneori o fac chiar intenționat, doar pentru amuzament și mai am o grămadă de defecte pe care fericitele persoane care îmi sunt apropiate le cunosc :D. Dar niciodată, niciodată nu mint. Punct.
  3. Legat de asta. Da, sunt prietenă cu una dintre fondatoare. Ce a însemnat asta? Nu că aș fi spus vreodată ceva drăguț despre grădi când nu era adevărat. Niciodată. Doar că mă duc la ea întâia și întâia dată când am ceva de urlat. Cred că le-a luat cam un an să mă convingă că pentru unele chestii e mai bine să vorbesc întâi cu Erika, eu tot mă duc să țip la M., chiar dacă nu are nimic de-a face. E drăguț. Îmi place. O terorizez. This is what I do. E același motiv pentru care o să îi iau apărarea de fiecare data când o atacă cineva și eu sunt acolo, chiar dacă poate, pe undeva, cred că s-ar putea să aibă dreptate și partea adversă. Și o să i-o și spun după (ei). But then again, this is what I do.
  4. De fiecare, dar de fiecare dată când am avut ceva de comentat, știți unde m-am dus? La ele. La grădiniță. Să discut, să explic, să mă agit, să țip, să înțeleg, să fac să fie mai bine Sarei (dar poate și altor copii). Estimez un loc mega fruntaș în topul părinților comentatori de la grădi și în primul an cred că aș fi primit chiar și coroniță.
  5. Acum? Acum tac. De ce? Păi, de fapt, dpmdv nu s-a schimbat nimic. Nu prea știu să comunic cu Erika și când nu vorbim de Sara nu prea avem ce vorbi (oricum, știți deja că mi-e greu să ajung să vorbesc cu oricine iar Erika este și ea destul de nemțoaică în atitudine chiar dacă, și poate să mă înjure că spun asta din casă, îi dau lacrimile când îi povestește vreun părinte ceva emoționant despre câte un plod sau când vin toți să o ia în brațe). La M. tot țip (dacă nu găsesc chestii legate de grădi inventez altceva, pentru că na, vedeți mai sus, e drăguț să o terorizez). Dar ce s-a schimbat, sau nu știu dacă s-a schimbat și așa era la început (deși cred cu sinceritate că și Erika și celelalte fete au progresat în acest an și jumătate, aș fi fost chiar îngrijorată să rămână totul constant) cert e că acum am început eu să văd mai mult pentru că Sara e deja mai mare, îmi povestește sau îmi arată mult mai mult din ce simte acolo, din ce învață acolo, ce o influențează, cum, ce își dorește. Mai bine zis, s-a schimbat percepția mea despre Erika, prin Sara. Și de fapt, nu e numai Sara, la ultima petrecere de puști, când a ajuns Erika, TOȚI copiii ei erau în mega vrie (mai rău ca atunci când a ajuns Spiderman): A ajuns Erika, a ajuns Erika! Se agitau toți ca niște sticle de Pepsi Cola. Iar Sara…nu știu cum să explic.

Profa mea preferată din generală era doamna B. Era o doamnă cum erau doamnele adevărate și eu n-o să pot fi vreodată. Mică și fragile mi-o amintesc, întotdeauna serioasă, nu zâmbea aproape deloc, extraordinar de exigentă și (culmea) de blândă în același timp. Habar n-am dacă toți o vedeam așa sau numai eu. Voiam să fiu cea mai bună la mate doar pentru că îmi plăcea ea (nope, nu am reușit să fiu cea mai bună la mate, dar ce m-a învățat ea m-a ținut pe linia de plutire mai tot liceul :P). În generală voiam să mă fac profesoară de mate când o să fiu mare, la fel cum Sara vrea acum să prezinte materiale copiiilor când o să fie mare. Cred că și Sara o vede pe Erika cum o vedeam eu pe doamna B. Și asta e ceva tare tare special.

Așa că da. Pentru că Sara o admiră și o iubește cel mai mult pe Erika (și să știți că nu-i puțin lucru să o prefere pe Erika când e Alina prin preajmă), pentru că are o listă lungă de materiale la care visează să îi fie prezentate, pentru că atunci când Erika lipsește se întristează, pentru că îi plac opționalele, dar ar vrea să aibă și Erika unul, pentru că acasă vrea să repetăm ce a făcut la grădi în timpul zilei, pentru că “Erika m-a învățat asta” și “mi-a arătat ailaltă” și pentru că toate astea s-au întâmplat independent de faptul că eu am urlat de absolut fiecare data când am avut ceva de urlat :)).

Dar ce m-a făcut bucățele mici mici mici (moaca asta mica are talentul ăsta de când s-a născut) a fost acum vreo 2 seri, când își adunase magneții cu litere de pe frigider și inventaria cuvintele pe care le știe cu literele respective, alegând apoi câte un cuvânt definitoriu pentru fiecare:

T e de la Tata, M e de la mama, S e de la eu, B de la bunic și E de la Erika.

Băi. Ați înebunit?

E e de la ERIKA. Nu Eulompa, pasiunea vieții ei, nu elefant (primul cuvânt cu e recunoscut), nu…nu știu, ecler. E e de la Erika.

Deci da. Să-mi aducă cineva pampoanele și să mă invețe cum fac roata. Sunt aici la galerie. Atât timp cât E e de la Erika, la naiba, sunt cel mai mare fan în viață.

Credits for poza frumoasa @ Mika Photo.

16547045805_edbbb119c4_m

Reclame

6 răspunsuri »

  1. pfff,luni la 16 am sedinta.Anul I,grupa mica…ma refer la atitudinea parintilor,da? pt ca unele progenituri sunt la grupa mare,chit ca parintii au ramas repetenti.Trag sperante de ceva actiune pe fb la orele alea,sa nu ma plictisesc la discutiile despre mai multe optionale optionale,si ma bucur c-o sa am coltul meu veselo-sarcastic de mamici la discutiile despre veganism si nevaccinare.;))
    Si la noi educatoarea e la rang inalt.Sapt asta au avut ceva discutii dupa o ultima boacana a progeniturii mele plus una bucata colega Evelyn,si-am prins suspine de usurare cand dna a pupat-o a doua zi la primire,in semn de iertare.Si iar mi-s geloasa….

    Apreciază

      • Cum sa nu fiu bre, cand o vad suspinand dupa iertarea educatoarei.Cand,dupa o sapt de pauza,ma lasa pe hol si ii sare in brate ei…pfff.Mor,stii ce-i aia?:)) Ma bucur ca e ok,ca nu plange decat ca sa o ducem la gradi,ca ii sunt dragi toti de acolo,dar ma si intristez sa vad ca nu mai sunt tot universul ei.I reaaaallly need a new kid.
        Legat de boacane,ce sa spun…sapt asta am inlocuit usa unui dulapior pe care ea o voia inchisa si o colega deschisa,in acelasi timp.:))Seamana cu ma-sa,ca si eu eram pliiina de idei lq varsta ei.

        Apreciază

  2. Pingback: În loc de ziua mamei | Sleepy 00

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s