M-am tot gândit ce să scriu în textul ăsta. Mmm. Și-încă nu știu. :).
Pe scurt, acum câțiva ani când online-ul (și nu numai) se rostogolea într-un val de mămici perfecte (fie ele apiste sau comuniste) Maria era pe dos. De atunci o știu. Singura care a zis sau scris că-i greu as fuck și alte treburi. Cred că prima zi de mamă în care m-am simțit relativ normală i se datorează. De aia suntem o sumă de mămici care o să îi fim recunoscătoare un foarte foarte mult timp. Pentru ca una-i să scrii fain de parenteală și alta e să spui adevărul despre parenteală. Ea le făcea pe amândouă (oho, și am citit tot blogul ăla într-o noapte. de două ori :D).
Din păcate, sau din fericire, a trecut apoi în o altă etapă. Perioadă în care n-am fost de acord de multe ori cu ea 🙂 Apoi într-o zi mai acum vreo lună m-am trezit că îi scriu că avea dreptate. De fapt, am scris și pe blog despre asta, oarecum, pentru cine avea urechi să vadă 😛
E cu siguranță extraodinar de frumoasă. Sper doar că o știe și ea :). Și îi mulțumesc pentru ședința asta foto perfect relaxantă, printre puținele în care n-am transpirat că sunt genul ăla de fotograf că nu știe să așeze lumea să stea la poză. Am fotografiat și atât.
Iar Vlăduț, oai, deci e cel mai dulce și mai vorbăreț băiat pe care l-am cunoscut, vă jur că poza de mai jos e singura în care a tăcut, în rest în toate l-am prins povestindu-mi câte ceva :)) ❤
Deci, tot nu știu cum să prezint și am făcut o treabă de rahat mai sus, sper că mai jos e un pic mai bine :)).
Dar cert e că Maria mi-e dragă și îmi face o reală plăcere să bem o cafea și povești o dată pe lună sau pe an 🙂
Si au fac parte din ”suma de mamici” recunoscatoare. Maria, arati minunat!
ApreciazăApreciază
yup! N-o sa uit nicicand afirmatia conform careia: ” bebelusii nu umplu scutecele cu crema de vanilie”. Ei ii datorez si eu picioarele de lehuza adanc infipte in realitatea mamiciei. Dupa faza aia n-am mai visat la norisori roz si pufosi.
Iar Dutz, ce sa zic…sper sa ajunga s-o cunoasca pe fii-mea, cam prin perioada in care ii vine cheful de insuratoare :-„
ApreciazăApreciază
:)))) n-o stiam pe asta cu vanilia
ApreciazăApreciază
Era de prin 2009, cand ea abia ce nascuse si eu tocmai ce ma documentam, din umbra, despre treaba asta mamiceasca. Intr-o lume virtuala roz, printre mamici nevrotice care se declarau cu dintii scrasnind ca-s zen si happy(desi in mod clar nu erau), ea a fost unica care a spus lucrurilor pe nume.3 ani mai tarziu am fost mai ok cu perioada de inceput, pt c-o citisem pe ea, vazusem la ea realitatea si nu vrajeala propagandista cu copilasul mic si roz care doarme neintors in timp ce mami citeste relaxata o carte, while taking a bubble bath.Citisem si despre stangacia barbatilor, si despre crizele de „plodu’ e doar al meu, f..k off” samd. Am avut vreme sa-mi anunt apropiatii despre ce-i asteapta in relatia cu mine, m-am pregatit singurica pt cateva luni bune de nesomn, plans la orice gadget simandicos menit sa te scoata din beleaua bebeluseasca (tot ei ii datorez spatiul neocupat in casa de 1547 de rahatisuri pe baterii pe care fii-mea le-ar fi detestat din tot sufletelul ei), smels and puke like I’ve never seen before, samd. Realitatea m-a surprins placut fix pt ca nu aveam asteptari idilice. Fara sa stie, fara sa vrea, faptul ca a spus lucrurilor pe nume in momente in care alte mame alegeau sa minta ca sa dea bine, pe mine m-a ajutat enorm…so, Marie, daca ne citesti, THANK YOU!
ApreciazăApreciază
Ce ma enerveaza ca nu pot vedea pozele de pe telefon!!! Abia astept sa ajung la laptop sa vad ce ati „mesterit” voi doua.
ApreciazăApreciază
nu pui si-un link la blogul ei? mersi
ApreciazăApreciază
super pozele, super modelul. m-as bucura si eu sa aflu cum se numeste blogul. multumesc.
ApreciazăApreciază
L-a sters Maria acum ceva vreme. 🙂
ApreciazăApreciază
Si eu ii multumesc Mariei ca a spus lucrurilor pe nume. M-a ajutat enorm. Am citit-o mult, si pe forumul roz si pe blog.
Esti foarte frumoasa! Si Vladut la fel, daor de, are cu cine semana 🙂
ApreciazăApreciază
Eu atata spun, pe mine Maria ma ajuta si acum :). Si o apreciez si o sa ii fiu mereu recunoscatoare.
Si i-ai facut niste poze tare, tare frumoase! Va pup pe amandoua!
P.S. In mintea mea sa stii ca si tu esti cam pe acolo, cu blog revolutionar, de referinta in povestea asta online despre mamiceala. 😀
ApreciazăApreciază
:))))))))) Te bat, auzi, blog de referinta. Sunt doar eu, aici, printre prieteni, aberand.
ApreciazăApreciază
Eu nu-s asa norocoasa ca cele care au scris despre Maria in sensul ca o cunosc de mai putin timp. Indiferent de cand o cunosti pe Maria nu poti sa nu o iubesti. Mie mi-a fost alaturi intotdeauna, si cand aveam nevoie de o mangaiere pe crestet si cand aveam nevoie de un sut undeva. Si a stiut sa imi dea exact ce aveam nevoie.
Maria e o frumusete complexa. Un chip frumos si expresiv cu un suflet frumos si mare.
Iar Vladut nu putea sa fie decat exact asa cum e. Cand l-am cunoscut m-a impresionat cat de cuminte si in acelasi timp cu personalitate poate fi .
Multumesc Maria ca esti prietena mea !
Si inca o data felicitari fotografului care a reusit sa ne-o arate pe Maria si al ei Vladut asa cum sunt ei, frumosi din toate punctele de vedere.
ApreciazăApreciază
Intru si eu in club.Am cunoscut-o” pe Maria,in timp ce imi sarea la beregata,si ma facea albie de porci pe Miresici.De atunci mi s-a pus pata pe ea 🙂
ApreciazăApreciază
:)) si cu mine a spalat pe jos, mă mâncase în behind cât ar trebui să doarmă un plod de o lună ziua că a mea nu dormea deloc.
ApreciazăApreciază
Si am inceput sa o plac 🙂 Mai tarziu si ea pe mine :))
ApreciazăApreciază
mai exista bogul ei? ca m-ati facut curioasa. care e link-ul?
ApreciazăApreciază
Nu, l-a inchis din pacate.
ApreciazăApreciază
Pingback: Despre lucrurile care ne plac. | Sleepy 00