Femeile îs proaste. Punct.

Standard

Mi se pare singura explicație posibilă.

Da, sunt și sensibile, calde, frumoase, sclipitore, savuroase, haioase, blânde, atente, atotputernice și geniale și încă 9999 de lucruri simultan și cred că multe sunt așa, niște chestii amestecte de culori în niște vaze transparente cu capac și mai cred că bărbații unor femei merită niște palme după cap. Dar nu e despre asta azi (nici nu știu dacă o să fie vreodată, nu mă prea pricep la laude :D).

Deci nu despre asta voiam să scriu, ci despre cât de incredibil de bătute în cap suntem. Doamnelor, domnișoarelor, vă spun, suntem.

În primul rând, pantofii.

Io iubesc pantofii. Toate, toate femeile pe care le cunosc, iubesc pantofii. Tinere, bătrâioare, slabe, grase, singure, căsătorite, mămici sau bunici, toata lumea iubește pantofii. Cum să nu-ți placă mă? Cred că poți ieși dintr-o depresie ușoară cumpărând o pereche superbă de pantofi. Pentru o depresie medie, de la 10 în sus, de-o dată. Rețetă garantată.

Într-o seară vin acasă și mă vaiet la sotzoo ca m-au ucis pantofii.

La care sotzoo, mă întreabă, pe bune: Da’ de ce porți pantofi care te dor?

Îm. Cum? De obicei, la orice întrebare ( a sotzoolui și nu numai, ma podidește o avalanșă de cuvinte prin care fac pe deșteapta; de obicei nu-mi iese, dar asta nu mă descurajează, perseverez în tactică de ani buni).

Acum doar îm.

Îm.

Păi că-s frumoși. I-ai văzut? Îs colorați. Am albaștri. Roz. Verzi. Pe bune. Și îmi fac piciorul frumos, uite, i-aș spune.

Doar că niciodată, în toată viața mea de 33 (încă aproape) nu mi-a zis vreun băiat: Oau, ce pantofi mișto ai! Sau: Iubito, piciorul tău arată mooorrrtal în stiletto-urile astea! Da nici măcar unul. Nu că niciunul din cei ce mi-au plăcut. Niciunul punct. Niciodată.

Cum creierul meu care putea rezolva acum 20j de ani ecuatii diferențiate (ok, nu chiar puteam, dar ar fi trebuit, erau în programă, nu?) a decis că, la naiba, voi sta 10 ore pe zi pe niște chestii cu diametrul de juma de cm și înalte cam de 12? Pe principiul cum aș putea să mă distrez eu azi? Știu, știu, mă voi încălța în niște chestii care o să-mi dea cârcei diseară! Și o să o fac din nou și mâine? DAAA!

În al doilea rând e partea asta cu jumulitul. Serios. Adica niște chestii mici, pe jumătate din un bărbat, se supun unor torturi demne de Evul Mediu, de bună voie și nesilite de nimeni (torturi la care, între noi fie vorba, orice domn ar plânge mai ceva ca un bebeluș fara suzete). Exact, exact, undeva în filmul istoriei, ce dracu s-a întâmplat? Când a devenit părul pe picioare la bărbați ok și la femei nu? Îs împăcată cu ideea că așa e, nu pledez pentru Harry Potter varianta sauvage, dar sincer, fetelor, wtf? Gauri în urechi. GĂURI în urechi. Fără anestezie. La nou-născute (la 3 ani în cazul meu, dar cu siguranță cam la fel de dureros). Unghii lipite, vopsite, păr pus pe ochi și în cap, vopsit pe față, vopsit pe păr. Zeci de ore pierdute. Și bărbații? Bărbații se rad. O dată pe zi. Dimineața. Echitabil, mnu?

Dacă până aici aș mai fi avut oareșce speranță, la rochii m-am convins. Ca noaptea, doamnelor, ca noaptea suntem.

Știți rochiilea alea cu fermoar taman pe mijlocul spatelui? Pe care o ea și suplă și superbă le îmbracă și se duce, practic pe jumătate goală, la un el cu papion să o ajute să și-o închidă? Musai după ce-și dă cu un gest lent părul pe o parte și zâmbește șăgalnic? Alea. Le știți.

Ei bine, în lumea reală, rochiile alea există (nu știu încă de ce le cumpărăm, dar ele de existat există). Și dimineața când încă ești cu urmele de la cearceaf pe obrazul stâng, îi arunci sotzoo-lui o privire scurtă și sugestivă către spatele din rochia cu pricina, strigând la copil că vii imediat să îi dai pijamaua jos, cu un rimel în stânga ș-un pantof în dreapta, proaspăt redresată după un patinaj artistic de mare clasă pe gresia din bucătărie.

Și nu asta e partea palpitantă. Partea palpitantă este că niciodată, dar niciodată, nu o să îți poți da jos singură această blestemată de rochie. Niciodată, vă zic. Ești captivă în ea până ajunge blajinul partener de viață acasă și te eliberează.

