Un an de grădi

Standard

Sara merge la grădi de 1 an și aproape o lună :).

Băi și chiar e o grădiniță mișto. Zău că am văzut câteva grădinițe Montessori și niciuna nu se compară cu asta la felul în care e aranjată :). Apropos, nește poze la curtea aia nouă n-ar strica :P. Nici nu știu ce sunt jumate din chestiile alea. Am tras cu ochiul și am văzut o tablă în loc de zid să poată desena și ceva ce semăna cu o cadă unde (dacă am înțeles bine de la o altă mămică mai în temă ca mine) s-au tot stropit astă vară pe caniculă (vara se mută afară. da. pe bune. de tot. doar la somn intră). Diverse chestii pe care se pot cățăra și multe alte drăcii. Să subliniez că mi se pare perfect că stau numai afară și că au voie să se joace cu apă și că ies și pe ploaie și pe vânt și pe zăpadă (sunt însă sau încă și copii care doresc să rămână în grădiniță când plouă sau ninge. fie-mea, evident, nu-i printre ei :D). Și cursurile incluse: Copilul Verde (care chiar cred că nu mai are nevoie de nicio prezentare) și Copilul Curator (așa îi zice oare? nu-s bună la nume de opționale, e Irina acolo și îi învață despre corpul omenesc). Tare mult îmi place și ea (felul în care se poartă cu ei) și ce îi învață. Cum să explic. E important pentru un copilaș să învețe cum funcționează corpul lui :). Și da, de pe la 3 ani jumate Sara știe unde îi e inima, stomacelul, cum circulă mâncarea și multe alte chestii. Toate făcute cu experimente haioase, desenat și jucat.

Revenind la primul an :). Îmi vine să zic așa: copilului îi ia cam o lună să se adapteze, parintelui un an :). Poate doar mămicilor? Sotzoo pare constant mai sănătos la cap decât mine. Bine, așa părea și before plod, after all a fost criteriu eliminatoriu la za big da :)).

Acuma serios, Sara e mult schimbată față de acum un an. Tot la fel de ghiocel dar totuși altfel, lipită de prietenele ei cele mai bune și legată de copiii mai mari. Incomparabil mai vorbărață și descurcăreață. Muuulte rele a prins din zbor, clar, dar tot cred că-i un copil blând (în ciuda faptului că mi-a mărturisit că i-a zis lui Răzvan că e urât și-am murit de rușine. nu e, e draguț Răzvan, zău, așa crede și ea, Răzvan, tati și mami de Răzvan. și că a decis să spele oglinda din baie cu Todola (translation: Teodora) taman în timpul orei de masă. alte „prostii” nu mai știu să fi făcut, nu mi-a mai declarat :D).

Done. Next blog post.

Păi da, mie cam un an mi-a luat. Sau nu știu când m-am relaxat. Ședinta individuală cu Erika (educatoarea de la grupa Sarei) a fost clar un punct de cotitură.

Am fost miercuri la ședința cu părinții grupei Sarei. Mămici tinere, mămici frumoase, tătici (chiar au fost câțiva), mămici cu priviri blânde, mămici haioase, mămici doamne, mămici copile, și ei bine, unele mămici de care recunosc că mie una îmi e un pic frică. Doar un pic.

Pentru fiecare contează altceva: pentru cineva colțurile, pentru cineva planul de incendiu, pentru cineva lumina becului, pentru cineva metri pătrați de aer, pentru cineva opționalele, pentru cineva acreditarea AMI (patalama Montessori adică), tariful șamd. Eu mă mențin la nivel de dărâmat grădinița dacă nu-mi ia cineva copilul în brațe când plânge, fix cum ziceam acum un an.

Dar rațional, calmă după un an de grădi, cu un copil care n-a zis o dată măcar în acest an și că nu vrea să meargă la grădi, cred că e mai mult pentru mine decât pentru ea :).

Adică pentru mine e important să știu că e cineva acolo care o ia în brațe. Sara le mai spunea uneori fetelor că vrea să o lase în pace să se liniștească (știu sigur că e adevărat, că îmi mai spunea și mie acasă; e printre puținele momente în care n-o ascult și o tratez exact ca pe o femie mică ce e – știți aia cu: ce ai dragă? nimic! :D). Și încă o dată, dărâm grădinița aia dacă fie-mea plânge fără să o ia cineva în brațe, chit că e pentru mine, pentru ea, pentru nu contează cine. Este singurul lucru peste care nu voi trece vreodată, poa să fie aur de sus până jos :D.

