Charlie. Pe înțelesul Sarei

Standard

Fac o excepție de la o regulă autoimpusă de a nu scrie despre subiectele la modă și care n-au legătură cu bebelușitul nostru. De fapt, de asta îl public acum, deși l-am scris în weekend, să se mai aștearnă liniștea.  Ăsta nu e un subiect la modă, e un punct care va rămâne în istorie, despre care probabil Sara va învăța la școală și despre care e bină să înțeleagă, sau să știe și ce crede mă-sa.

Mama, JesuisCharlie a însemnat că oamenii vor să trăiască în o lume în care pot sa spună orice și să nu riște să primească un glonț în cap pentru asta.

Da, inclusiv să facă mișto de Isus, toți mohamezii sau abdulahii.

Nu există „Și-au căutat-o”. „Trebuia să se gândească că vor exista represalii.”

Nu.

Nu trebuie nimeni să se gândească într-o țară liberă atunci când scrie ceva că poate primi un glonț în cap.

Că poți fi dat în judecată, că n-o să mai vorbească trei prieteni niciodată cu tine, că n-o să te mai însori veci poate, că o tonă de lume nu o să te mai placă, da. Pot fi printre consecințe și ar trebui să te gândești la asta înainte să dai Publish.

Că iei un glonț în cap nu, nu poate fi printre concecințe, nu trebuie luat în calcul, nu. Nu ar trebui să să ne gândim la astea pentru că nu ar trebui să existe.

Nu, nu există limita bunului simț sau a oricărui alt simț. Pentru că ăsta e flexibil. Bunul meu simț e diferit de al tău.

De fapt, caricaturile ălea chiar nu contează. Puteau să fie despre absolut orice. Nu se schimba nimic. Nici nu era nevoie să le văd.

Consecințele, repet, există. Dacă mă apuc să scriu aici, pe blog, că vecina mea e o curvă penală mă poate da în judecată și probabil o să plătesc pentru asta.

Dar vreau să pot să scriu liniștită asta, și altele, fără grija de a muri mâine.

Dacă azi nu e ok să fac mișto de Mahomed și ar trebui să mă gândesc la asta îninte să o fac, mâine poate n-o să fie ok să scriu că România e o țară de căcat, poimânie nimic de rău despre noul președinte și peste trei nimic rău de șeful meu. Azi în ziar, mâine pe internet, poimâine la mine în casă la masă cu prietenii.

Frică să nu supăr pe cineva mai mare, mai puternic sau mai nebun.

Deci cei care spun că „Ar fi trebuit să se gândească”, „Ăsta nu e jurnalism”, „S-au jucat cu focul” șamd. Asta spun.

Că printre consecințele pe care le luăm în considerare atunci când scriem ceva ar trebui să fie și moartea (în anumite cazuri, situații, oameni, toate excepționale, desigur).

Nu.

index

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s