Petrecerea

Standard

Chiar avem o fată petrecăreață, seamănă cu sotzoo aici, că la mine cea mai proastă veste pe care mi-o poți da e că am de mers la o petrecere.
Într-o sâmbătă din decembrie, am găzduit (moa, ce fancy) la noi acasă petrecerea de 4 ani a Sarei. Lista de invitați a fost alcătuită 100% de ea, fără nicio intervenție din partea noastră (am și eu prietene la ea la grădi dar nope, mi s-a părut corect să invite ea fix pe cine a dorit). Așadar, am avut 5 copii invitați (plus un frățior de un an bonus 😀 și un mare total de 10 părinți, toate într-un apartamentișor de 3 camere :))). Majoritatea părinților erau prospături pentru noi și noi pentru ei :)).

Ne-am tot gândit cum să facem, unde să facem, dacă să facem. Dacă să facem s-a clarificat repede, Sara își dorea o petrecere. Unde să facem a fost mai complicat. Mai toate locurile de joacă pe care le-am găsit erau cu mancare nesănătoasă (și this is the understatement of the year). Nu mă așteptam la hrană organică, dar nici la pizza cu șuncă nu mă gândisem. Cele care mă lăsau să aduc de acasă/comand mâncare nu excelau la capitolul distracție pentru copii (fie era un loc de joacă unde putea veni oricine, fie nu era niciun loc de joacă, doar o cameră goală). Având în vedere că numărul de invitați se stabilizase la 5 (în prima variantă era aproape toate grupa, vreo 20, duamne, cred că dormeam un an dacă veneau 20j de plozi la mine acasă) am zis că am putea încerca acasă, na, cum se făceau zilele și când eram noi mici.
5 ore de petrecere, 2 pipi prin casă, 3 accidentări, gazalioane de râsete de copii, un tort cu om de zăpadă, multe cadouri și un brad leșinat mai târziu, pot să spun că:
a) am supraviețuit
b) a fost tare mișto
În primul și în primul rând copiii. Atâtea râsete și energie bună în casă n-am avut niciodată. :)) Habar n-am ce au făcut părinții, sotzoo a fost repartizat la ei, eu am stat numai lipită de cei mici, ba chiar am lăsat vreo 2 mame la jumătatea propoziției când striga vreun copilaș (ăăă scuze :D).

Era un cor de chiote încă de când mai ajungea un copil nou, îl așteptau cu toții la ușă în niște urale ascuțite (trebuie să dau cam 500 de beri vecinilor :D).
Ce-au făcut:
1. inițial au urlat și au alergat, de fericire și extaz că sunt împreună. ok, mai tot timpul au urlat.
2. s-au ascuns sub plapumă, au sărit în pat (doar 3 bucăți)
3. au pictat pe niște chestii luate de la Jumbo (set cu elefant, pensulă și acuarele). In liniște deplină. Singurul moment de liniște deplină :)))
4. au jucat Cât e ora lupule cu Nepo (tatăl Anyei, verișoara Sarei), cea mai minunată invenție posibilă jocul ăsta când ai 7 copii în casă, jur 😀
5. ca niște adevărați montessorieni, o bună parte din timp se jucau fiecare cu câte o jucărie (uneori câțiva împreună)

6. spectacole (cu vreo 5 sau 6 instrumente disponibile am avut preview la spectacolul de la grădi :P).
Ah, și a mai fost un moment de mega liniște, când s-a mâncat tortul :))).
Mie mi-e frică de hoarde din astea de copii. Mi s-au părut întotdeauna o teroare :D. Un copil însăși mi se pare dificil, dar o armată? Unde mă ascund?

