Superputeri

Standard

Pe langa filmele cu sfarsitul lumii, la care ma voi uita fara sa scot o vorba, fara sa misc un deget sau un cot, fara sa fac pipi si uitand sa mananc din punga cu floricele, indiferent cat de vechi, proaste sau improbabile sunt, mai sunt si filmele cu supereroi. Irezistibile, ma jur. Nu cred sa se fi facut vreodata film cu superputeri si sa nu-l fi vazut. Probabil daca as fi trait in America as fi colectionat benzi desenate cu supereroi. Asa, in Romania copilariei mele nu erau. Benzi desenate cu supereroi si nici benzi desenate in general. Așa ca nu am colectionat nimic. Sa nu mint, pe la vreo 6 ani am primit o revista cu Donald pe care acum vreo cateva luni a descoperit-o Sara pe la bunica-mea si o citeste ea, mai nou.

Si prin liceu ma gandeam la superputeri. Discutiile noastre din barul Donna (discutabil daca era cu doi n) erau despre: comunism (intre Poe si Radu, ambii pasionati de istorie, vesnic se certau, niciodata nu-i urmaream), ce am face daca am avea un milion de dolari (niciun euro pe vremea aia), masini, femei (erau mai multi baieti decat fete in gasca) si parca sa zic ca si superputeri.

Imi doream, previzibil pentru o adolescenta superficiala cum eram, sa citesc minti. Sau hai, daca nu puteam sa citesc mintile oamenilor macar sa ma pot face invizibila. Si asta destul de comun pentru un licean daca ma gandesc bine.

M-am razgandit intre timp, pentru nimic in lume n-as mai vrea sa citesc minti, uneori nici in a mea nu-mi place ce gasesc. E o superputere de doi lei.

Am gasit insa alta, pe care cred ca o sa o vreau multa vreme de aici incolo. Asa. Daca as putea sa am o superputere, una singura, asta ar fi: sa ma pot intoarce sa ma ascund in cate o zi.

E o zi de iarna, cand era foarte frig afara si foarte cald in casa, iar Sara avea niste pantalonasi verzi si un body alb, pe la vreo 2 ani asa, facea un puzzle cu animale si imi povestea ceva de pușulușu ei. Ziua aia o vreau.

Si mai stiu eu o zi, cand Sara nu mergea, dar se tara in patru labe pe langa un catel in spatele blocului, care acum e ditamai dulaul. Si Sara merge intre timp, dar ea e tot mica mica, tot mica o simt desi cand vad unul de un an pe langa ea mi se pare atotstiutoare si gigantica.

Mai vreau o zi din Creta de anul trecut cand aveam eu niste unghii lila si citeam o carte albastra, pe o plaja cu nisip pietros, cam pe-o vreme de apus, de-mi venea sa prind intr-un pahar lumina aia, inainte sa mancam o pizza si cand faceam castele de nisip cu o fetita mica careia ii era frica rau de apa si nu voia sa o atinga niciun strop.

O zi din vara asta cand mergeam catre un picior de plai si acolo, pe un drum de pamant, e un tunel intre doua lumi, printr-o padure cu verdeata, unde am vazut un vulpoi la intrarea in satul cu mai multi caini decat oameni.

Si uite e ziua de azi cand am in brate, lipita de mine, o fetita mica care e lășită (răcită) si care sta intr-o patura rosie cu dinozauri si se uita la filmulete cu oua de ciocolata (pe care eu le urasc din tot sufletul meu de mama). Si care zice șonicătoale la ciocanitoare si meșchelie la smecherie si eu cred ca nu e posibil sa existe cuvinte mai frumoase in Univers. O fetita care, uite ma, ce ma oftic, nu mai are parul carlionat, il are drept ca ma-sa.