Și cred că pentru toți părinții sunt importante lucrurile care ne fac pe noi să ne simțim ok. Să știm că am făcut alegerea bună, că e în siguranță aici. Să fim noi împăcați cu asta. Pentru că este trautmatizant as fuck pentru noi :)). Da, da, ei ca ei, chiar am senzația că de multe ori e mai greu pentru părinți (a se citi mămici :D). Serios, după ce am stat lipiți ca niște maimuțe de puii ăștia mici și știm și că sprânceana dreapta ridicată înseamna papa și cea stângă caca trebuie să îi lăsăm cu niște străini.

Acuma sigur că îi ok să gândim așa, dar parcă iar îmi vine în cap că poate nu abordăm problema cum trebuie.

Am dat share pe feisbuc acum vreo câteva zile la un citat din Maria Montessori:

„One test of the correctness of educational procedure is the happiness of the child.”

Păi e. Fix asta e.

Adică stați o secundă și gândiți-vă.

E copilul meu fericit la grădiniță?

E?

Ok. Waldorf, Reggio, Montessori, de stat, normală, alternativă, cu mâncare bio sau cu șunculiță, orice nație sau modă ar fi.

E ok.

Și mă scuzați, dar dacă copilul nu e ok la fel de bine spun ia-l frate și du-l. De ce mai stai acolo? Nu că aia că ailaltă că X că Y că Z c-o fi c-o păți. Ia-l și mută-l. Gata. Du-l acasă cu bonă. Ceva. Nu-l lăsa acolo dacă simți că lui nu-i e bine.

Asta contează. Atât. Asta e măsura. Nu neapărat materialul din care e făcut pătuțul, informările primite pe e-mail despre ce a făcut copilul sau cât a mâncat la prânz. Opționalele la care participă. Data la care își dă educatoare examenul.

Doar asta. Singura întrebare care ar trebui pusă: e copilul meu fericit aici?

Nu mă înțelegeți greșit, în procesul meu de adaptare (și cu ușoară rușine recunosc că era al meu și nu al Sarei) am făcut de mai multe ori ca un uragan. Așa dacă mă vedeți sunt o creatură relativ mică, zâmbesc (cred) destul de mult și par relativ inofensivă.

Nu-s. Sunt colerică și pasională și fac exact ca un uragan când vine vorba de fie-mea. Și de asta nu mi-e rușine. 🙂

Atâta că de fiecare dată când am avut ceva de spus m-am dus și am spus-o. Am discutat-o cu oamenii ăștia de acolo până am înțeles și eu și ei (posibil ei să fi înțeles că-s nebună :))) ). Până am lămurit-o. Cred că este nevoie de mai multă comunicare, și din partea părinților, dar și din partea grădiniței. Mai uităm și noi și ei, adică eu una nu simt nevoia atâta timp cât fie-mea e râzăcioasă, dar uite musai să îmi fac programare la o ședință cu Erika.

Dragi părinți. Grădinița nu ar trebui să fie inamicul nostru ci partenerul nostru. Și din nou (ultima oară o zic, promit :P) singura măsură a „parteneriatului” ăsta e fericirea copiilor noștri.

IMG_3075

Reclame

11 răspunsuri »

  1. Ce postare, ca intotdeauna,la tanc! Am inceput si noi acomodarea acum vreo 3 saptamani jumate. Azi a fost prima zi cand nu a plans deloc, nici pe drum, nici cand am schimbat-o nici cand a luat-o doamna. II place la gradi dar nu-i place ca pleaca mami. Am urmarit-o cand o lasam la doamna in brate maraind, si dupa ce intra in grupa cerea jos din brate si tzushti la tobogan, razand! Ai dreptate cand spui ca acomodarea asta e mai traumatizanta pt mamici, chiar e…am plans de m-am umflat in prima saptamana. Offf, sa ne traiasca copilasele nascute la un an fara 4 zile diferenta 😀 (a mea e mai mica) Sa ai o zi frumoasa, Sleepy!