Băi, a fost ok :)). Adică recunosc că cel puțin la o mămică nu sunt sigură că am reținut exact numele, dar știu în schimb că Vlad este extraordinar cu literele (și are și un vocabular foarte bine dezvoltat), Isabelle este o adevărată domnișoară, a fost atrasă de jucăriile cu rochițe de îmbrăcat și nu îi plac dulciurile (ați mai auzit așa ceva? unde s-o găsi modelul ăsta de copil? :)) ). Anya este cu siguranță un lider înnăscut (știam asta deja, dar dap, organizează lejer și grupuri mai mari :)) ). Alexandra este independentă, nu a vrut să participe la activitatea de grup cu pictatul (a petrecut însă o jumătate de oră bună la bucătăria Sarei). Iar Ileana, Ileana cea de 2 ani și 8 luni este sclipitoare ca o steluță (și nu mă refer la felul în care era îmbrăcată, e o mică persoană foarte foarte inteligentă și sensibilă). Și știa mai bine cuvintele în germană la O brad frumos decât tot ceilalți copii mai mari adunați ;).

Culmea sau nu știu dacă culmea, dar sunt (nu știu dacă toți, dar ei așa era erau) extrem de cooperanți ;). Cu urechile ciulite când le propuneam câte ceva, curioși când mă jucam cu câte un copil (majoritatea, dar nu toți, respectând ce ne jucam), pe scurt, bureți. În 3 ocazii eram la un pas de supărare (o jucările luată în mijlocul activității, una bucată pictat pe mână și Sara repartizată în rol de bebe) dar s-a rezolvat extreeem de ușor cu o intervenție promptă. Niciun plâns de supărare așadar, doar din accidentări. Și gălăgioooși. Am mai menționat asta? :)) Dar în sensul bun, adică de veselie, nu de supărare ;).

În concluzie, noi unii ne-am simțit mega bine, sperăm că și invitații (după chiotele și râsetele copiilor înclin să mă hazardez că da).

Pe partea practică, trăiască farfuriile și paharele de unică folosință din hârtie, în jumătate de oră toată casa era înapoi în stdiul obișnuit.

Deci :). Dacă aveți și voi copii născuți iarna și nu prea știți dacă veți supraviețui unei petreceri la domiciuliu, eu una aș spune da. E foarte mișto, și-am rămas cu un copil megavesel și cu o casă burdușită de energie bună.

IMG_0088

 

Reclame

7 răspunsuri »

  1. La multi ani, Sara!
    Ce petrecere frumoasa a fost la voi!
    Si mie imi place sa invitam copii la noi acasa. Si desi juniorul este nascut vara si de ziua lui toata curtea este la dispozitia lor, este frumos si cu copii multi in casa. Am avut in decembrie 4 fetite (impreuna cu mamele) invitate la un atelier de facut gogosi. Asa de incantati au fost toti, eu le-am pregatit sorturi si forme de decupat, iar ei cereau foarte politicos faina, sau sa le aducem tava sa puna gogosile. Sigur, au mai existat si cateva discutii, cat au stat gogosile la cuptor si vroiau toti aceeasi jucarie, dar pana la urma s-au descurcat. Asa ca si pentru noi petrecerile acasa sunt cele mai frumoase.

    Apreciază

  2. La multi ani. Pare ca te-ai distrat si tu binisor cu ei.
    Cum e jocul cu lupul? Noi petrecem duminica. 3 ani. Tot cu invitati, tot alesi de ea. Sa zic ca are doar 2 fetite invitate si restul pana pe la 10-12 sunt baieti? ;)) Taica-su e deja ingrijorat. =))
    Eu am emotii. A crescut prea repede. :-<

    Apreciază

    • Oaaa, sunteti norocoase cu atatia baieti :)), la noi sunt rara avis.

      Cat e ora lupule?

      E ora sa sariti intr-un picior! Sau
      E ora sa va invartiti! sau
      E ora sa mergeti cu spatele!

      Cand se apropie de lup se preface ca ii mananca.

      Pur extaz. :))

      Apreciază

      • Suna bine.
        eu nu am nicio pb cu numarul baietilor,Ma bucur sa vad ca se intelege cu baieti, dar taica-su e speriat de ce-l asteapta :))

        Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s