Zile din astea, normale, caut, in care sa ma ascund. Nu vreau zile de nastere, petreceri, Craciunuri, ziua in care s-a nascut (intre noi fie vorba nu ma-nghesui la niciuna din primele 3 luni sau cam asa :D), ziua in care a spus primul mama sau in care a inceput sa mearga. Zile din astea mici si nebagate in seama cum e asta de ai zice cum si cine si-ar mai dori sa o traiasca o data? O zi in care m-am trezit cu un copil tusitor, am facut o zeama de pui si un felul doi la cuptor, in care am iesit doar pana-n spatele blocului sa ne dam amandoua pe un tobogan galben si in care Sara a dormit vreo doua ore la pranz si eu vreo jumatate. Ea s-a uitat la filmuletele alea cu ochi mici si aposi, de la raceala, si eu am mai raspuns la niste mailuri si am incercat sa ma uit la un film (n-am reusit dar nici nu m-am suparat). Nu stiu, zau, o alta zi mai buna de ascuns ca asta. Acum ma uit la doua talpi de cca 15 cm, in niste ciorapi de bumbac bleumarin cu stelute albe, care fac un cort din paturica rosie, si n-as da privelistea asta nici pe cea de pe varful Everest.

Si uite ca desi o mie de lumi si o mie de rasete am avut si inainte sa fiu mama, toate zilele mele de fericire, pe care mi-as exercita aleasa superputere, sunt musai musai din cele cu Sara-n ele :).

Do tell, what’s your favorite superpower? 🙂

PS. Traiesc cu senzatia ca ma apuca asa, cam o data pe luna, revelatia si mai trag cate-un post din asta in care-mi curge usor scuipat din coltul gurii, in timp ce ma minunez ce misto e fata asta a noastra, si mica si cuminte si frumoasa si desteapta ii (na, cum crede orice cioara despre puiul ei) si cum n-am visat eu vreodata cat de minunat e sa fii mama. E de frica, sa stiti, tot timpul mi-e frica cand sunt fericita, de aia scriu aici, e ca un fel de amuleta. 😉

WP_20141029_17_59_23_Pro

Anunțuri

29 de răspunsuri »

  1. Meschelie spune si piticul meu de varsta Sarei si imi doresc din tot sufletul sa mai spuna asa mult si bine, mai are atat de putine cuvinte pe care le stalceste, mi se pare deja atat de mare…mai ales in comparatie cu sora lui de doar 3 luni. Foarte frumos articol, mi-as dori si eu superputerea de a opri putin timpul in loc.

    Apreciază

  2. Ma regasec mult in ceea ce ai scris si puiul meu se uita la oua si spune mescherie. Imi doresc aceleasi superputeri sa ma intorc la zilele speciale si care ma fac atat de nostalgica dar le astept cu nerabdare pe cele care vor veni.

    Apreciază

  3. Eu cred ca imi doresc o memorie de elefant, sa pot sa imi amintesc fiecare clipulita, fiecare momentut, fiecare tresarire in suflet. Sa revad clar si precis toate intamplarile, trairile, tot ce a presupus cresterea omuletului astuia minunat.

    Tare frumos ai scris, am o stare nostalgica si-mi vine sa ma duc la ea in graba, sa o rog sa imi spuna ca e bucuracioasa :). Asta ramane stalceala noastra favorita, am mai zis eu.

    Apreciază

    • :)) Și mie mi-a plăcut mult, cred că am și adaptat-o, zic des de Sara că e râzăcioasă, cred că de la voi mi se trage. Un blog ajută, să știi, de asta scriu și eu de multe ori, să nu uit. Nu știu dacă aș mai ține minte șonicătoalea peste 30j de ani 🙂

      Apreciază

  4. Mai, sonicatoaie, si S. vorbeste cu sh si fara R? Mie mi se par cute, dar ma obsedeaza toti adultii care-mi atrag atentia constant ca „o sa fie shashaita si peltica si bla bla”

    Eu mi-as dori puterea de a opri timpul in loc si-al derula inapoi. OMG, cat mi-as dori sa pot face asta.