Îmi luasem o rochie bej. De vară. Foarte Jackie K. așa, eram maxim de țanțoșă în ea și o purtam destul de des. Ca și în ziua aia, am îmbrăcat-o, sotzoo (prietenoo pe vremea aia, pentru acuratețe istorică) mi-a tras fermoarul conform schiței de mai sus (minus urlatul la copil, că n-aveam), am fost la buro, m-am țanțoșit pe acolo (sper că am mai și muncit ceva între timp, nu-mi amintesc), am ajuns acasă, m-am uitat după sotzooprietenoo să mă descătușeze în stânga, dreapta, jos, sus. Nimic. Nu era. Deloc. Nici nu avea cum, că doar îmi zisese de o săptămână că azi pleacă în deplasare.

Ei și acuș rămăsesem cu Jackie K pe mine. Și dă-o jos dacă poți. Că nu poți. Cam 40 de minute am încerca prin sărituri repetate să îmi fac cumva elan cu mâinile să pot să ajung la fermoar și să lucrez așa, metodic, spre desfacerea lui. Mmmm n-a mers. După 40j de minute eram epuizată, întinsă pe burtă, jos pe podeaua din sufragerie și mă consolasem deja cu ideea că ce poa să se întâmple? Dorm la noapte în ea, mâine la buro mă duc la fel (ei na, cine-o să observe, o să le zic că am avut un one night stand sau ceva :P) și mâine seară se întoarce sotzoo. Dar planul era sortit eșecului, abia mă descurcam cu statul jos și respiratul în același timp în rochia cu pricina. M-am gândit să mă duc la vecini (cu care nu vorbeam niciodată, antisocială cum mă știți) să le dau binețe, să îi intreb ce le mai fac nepoții sau cățelul, sau pisica și să mă rog fierbinte să mă scoată din monstruozitatea blestemată. După încă juma de oră de zbateri mă gândeam serios la o foarfecă. Am reușit eliberarea după aproximativ vreo 2 ore de viermuit în rochia cu pricina, printr-o tehnică unică, fascinantă, care ar fi bătut mililonul de vizualizări pe youtube în mai puțin de 10 minute. Am donat-o a doua zi.

Deci doamnelor, sincer, suntem varza. Găuri în corp, tortură cu ceară fierbinte, împleticindu-ne pe cele mai dureroase bețe posibile, cu îmbrăcăminte care ne ține captive, nu numai că nu ne trece măcar prin cap să scăpăm de vreuna din treburile astea, dar ne mai și bucurăm când ni se întâmplă. CE e în capul nostru? 🙂

6

Reclame

5 răspunsuri »

  1. Parul de pe picioare… am dat unfollow pe facebook la vreo 3 persoane ptc perorau de cat de scarbos e parul pe maini la femei si ca ar trebui sa ne epilam pe toate zonele expuse ochiului si ne-expuse ochiului ca sa fim decente. Da… decente. Cu cat cresc in varsta cu atat cred ca se maturizeaza si feminista din mine, mai ales ca ma gandesc la fii-mea si la cum as vrea sa poata face alegeri libere, sa nu se simta constransa de stereotipuri. Daca vrea sa poarte tocuri, e ok. Daca nu vrea iar e ok. Daca vrea sa se epileze e ok. Daca nu simte nevoia sa-si smulga chiar tot parul de pe corp iar e ok. Mai ales ca pare destul de paroasa :))

    Apreciază

    • :)) Mai, mie chiar imi plac toate chestiile astea, adica sunt asa, destul de „fetita”, chiar daca prefer la orice ora tenisii. Adica chiar sunt happy in o rochie noua care imi sta bine, in o pereche de pantofi cu toc inalt, chiar daca ma dor picioarele, cand am timp sa ma aranjez si mi se pare ca arat mai bine un pic decat de obicei :)).

      Apreciază

  2. Eu ma torturez pentru mine insami nu pt sexul opus :))) Nu ma plac decat pe tocuri si fara par pe corp, mereu aranjata la par si cu machiaj. Daca ma aranjez si plec din casa asa am o stare de bine extraordinara. Uneori imi place sa imi creez tinute extravagante care ma fac sa ma simt ciudatica si unica.
    Culmea e ca fara sa am intentia asta vreodata, mie chiar mi au remarcat pantofii mai multi barbati de a lungul timpului si nu ma refer aici obligatoriu la cei cu care aveam vreo relatie sentimentala 😉
    Ohhh da, am avut si eu seria mea de rochii imposibil de desfacut si mai una…cizme pe care le bagi greu in picioare apoi nu poti sa le scoti sub nici un chip :D, sa ma vezi atunci, transpirata, rosie la fata de nervi si injurand ca un birjar !

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s