    Apreciază

  2. Uffffaaaa ! M-ai lovit. Si noi am inceput gradi, de 3 saptamani, din care una a stat acasa (raceala, imunizarea etc.) Fie-mea trece prin diferite etape :cand miorlaie ca nu vrea, cand sare din brate si fuge la copii, cand e asa …in dorul lelii. Nimic constant. De plans, varsa cateva lacrimi „ca pleaca mami” apoi e in lumea ei , cu doamna si copii. Dar eu…mama, plang pe ascuns la gandul ca nu va fi doar ea rasfatata, razgaiata, alintat si alte cele. pffff………..

    Apreciază

    • Da uite ca zici singura ca ii e bine :). Ca apoi e in lumea ei cu doamna si copiii. Asta e, din pacate (si jur ca mi se pare fix din pacate, desi imi dau seama ca uneori e si din fericire) nu putem fi doar noi tot timpul lumea lor. 🙂

      Apreciază

  3. Norocoaso!!! Noi inca ne integram…dupa 3 zile de zambete si bucurie ca-si petrece ziua in mijlocul copiilor, am ajuns la negocieri pt inscrierea mea la grupa mica.Sau macar a bunicii. :)) Ma asteptam, pt ca stiam ce alintatura am in batatura, insa, oricat de pregatita m-as fi declarat eu before, nimic in lumea asta nu te pregateste pt fata lunga, ochii mari si lcrimile la care da drumul copilul tau la aflarea vestii ca mama merge la serviciu si ea la gradi. Am bocit, na, recunosc!Camerele n-ajuta, decat daca vrei sa stai acsa sa te perpelesti vazand cum altcineva iti ia copilul in brate…si, uite aa, am realizat si eu cat de posesiva sunt cand vine vorba de botul meu mic si carliontat. ❤
    Also, toata tarasenia integrarii e bulversata de micii virusi care colcaie pe acolo: mai o voma in miez de noapte, mai un muc, nitica febra, aso. Will they ever stop?!?!? Inaintea termenului de 1 an, preferabil…
    Legat de gradi, incep sa cred ca asteptarile mele erau prea mari.Fie asta, fie celorlalti parinti li se falfaie de treburile care mie mi se par importante, cum ar fi alimentatia si chestiile pe care le transmit ei acolo plozilor.Parintii sunt, dupa cum bine spui si tu, variati.
    Daca ai ceva pep-talk, baga, nu de lata, dar simt cum dau inapoi si-mi vine s-o retrag si s-o homeschool-uiesc.
    PS: cum naiba sa nu zica, intr-un an intreg, macar o data, "Nu vreau la gradi". Ma faci sa vreau sa ma mut in capitala. :))

    Apreciază

    • Ana, dar asta nu inseamna ca n-a fost greu, sau ca prima luna n-a plans de numa. Si acum a avut dimineti cand a plans. Nu mai zic ca saptamana in care prietena ei cea mai buna i-a zis ca nu mai sunt prietene a fost pur si simplu crunta, crunta. Nu stiam ce are, daca e bolnava sau ce i se intampla. :). Pep-talk, huh? 🙂 Nu prea am ca stii ca sunt varza si daca nu era ta-su era si acum acasa cu bona :D.
      Nu stiu pe unde naiba mi-a sarit coada ochiului cum ca nu e bine sa fim doar mame closca, care ii tin sub aripi la caldurica, trebuie sa fim mame vultur, care isi invata puii sa zboare. Deci Ana, de la tine chiar am pretentii. Ce esti tu acolo, gaina sau vulturoaica?! 🙂

      Apreciază

      • COT-COT- COT-COT-COTCODAC!!!
        Eu nu ma pot baza pe tatic. El e primul care m-a intrebat de ce o dam noi la gradi, primul care a afirmat cu voce tare ca pare cam mica pt asa un pas…plus ca e ultimul care ar ajunge sa o duca/preia de la gradi. Asta la noi se intampla in 10% din cazuri, in restul zilelor plansul si despartirile grele picand in spatele meu.Si eu, gaina cu puf, nu rezist la lacrimi si pace. Nu pot.Nu-s facuta pt asa ceva.Pune-ma sa fac orice, numai sa nu aud un pici ca plange, mai ales daca piciul e progenitura mea.
        On the other side, undeva inside me, ceva mic de tot si cu o voce stinsa imi spune ca asa e pt toti. Ca toti racesc, toti fac febra, toti sufla muci si toti plang dupa parinti, bunici si bone, dar, ca-n final, gradinita rezulta in a fi ceva benefic pt ei, un loc placut in care se distreaza si invata lucruri fun(sper :D)
        Legat de gradinita, incep sa realizez singurica, fortata de imprejurari, ca daca iarna nu-i ca vara, nici gradi nu-i ca buni/acasa samd. Mancarea nu e fix pe gustul meu(feel lucky about Copilul verde si meniul pe care-l are S. la gradinita voastra), parintii sunt fie implicati si f ok fie total superficiali si complet dobitoci(OMG, did I just write that? Oupsy! :))), si lista mai poate continua, dar mi-e ca iar ma apuca dorul de homeschool daca le vad scrise negru pe alb. Long story short, eu, care-s moarta dupa certitudini si trebuie sa am totul clar si f bine planificat, nu mai am niciun plan in privinta gradinitei.Habar nu am daca continuam, o retragem, mai incercam acum sau mai tarziu…nothing! I’m troubled!

