Cum aflu ce a făcut Sara la grădiniță

Standard

Prima regulă e că nu o întreb niciodată:

-Cum a fost azi la grădi?

Sau

-Ce ai făcut azi la grădi?

Sau

-A fost bine azi la grădi?

Pentru că răspunsul va fi invariabil bine/nimic/da, fără alte explicații picante.

De fapt, eu sunt genul de om care nu pune întrebări. Serios. Niciodată. Cred că v-am mai povestit asta. Daca cineva vrea să îmi spună ceva, păi o să îmi spună.

Ei bine, e clar că, în topul chestiilor pe care vrea să mi le spună Sara, ce-a făcut ea la grădi e pe ultimul loc. Și în virtutea a milioane de ani de mămicism, da, și eu simt o nevoie necontrolabilă să aflu CE a făcut ea când nu era cu mine.

E destul de simplă tactica mea, îmi imaginez că mai toți procedăm așa, dar acuma na, dacă am zis că povestesc, povestesc.

Leg întrebările de fapte/locuri/evenimente. Atât :)).

Nu pun niciodată multe întrebări una după alta, ca la interogatoriu, ci una acum, când pregătim masa, una mai târziu, când ne jucăm cu un puzzle etc.

Așadar, când ieșim în curtea grădiniței, la plecarea spre casă, o întreb, de exemplu, dacă a sărit în trambulină, dacă a văzut țurțurii ăia. Sau când văd cum curge apa pe un burlan la o altă casă o întreb dacă la grădi au așa ceva și de aici ea îmi spune că da, are și ea, că a pus mâna cu Clara pe țurțurii de gheață, că nu s-a putut da în leagăn că a fost bătaie pe el sau că nu au ieșit azi pe afară (și de ce) etc.

Sau dacă vreau să aflu cât a mâncat la prânz (să zic și că îmi scriu fetele în fișă în fiecare zi cât a mâncat), dacă i-a plăcut meniul etc, nu o întreb ce ai mâncat la prânz? Că o să îmi zică că nu mai știe. Îi spun ce am mâncat eu :D. De exemplu că am mâncat pește cu mămăligă și că mămăliga avea cocoloașe iar peștele avea un gust ciudat, dar totuși a fost bun. Nici nu mai trebuie să o întreb, în mod firesc îi vine să îmi spună și ea cum i s-a părut prânzul sau ce a păpat azi bun la grădi (iar să zic că au o doamnă la grădi care gătește toate scârboșeniile alea sănătoase de men ți al, am mâncat din mâna ei pe vremea când îi luam gustarea pachet acasă chestii de care nu m-am atins în viața mea și mi-au și plăcut :)), asta plus că Sara o iubește pe doamna aia, și am înțeles că mai toți copiii).

Sau. Punct delicat pentru noi. Dacă a țipat un alt copil la ea (se mai întâmplă, se mai țipă/ceartă/vorbesc urât/poate chiar se comportă urât; nu pot vedea educatoarele tot, ține de multe alte chestii pe care n-aș vrea să le dezbat acum). Ca să aflu istoriile de gen, îi povestesc cu cine m-am certat eu la scârbici :)). Serios. Nu e nici un pericol să rămân în pană de povești :P. M-am certat cu X. X arată așa și pe dincolo și îl cheamă așa (numele mic, desigur). Și îi povestesc de ce m-am certat, dar pe înțelesul ei. Că trebuia să facem o treabă împreună și m-a lăsat cu fundul în baltă, sau că ne am discutat mult despre cum să desenăm ceva, X voia în un fel, eu în alt fel, că m-am supărat, că m-am enervat, că m-am simțit așa și pe dincolo când mă gherăiam pe la buro :)). Și atunci îmi spune și ea. Că A a țipat la ea. Că B a strâns-o de mână și a durut-o degetul mic. Că C….etc.

Despre Erika e acum cel mai ușor să aflu ce crede, e cea pe care Sara o urmărește cel mai mult și asta se vede foarte bine când jucăm jocurile alea de rol despre care v-am povestit. Duuuamne și numai ăstea le jucăm în ultimul timp (fiecare prezentare cu un set de mișcări asortate și priviri și pfuuuaaa teza pot să dau din prezentare materiale Montessori!, am căpiat de atâtea prezentări :)) ).

Și nu vă imaginați că Sara vine acasă să îmi spună că azi a „lucrat” (aka jucat) cu materialul X sau că ar vrea să se joace cu materialul Y. Daaar, la pozele pe care le primim săptămânal, unde vedem copiii și ce au făcut ei la grădi, ne uităm împreună. Și o întreb ce e matarialul ăla, daca ei îi place, dacă i-a fost prezentat, cum i se pare materialul Y etc.

Oricum, aflatul a ce se întâmplă acolo e partea ușoară, greul abia urmează, să văd ce a afectat-o, să găsesc căi să o fac să accepte anumite lucruri, să se schimbe uneori, da, uneori chiar și asta.

