Ziua unu

Standard

Unii oameni gătesc.

Alții fac băi cu spumă.

Unii merg la petreceri.

Alții la cafea/șpriț să își povestească amarul prietenilor.

Unii ascută Chopin, alții merg pe munte, unii ronțăie gustări sau mănâncă înghețată.

Eu conduc.

That’s my thing.

De preferat singură. E greu să găsesc pe cineva cu care să-mi fie bine în mașină, e o alegere cel puțin la fel de importantă ca partenerul de viață sau colegul de cameră la facultate. Trebuie să știi când e de tăcut și căscat gura pe geam sau când e de vorbit. Complicat, deși nu imposibil. Deci, de regulă, singură.

Mă relaxează, mă consolează, mă calmează, mă binedispune. Îmi pun ordine în gânduri când conduc, iau decizii când conduc, planific jobul pe următorul an când conduc. Serios. M-am hotărât că vreau un copil când eram la volan. Clar că mă machiez când conduc, răspund la mailuri când conduc și chiar am o carte în mașină pe care o citesc când conduc :)) (ei, nu vă dați ochii peste cap, adică la semafor sau când e blocaj în trafic :P).

Ador să conduc (e un verb tâmpit dar nu găsesc altul să cuprindă toate cele de mai sus). Orice mașină în principiu, chiar nu fac fițe, deși nu, eu și automatele chiar nu suntem din același film (apropos de filme, previzibil că unul din filmele mele preferate are titlul Drive, nu? :D). Deci chiar orice mașină. Totuși a mea mă ține în brațe într-un anume fel inconfundabil. Plus că nu am condus nicio mașină căreia să-i stea fundul mai bine pe curbe. Conduc repede, da, dar prudent, you are safe with me, I promise :). Încă-mi place să mă învârt iarna cu ea pe zăpadă la fel cum încă îmi place să mă dau vara în leagăn (îs chestii la care nu cred că renunți vreodată :P). Și nu-s genul ăla obsedat de își botează mașina sau o spală din două în două zile (mba chiar de fapt cam de două ori pe an, zău, e super jegoasă săraca).

Nici cu asta n-a fost dragoste la prima vedere, mi-a fost multă vreme frică și chiar mai multă vreme am crezut că n-o să pot să conduc vreodată. Acum îmmm, mi se pare musai. Sara musai musai să conducă. E o chestie de independență. Nu vreau să stea după taxi, după prieten sau colegul beat cu permis ca să ajungă la mare într-o vineri seara. 🙂

Rezist fără probleme fără muzică, net și chiar fără aparatul de fotografiat (în toată luna septembrie am făcut maxim 10 poze). Habar n-am însă cum naiba o să stau eu minim o lună fără să conduc. Mi-am pus playlist-ul de octombrie pe telefon, mi-am lăsat pe hol doar pantofii fără toc și în cuier doar haine groase. Sunt ușor în sevraj. Sigur că nu m-a făcut mama cu fundul în mașină dar nu partea cu mersul pe jos mă deranjează ci lipsa cutiei mele de aerisit creierii pentru o perioadă foooarte lungă de timp.

Ceva soluții de detoxifiere? Și să nu mă trimiteți la spa, masaj, sală sau alergat în parc că nu e genul meu deloc :P.

Day one. Breathe in, breathe out. I can do this. :))

IMG_0060

 

Reclame

5 răspunsuri »

  1. IAAARRRRR? Nu erai in aceeasi situatie si acum cateva luni? Cum reusesti?!:))
    Eu sarcina o declar cea mai lunga perioada in care am stat departe de masina.2km cu masina ma faceau sa simt ca nasc, deci am evitat plimbarile lungi.Culmea e ca si atunci imi era mai bine la volan decat in dreapta.
    Dupa etapa asta a urmat una in care nu aveam voie sa conduc singura, lucru care mi s-a parut stupid din start.Adica pot conduce, dar doar insotita, pe sistemul daca mor sa iau si pe altii dupa mine.Am suportat-o pe maica-mea in masina pret de o luna jumatate, dupa care am evitat sa o mai iau pt ca efectiv nu ma auzeam gandind: „ai vazut semaforul? Incetinesti?nu ne grabim nicaieri.Chiar trebuie sa depasesti?”…oh, brother!!!!brrrr!
    A treia oara am urmat reteta clasica:permis suspendat.S-a izbit un vitel in mine, fiul unui mare bou din oras.Eu aveam verde, el a trecut pe rosu.El avea martori inmasina, pt mine declara baxul de pampers si cutia de Humana de pe bancheta din spate.Nu ne-am inteles nicicum,nu am vrut sa ii dau asigurarea pt ca insemna ca imi asum vina lui, asa ca ne-au suspendat permisele amandurora…pe 3 luni.:))L-am recuperat rapid inapoi folosindu-ma de un reportofon portabil si parerile de rau ale agentului dupa efectuarea reconstituirii.Ally McBeal style! 😀
    ?..in rest scap pe baza de papagal, ochi albastri si statie auto.:)))

    Apreciază

      • Imi pare rau…life sux.
        Tind sa cred ca papagalul ajuta mai mult, sincer.Ultimul nu parea deloc impresionat de ochii mei albastri cand aveam jumatate din dosul masinii lasat pe carosabil, intr-o statie de autobuz.A tinut faptul ca i-am zis ca am oprit pt a ridica fotografia fiica-mii pt dulapiorul de la gradi…am scapat cu un avertisment, pt traversare prin loc nepermis.Da..facusem si asta ca sa ajung mai repede la masina, ca-l vazusem ca ii dadea tarcoale. :))O sapt mai devreme parcase al meu fix sub un semn cu parcare interzisa, ascuns de frunzele unui copac.Ne intorceam la masina, i-am vazut lasand fituica sub stergatoare si i-am zis sotului s-o stearga.Am scapat pe loc, doar ca s-au amuzat si ei sa vada ca, pt a putea muta masina de pe loc, a trebuit sa reglez scaunul din pozitia pt uriasi in cea pt pitici….s-au prins ca nu eu o parcasem acolo, dar nah, dl are un proces pe rol si numai de parcari iregulamentare nu ii ardea lui.I had to take one for the team…sau, ma rog, sa scap de una.
        Bottom line, eu ii atrag pt parcari, ca mi-e lene sa caut loc adecvat.Tu ia-ti statie!

        Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s