Bobârnac

Standard

Taman ce-am terminat de citit (ieri) una bucată carte. Care carte mi-a dat un bobârnac. Da, un bobârnac. Ca și cum mâna lu nenea astă scriitorul (ia să-l gugălesc să văd cum arăta; LE. urâțel, săracul) ar fi ieșit dintre filele lui de-acu 100 de ani și mi-ar fi dat un bobârnac. Că prea-mi luasem nasul la purtare. 🙂

Mă dădeam de ceasul morții într-o conversație recentă pe teme de parenteală cum că părinții zilelor mele, noastre, sunt altfel dragă, au turbat complet, nu mai au (și nici nu mai pun) nicio limită, în numele fericirii absolute  a plozilor și a iubirii necondiționate (sic!) calcă totul în picioare, crescând niște mici domni și domnițe Goe fără măcar să-și dea seama. Așa ceva cum e acum nicișiodată nu s-a mai pomenit care va să zică. Păi când eram noi mici mă, ăștia ne împuiau capul cu disciplina, cu regulile, cu educația, eram toți politicoși, bine-crescuți, nu piștea unu-n front, nu?

Nu.

Iaca ce ne povestește tovarășul Andre Maurois în Climate (disponibilă online la fabulosul preț de 3.84 lei, cine mai zice că nu citește că-s scumpe cărțile să se împuște, dar oricum, nu o luați p-asta că e nășpuță, vedeți că am și eu o listă cu bunătăți pe aici pe undeva):

-Da, firește, spunea mama mea, tinerii ăștia n-au decât un singur cuvânt în gură: fericirea. Copiii trebuie să fie fericiți, soțul trebuie să fie fericit, amanta trebuie să fie fericită, servitorii trebuie să fie fericiți, și, ca să-și câștige fericirea calcă orice regulă, suprimă orice barieră, nu mai vor să audă de pedepse, de sancțiuni, se iartă totul chiar înainte ca iertarea să fie, nu zic meritată, dar cerută. E de neînchipuit. Și care e rezultatul? Dacă, cel puțin, ar fi mai fericiți decât am fost noi, dumneata, doamnă, sau eu, aș mai înțelege. Dar partea comică e că sunt mai puțin fericiți decât noi, mult mai puțin fericiți.

PS. Pagina următoare aceeași doamnă comenta despre noră-sa cum că n-a născut natural pentru că s-a drogat cu cloroform câteva secunde și cum că nașterea asta „artificială” nu-i bună deloooc. Și asta destul de actual, no? 🙂

PPS. Nu dezbăteam acum desprea parențeala din zilele noastre, doar mă amuzam de recurența istoriei 😀

IMG_0331

Anunțuri

3 răspunsuri »

  1. „Moda” revine mereu, in tot si in toate…nu vazusi ca se intorc in trend si bucuriile piticilor? Ma ia cu rau de inaltime doar cand ma gandesc ca n-o s-o mai pot tine pe Mel de mana fara sa ma cocosez. :))

    Apreciază

      • Pai radeam ieri la birou pt ca cica, in 2015, revine moda platformelor pt incaltaminte….ceva in genul a ce se purta in era formatiei Andre(alea cu Lasa-ma papa la mare)…Eu sincer nu ma mai vad cocotata pe catalige din alea.Am imbatranit maica, da-o naibii de moda, imi frang gatul. =))

        Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s