        Apreciază

      • Pai da, toti fac febra, muci, toti trec prin astea samd. Iti zic sincer, nu mi se pare niciun oau dupa un an de gradi, fie ea si Montessori. Mult mai mari facea progrese acasa, poate e normal, poate nu, dar asta e adevarul. Pentru ca acasa eu am timp doar de ea. Acolo se lucreaza cu 24. Eu iti spun sincer ca daca as lua-o de la capat nu as mai duce-o la gradinita. Dar nici prima oara nu as fi dus-o daca nu era sotzoo. 😀 Is constanta. Si gaina. Totally gaina. Dar tu vultur la naiba Ana, poti sa te certi o ora cu cineva pentru ca a bautut vantul stramb, te face o gradinita? Hang in there :))

        Apreciază

  4. Yep, ma face o gradinita. Si-s gaina big time.Cotcodacesc si ma infoi pt puiul meu de numa’.

    Despre progrese nu pot vorbi inca pt ca n-am dat pe la gradi decat 8 zile deocamdata. De Luni incercam din nou, si faptul ca tu spui ca n-ai mai proceda la fel, nu ma ajuta DELOC. M are acum aproximativ aceeasi varsta pe care o avea si S. la inceputul gradinitei.Habar nu am daca e devreme sau tarziu, daca e ok au ba, insa am zis sa mai incercam nitel. Ea e usor anti pt ca nah, alternativa e sa stea cu Buni, bunica care o super rasfata in absolut orice minut din zi si care apoi ne spune noua ca o razgaiem. :)) Au o relatie tare frumoasa si mi-e drag sa le vad impreuna, dar ceva inside me imi zice ca nici gradi nu e de neglijat in perioada asta, asa ca va merge la gradi si vacantele si racelile le va petrece la bunica-sa. Hope it works out for the best.Hope is all I have.
    Legat de nr de copii vs ingrijitori, ei sunt 12 in grupa si au 3 adulti in permanenta intre ei: o educatoare si 2 ingrijitoare care-i ajuta la schimbat, mancat, necesitati, si inclusiv joaca. Nu zic ca, pe cei care au dificultati la ora de somn, ii leagana. I was shocked to see that, dar nah, e dragut in final. M le place si le zambeste mereu, semn ca relatia e okish.Eu is geloasa, dar nu se pune, nu? Prin grupa mica se perinda des si asistenta si la fel, la orele de masa, ii ajuta si ea pe copii, dar eu pe ea n-o pun la socoteala pt ca n-o suport. 😀

    Apreciază

    • Nu, nu se pune ca esti geloasa, chiar mi se pare super bine ca e ok cu educatoarele :). E super ok si raportul de adulti la nr. de copii. Si aici e cam la fel, sunt 2 adulti cu ei (educatoare plus asistenta plus asistenta plus ingrijitoarea care la grupa mare nu prea mai are treaba-cred). Chiar zic ca e devreme sa te pronunti, mai stai si tu vezi cum ii e, after all e super ca ai solutie de back up. Meh, super sau nu, daca avea bunica acum cred ca o retratgeam de minim 3 ori pana acum :)) (mai ales racelile constante m-au terminat psihic, in conditiile in care eu n-am avut copil bolnav pana la colectivitate).

      Apreciază

      • Eu saptamana asta am aflat ce-s mucii, de-adevaratelea. :)) Not pretty!
        Luni, daca o sa fie ok, o ducem…sau ma rog, cand va sapt viitoare. Incercam, dar o facem cu inima stransa. Cine ar fi crezut c-o sa ajung sa fiu mama elicopter? :))

        Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s