Pe scurt, cheia sunt ochii căscați la copil. Cu Sara vorbesc puțin și ascult mult (sper că acum înțeleg colegii de ce la job recuperez partea cu vorbitul :P).

IMG_3075

Anunțuri

4 răspunsuri »

  1. Cool. Eu tot asa, la baie, la cumparaturi, punand intrebari pe langa subiectul meu de interes, aflu ce si cum a facut la gradi.
    Nu stiu la voi cum este, insa pe mine incep sa ma sperie usor anumite reactii/cuvinte cu care poposeste pe-acasa dupa gradi. „bai”,”esti p(r)ost”,”esti copil (r)lau” nu-s chestii pe care sa le fi auzit acasa, si habar nu am cum sa abordez problema la gradi, fara sa starnesc valuri pe acolo. Mi se rupe sufletul cand scapa cate-o faza de asta si-mi dau seama c-a iesit din gura botului meu mic. Bonus, preia de la o colega de grupa niste mataieli de-mi vine sa ma urc pe pereti. My Tom boy was not like that, eu am crescut-o sa fie independenta, deloc mataita si pisicita,si mor cand vad ca preia faze de la alti copii si le executa si ea pe acasa. :))
    Va admir mancarea servita la gradi din umbra.Abia astept o sedinta la gradi sa dau gradinita voastra drept exemplu pozitiv directorului nostru, sa mai updateze si el chestii ;)) Don’t ban me from Montessano, oki?

    Apreciază

    • :))) Ana, cuvinte urate nu exista aici, cu astea chiar nu vine acasa. La educatoare nici nu se pune problema, si din fericire nici la copii. Insa. Copiatul de la alti copii. Dap, ai atins un punct sensibil. Si pe mine m-a durut muuult, si inca ma doare cand vad imitate acasa comportamente nu prea fericite de la copii cu care Sara e prietena. Mult timp chiar nu am stiut cum sa gestionez. Sincer. Ii spuneam ca nu e frumos ce face, dar asta nu rezolva problema, era in continuare lipita de copiii aia si asta era, facea ce vedea la ei. Pe de alta parte, asta e si o parte importanta din filosofia Montessori, copiii sa imite comportamentul altora. Insa pariez ca nu se gandise cucuoana aia la scos limba, ignorat parintii, matait, tipat si alte chestii care imi ridica mie parul in cap. Eu am discutat si cu educatoarea, cu Erika, in sensul nu ca i-am zis: Sara o imita pe X si pe Y si va rog sa luati masuri (ca mi s-ar fi parut aberant), ci in sensul ca am intrebat-o pur si simplu ce mama naiba pot sa fac. Si ma rog, discuta si ea cu Sara si cu copiii care sunt la varsta asta de imitat, si discut si eu mult cu ea acasa. Am ajuns impreuna (eu si Sara) la urmatoarele 2 concluzii: 1. a fi prieten cu un copil nu echivaleaza cu a fi de acord cu comportamentul lui si 2. nu putem fi prietene cu persoanele care tipa la noi, indiferent de varsta acestora. Asa ca da, mi-a crapat pipota-n mine de mandrie de AM PLUTIT efectiv vinerea trecuta cand mi-a povestit ca saptamana trecuta a venitul copilul Z la ea si i-a zis sa faca ca ea (sa se strambe scotand limba) si Sara a refuzat-o, spunandu-i ca nu e ok ce face. In puii mei, stiu adulti care nu se pot opri din imitatul turmei/prietenilor, chiar daca stiu ca nu-i ok ce fac aia, am fost chiar sincer impresionata ca ea la 4 ani a reusit sa spuna nu. Mai impresionata decat ca a venit acasa si s-a apucat sa imi povesteasca de Eminescu (si asta faza, ma roaga sa ii spun poezia cu Ce mai faci dragutule?, da asa, cu intonatie mi-a zis, si eu tot ma gandeam ce mama naiba de poezie e asta frate ca parca e cunoscuta, pe unde am auzit eu poezioara asta de copii). Mda. Sara e clar mai desteapta ca ma-sa. Oa cat am scris. :))

      Apreciază

  2. Nu sunt adultii din gradinita cei care scapa „perle” in conversatie, ci copiii.Aud acasa diverse si le repeta la gradi, si a mea, burete la faze din astea, repeta acasa.Ca nu e frumos, ca x greseste cand vb asa samd, ii spun meteu, but, tot aiurea mi se pareca a luatcontact cu astfel de cuvinte deja.Degeaba stie ca-s urate, ca nu e ok sa le repete, daca le stie.Asta e durerea mea, si unicul motiv pt care nu m-am apucat sa dezbat problema la gradi, e ca eu nu-s diplomata la fazele astea.Deloc.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s