Maria

Standard

M-am tot gândit ce să scriu în textul ăsta. Mmm. Și-încă nu știu. :).

Pe scurt, acum câțiva ani când online-ul (și nu numai) se rostogolea într-un val de mămici perfecte (fie ele apiste sau comuniste) Maria era pe dos. De atunci o știu. Singura care a zis sau scris că-i greu as fuck și alte treburi. Cred că prima zi de mamă în care m-am simțit relativ normală i se datorează. De aia suntem o sumă de mămici care o să îi fim recunoscătoare un foarte foarte mult timp. Pentru ca una-i să scrii fain de parenteală și alta e să spui adevărul despre parenteală. Ea le făcea pe amândouă (oho, și am citit tot blogul ăla într-o noapte. de două ori :D).

Din păcate, sau din fericire, a trecut apoi în o altă etapă. Perioadă în care n-am fost de acord de multe ori cu ea 🙂 Apoi într-o zi mai acum vreo lună m-am trezit că îi scriu că avea dreptate. De fapt, am scris și pe blog despre asta, oarecum, pentru cine avea urechi să vadă 😛

E cu siguranță extraodinar de frumoasă. Sper doar că o știe și ea :). Și îi mulțumesc pentru ședința asta foto perfect relaxantă, printre puținele în care n-am transpirat că sunt genul ăla de fotograf că nu știe să așeze lumea să stea la poză. Am fotografiat și atât.

Iar Vlăduț, oai, deci e cel mai dulce și mai vorbăreț băiat pe care l-am cunoscut, vă jur că poza de mai jos e singura în care a tăcut, în rest în toate l-am prins povestindu-mi câte ceva :)) ❤

Deci, tot nu știu cum să prezint și am făcut o treabă de rahat mai sus, sper că mai jos e un pic mai bine :)).

Dar cert e că Maria mi-e dragă și îmi face o reală plăcere să bem o cafea și povești o dată pe lună sau pe an 🙂

IMG_6202

IMG_6337IMG_6439IMG_6689IMG_6286IMG_6337IMG_6486IMG_6573

Reclame

18 răspunsuri »

  1. yup! N-o sa uit nicicand afirmatia conform careia: ” bebelusii nu umplu scutecele cu crema de vanilie”. Ei ii datorez si eu picioarele de lehuza adanc infipte in realitatea mamiciei. Dupa faza aia n-am mai visat la norisori roz si pufosi.
    Iar Dutz, ce sa zic…sper sa ajunga s-o cunoasca pe fii-mea, cam prin perioada in care ii vine cheful de insuratoare :-„

    Apreciază

      • Era de prin 2009, cand ea abia ce nascuse si eu tocmai ce ma documentam, din umbra, despre treaba asta mamiceasca. Intr-o lume virtuala roz, printre mamici nevrotice care se declarau cu dintii scrasnind ca-s zen si happy(desi in mod clar nu erau), ea a fost unica care a spus lucrurilor pe nume.3 ani mai tarziu am fost mai ok cu perioada de inceput, pt c-o citisem pe ea, vazusem la ea realitatea si nu vrajeala propagandista cu copilasul mic si roz care doarme neintors in timp ce mami citeste relaxata o carte, while taking a bubble bath.Citisem si despre stangacia barbatilor, si despre crizele de „plodu’ e doar al meu, f..k off” samd. Am avut vreme sa-mi anunt apropiatii despre ce-i asteapta in relatia cu mine, m-am pregatit singurica pt cateva luni bune de nesomn, plans la orice gadget simandicos menit sa te scoata din beleaua bebeluseasca (tot ei ii datorez spatiul neocupat in casa de 1547 de rahatisuri pe baterii pe care fii-mea le-ar fi detestat din tot sufletelul ei), smels and puke like I’ve never seen before, samd. Realitatea m-a surprins placut fix pt ca nu aveam asteptari idilice. Fara sa stie, fara sa vrea, faptul ca a spus lucrurilor pe nume in momente in care alte mame alegeau sa minta ca sa dea bine, pe mine m-a ajutat enorm…so, Marie, daca ne citesti, THANK YOU!

        Apreciază

  2. Si eu ii multumesc Mariei ca a spus lucrurilor pe nume. M-a ajutat enorm. Am citit-o mult, si pe forumul roz si pe blog.
    Esti foarte frumoasa! Si Vladut la fel, daor de, are cu cine semana 🙂

    Apreciază

  3. Eu atata spun, pe mine Maria ma ajuta si acum :). Si o apreciez si o sa ii fiu mereu recunoscatoare.

    Si i-ai facut niste poze tare, tare frumoase! Va pup pe amandoua!

    P.S. In mintea mea sa stii ca si tu esti cam pe acolo, cu blog revolutionar, de referinta in povestea asta online despre mamiceala. 😀

    Apreciază

  4. Eu nu-s asa norocoasa ca cele care au scris despre Maria in sensul ca o cunosc de mai putin timp. Indiferent de cand o cunosti pe Maria nu poti sa nu o iubesti. Mie mi-a fost alaturi intotdeauna, si cand aveam nevoie de o mangaiere pe crestet si cand aveam nevoie de un sut undeva. Si a stiut sa imi dea exact ce aveam nevoie.
    Maria e o frumusete complexa. Un chip frumos si expresiv cu un suflet frumos si mare.
    Iar Vladut nu putea sa fie decat exact asa cum e. Cand l-am cunoscut m-a impresionat cat de cuminte si in acelasi timp cu personalitate poate fi .
    Multumesc Maria ca esti prietena mea !
    Si inca o data felicitari fotografului care a reusit sa ne-o arate pe Maria si al ei Vladut asa cum sunt ei, frumosi din toate punctele de vedere.

    Apreciază

  5. Pingback: Despre lucrurile care ne plac. | Sleepy 00

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s