    Apreciază

    • 🙂 Dap, vorbește cum se vorbește în satul bunică-mii, exact exact ca bătrânii de acolo, fără a fi crescută de ei. 🙂 Culmea e că bunică-mea zice că nu înțelege ce vorbește Sara, deși vorbește exact ca ea :)). Am avut și eu niște voci binevoitoare care m-au trimis la logoped, dar sunt încă în normalitate pentru vârsta asta, din câte am citit, deci fac ce mă pricep mai bine: îi ignor 😛

      Apreciază

      • Asa si Sima, pare peltica, il sare pe R, dar nu ne facem griji. In plus, o mai apuca de mai si turuie in ceea ce ea spune ca e engleza (cam ca franceza lui Joey, din Friends, daca va aduceti aminte :)). E caraghioasa, ai mei mai ridica din sprancene, sa fie sanatosi. 😛

        Apreciază

      • Mie o pisicoloaga cu competente intr-ale logopediei(eyeroll) mi-a spus ca e shashaita si-o sa ramana peltica…anyways, ea e duda care la 1 an se astepta ca fii-mea sa vorbeasca fluent, macar in limba materna. Abia astept sa devina mama sa i se darame toate teoriile tampite si sa-si dea seama ca plozii au ritmul lor, diferit de plasmuirea imaginatiei ei conform careia Luceafarul e tema pt acasa la grupa mica.
        Man, am I mean or what?1

        Apreciază

  5. A mea nu o stie pe Peppa, din motive de nedifuzare pe Disney jr si mama tampita care nu vede rostul unui desen animat cu un porc urat stilizat(ca sa nu zic scroafa:))).I know, I have issues…ma tratez.
    Filmulete cu oua Kinder nu am vazut, dar jur ca ma apuc sa caut pe youtube ca prea zice cu naduf Oana dd ele.

    Apreciază

    • Auzi, tu zici de filmulete cu tipi care desfac oua Kinder in draci?What is there to see????
      M-am uitat la 2 si m-au apucat poftele.I-am trimis sms sotului:”cumpara oua Kinder!”.Raspuns:”pt copilllllll?” Yup, I’ve shocked him :)) Nu ii rasound si astept sa vad ce face.>:) Are noroc ca M. doatme cand ajunge el, altfel sa vezi bataie intre noi pe ou, apoi intre mine si sot pe motiv de ciocolata for plod cu DA.

      Apreciază

  6. No worries, le trece pasiunea pentru oua, se vor satura si de filmuletele alea pana la urma. Apoi le descopera pe alea de la Busy Beavers, cu notiunile de engleza. Si vor canta prin casa: Red, red, the apple is red; red, red, the apple is red; green, green, the tree is green, etc, etc, etc.

    Apoi, daca sunteti cu adevarat norocoase, le vor observa si pe cele cu Barbie. Dar de alea se plictisesc repede, maxim o saptamana si le trece pasiunea pentru slabanoage. Urmand sa intre in vizor Peppa Pig. Si o maxima revenire a Mashei, ceea ce ne convine la toti. 😀

    Apreciază

    • I like Masha. Sara nu. Niciun desen animat. Niciun filmulet pentru copii. Nici engleza. Niciun alt filmulet. Carti si oua carti si oua carti si oua. Citim ne holbam citim ne holbam si repetam. Ma apuc sa caut neste jucarii de cumparat. Chiar ACUM! :))

      Apreciază

  7. La jucarii avem carti, vesnica plastelina (cu 3 kituri mari Play Doh, cea mai buna investitie ever), revenire in forta pentru Lego si niste papusi din alea slabanoage de imbracat/dezbracat cu o groaza de rochite. Siiiii, i-a facut cineva cadou o casa mare cu Alba ca Zapada si cei 7 pitici. Bai, ii culca, ii spala, ii pune la masa, ii pune la somn pe pitici, e mega incantata de casoaia aia. Eu nu prea, mereu ma impiedic de vreun scaunel de pitic, canuta de pitic, castronel de pitic sau chiar de pitic :)).

    Si trebuie sa fac liste pentru Craciun si Mos Nicolae, cred ca ii iau ceva carti Usborne, atat.

    Apreciază

  8. Casa cu pitici?di undiiii? Ai idee,Oana?
    PS:Sleepy, maica, dormi?ia si baga un articol pre Mos Nick si Craciun, cu recomandari and stuff, ca anu’ asta e groasa rau.Vine Mosu de mai multe oi si nu avem habar cu ce.Ma lasi la greu?:))

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s