Arhive zilnice: 2 iulie 2014

Fashionista

Standard

Foarte foarte mandra de mine am fost cand avea 2 ani si eu n-aveam probleme cu imbracatul, cum se plangeau alte mame. Ii deschideam larg usa sifonerului (de fapt o deschisese singura de pe la un an cand ii facea o placere nebuna sa darame tot din dulap si sa le analizeze una cate una iar mie mi se parea perfect. da atat. pur si simplu perfect. ii faceam poze :D) si domnisoara isi alegea ce ii tuna dumneaei. Sigur, am experimentat comentarii in parc ohoho nenumarate (numai portocaliu ii mai lipsea, zice o mama critic de moda cand fie-mea alesese sa ia pe ea fix vreo 8 culori. ia-uite draga i-a dat rochie in parc, comenta alta intr-o zi ploioasa de toamna samd) dar bottom line eram fericite si multumite amandoua.

Am mai zis, viata la 2 ani comparativ cu viata la 3 ani mi s-a parut floare la ureche :)).

Acus, dupa un an de ales singura cu ce se imbraca (pana in sfanta zi de azi si eu si ea ne alegem seara tinutele pentru a doua zi) am dat de naiba.

Pauza.

Stiti cum e vorba aia cu Dumnezeu nu da cu parul? Da fix asa e. Stiti cum imi dadeam eu ochii peste cap ca o diva anul trecut la sosetele din sandale?  Ia sa aud. Cine defila prin mall duminica trecuta cu sandalele in sosete? Cine? Cine? Cine? Da. Ea. Nu ma puneti sa detaliez dar permanent am avut parul ziua aia 😀

Reluam

Ei bine, acum, la 3 ani si jumatate, avem urmatoarea problema (si credeti-ma ca e laitmotivul verii): Nu stiu cu ce sa ma imblac.

Ma uit chioras, fiind destul de convinsa ca pe mine m-a lovit treaba asta cel devreme in liceu.

Cum mama? zic. Ai o gramada de tricouri, pantaloni scurti, rochite si fustite. Alege ce vrei.

Nu stiu cu ce sa ma imblac.

Sau. Incercam sa plecam in parc. Nu vrea pantaloni scurti, vrea lungi. Ok, zic ia-ti lungi. Se uita in dulap. Nu stiu cu ce sa ma imblac. Pai alege orice, mama, zic. Nu stiu, zice si ea, alege tu. Aleg. Nu-mi plac, zice. Bine, alege-ti tu atunci. Nu stiu cu ce sa ma imblaaac,zice, cu ochii inotand in lacrimi.

Nu. Pantalonii scurti sunt exclusi din start. Nu poarta pantaloni scurti. Nus de ce (mposibil pentru ca ma-sa ii pune pe ea doar in concediu, care n-a venit inca) cert e ca sunt exclusi. Asta in conditiile in care au fost hit vara trecuta si in conditiile in care si are 100 de perechi ca sunt printre putinele hainute de le pot reporta de la an la an. Pantaloni lungi ar vrea, sigur, dar ma ia pe mine cu lesin numa cand ma uit la blugi pe 30 de grade. Desi mai cedez uneori, in general ma milogesc sa tinteasca naibii pentru ceva mai aerisit. Rochii da, poarta. Fuste nu. Adevarat e ca de-astea nici nu prea are. Tricouri da, ar vrea, dar:

1. sa nu fie albe.

2. sa fie cat mai colorate SI cu ceva (haios) daca se poate desenat pe ele

3. sa fie verzi sau negre, culorile preferate ale plodului din dotare (nu, nu stiu cum a putut dintre toate culorile sa le aleaga pe astea, astea ii plac si e foarte convinsa si patrunsa).

Cele de mai sus se aplica si la rochii. Ceea ce, desigur, restrange destul de mult numarul hainelor disponibile.

Pantofi? Ha! Desi si-a cumparat absolut singura 2 din cele 3 perechi de incaltaminte pe care le poseda vara asta (una la excursia din mall de mai sus) poarta numai una. Argumente de genul: mama, dar nu se poate sa porti numai o singura pereche in absolut fiecare zi nu functioneaza. I se par irelevante (am avut insa succes spunandu-i ca se vor strica mai repede daca le poarta numai pe alea, ceea ce e perfect adevarat si intre noi fie vorba nu poate sa nu imi placa ca reactioneaza doar la argumente logice :D).

Sa nu mai vorbesc ca nu se opreste la ea, sambata mi-a cerut categoric sa renunt la tricoul negru cu Minnie pe care il imbracasem (da, ho, stiu ca nu e like cea mai minunata imbracaminte pentru o muiere de 32 de ani but I truly like it :P) pentru ca ea nu are tricou negru cu Minnie (pai nu are ca de unde sa gasesc eu tricou negru cu Minnie pentru copii). Am intrebat-o de ce. Si mi-a raspuns: Pentlu ca nu e colect ca tu sa ai tlicou neglu, cale e culoalea mea plefelata, cu Minnie, si eu sa nu am. Poti sa comentezi? Ca nu poti. Ca asa e. L-am dat jos, na.

Aseara imi zice: mami, sa nu pleci la bilou de dimineata pana nu iti dau colielul asta. Si sa il polti maine la bilou. La birou? La bilou. Toata ziua? Te log. Dar apoi mi-l dai inapoi, cand vii sa ma iei de la gladi. Va las sa va imaginati cine a defilat tantosa cu un colier multicolor din cel mai nobil plastic (da, inclusiv la sedinta AIA :D). Si da, as fi putut sa-l dau jos ca doar de unde era sa stie, dar stiti ce? N-am vrut :).

Deci da. Sunt terorizata de hainele astea :)). Pai si ce fac? Pai…ma duc in oras incercand sa gasesc rochite sau tricouri verzi sau negre. Si nu prea am succes pentru ca la fetite 2 ani plus domneste atotstapanitor rozul in triliarde de nuante (si inshala ca nu-i place rozul, asta chiar mi-ar fi pus capac ;)) ). Duminica insa, inspiratia divina m-a palit fix in mijlocul capului: am fost la Talcioc Urban si am cumparat de la Lilutesa o rochita dementiala de un verde patrunzator (v-am mai zis ca de cand am gasit-o mi s-a parut ca face rochii anume pentru Sara :))). Fitosenia de serviciu a iubit-o atat de mult incat a zis ca o ia cu ea la mare (like complimentul suprem).

Voi cum stati frate, surorilor, cu imbracatul asta? Ca eu una sunt epuizata :))

Ps. Nus de ce bate inspre albastru in poza de mai jos, ca jur ca e verde ca buna-ziua :))

IMG_0408