În loc de urare de Crăciun

Standard

 

Niciodată nu m-am priceput la urări, niciodată. Când vine ziua cuiva și trebuie să scriu/spun ceva e un chin. Mă bucur în adâncul sufletului că a trecut moda aia cu sms-urile de sărbători (sau a trecut sau a abandonat lumea să-mi trimită mie, văzând că nu răspund aproape niciodată :D).
Dar Crăciunul îmi place. Întotdeauna mi-a plăcut. Pentru mine Crăciunul va fi tot timpul ăla de sub bradul de pe holul bunicii. De asta, vedeți, al meu e mâine, pentru că atunci ajung la bunica. Nu sunt sigură care e al Sarei, sunt puțin îngrijorată de toate Crăciunurile ei, cu copaci și moși și cadouri și la grădi, și la tati la scârbici, și la noi acasă, și la (cele două părți) de bunici acasă, și (la Crăciunul meu) sub copacul din holul străbunicii ei.
Nu că s-ar arăta supărată, nu, e mulțumită de atâtea cadouri și cască niște ochi mari când aude că iar mergem la un brad :D.
Oh, wtf, de fapt atâta timp cât ea e fericită, ce contează că nu vine moșul taman pe 24 seara/25 dimineața ci mai și înainte, mai și după, cum s-o nimeri 🙂
Cred că toți cei care primim cadouri de Crăciun redevenim copii pentru o secundă. Secunda aia când rupi hârtia. În secunda aia, indiferent cine ești, ce ai făcut anul de-a trecut, indiferent ce se va întâmpla în 5 minute, în secunda în care se aude sunetul ăla de hârtie sfâsiată, mdap, ești copil. Și de asta, nu știu dacă știați, este absolut esențial și teribil de obligatoriu să împachetezi cadourile în hârtie (dap, e ok și dacă ești absolut varză la împachetat hârtia-cadoul împachetat gen bomboană de anul ăsta totally gets the Oscar :P).
Fac poze în fiecare an, la buro, de Secret Santa. Și ăla e un Moș special. Datorită oamenilor de acolo. Nu e locul (cred) să povestesc de ei în articolul cu urarea de Crăciun, dar băi, sunt încă sănătoasă la cap din unicul motiv că lucrez cu cei mai mișto oameni evăr.  Îmi plac, voiam de fapt să spun, teribil de mult, fotografiile cu ei de Secret Santa. Nu pentru că ar fi cele mai reușite fotografii ale mele (badimpotrivă) ci pentru că reușesc să surprindă secundele, milisecundele ălea de sinceritate. De copilărie :). Nu numai pe ei, în general, aș poza oamenii ce desfac cadouri. Ăsta ar fi dream job-ul meu. 🙂
Așadar, în loc de urare de Crăciun, după două trei idei dezlânate, vă recomand doar să înghețați secundele alea de sfâșiat hârtia. Nici nu contează ce e înăuntru (zău, cine își amintește vreodată cadourile de Crăciun?).

Important e să avem fracțiunea aia minusculă de secundă în care suntem copii iar.

IMG_1871

Anunțuri

2 răspunsuri »

  1. Hehe, nici eu nu sunt buna la urări ! M-a cam fastacesc 🙂
    Sunt total de acord cu tine : bine ca s a dus vremea SMS urilor de sărbători, niciodată nu mi au plăcut si nu raspundeam la ele 😦
    Cât despre desfacutul cadourilor daaaaaaa, e cel mai minunat moment. Anul asta am filmat o pe Lara in timp ce desfacea cadourile de la Ta Taciun si cred ca filmulețul o sa rămână printre cele mai frumoase amintiri ever ❤

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s