Cum invatam copiii sa imparta

Standard

Nu stiu :))

Adica zau daca stiu, nu cred ca am invatat-o vreodata pe Sara, doar…habar n-am, i-am spus adevarul tot timpul? Imi dau seama ca sunt ca o placa stricata cu adevarul asta, dar adevarul (sic!) e ca, intotdeauna, in orice situatie, chiar mi se pare cea mai buna solutie.

Deci n-am invatat-o sa dea. N-am rugat-o sa isi imparta jucariile in parc, ba chiar am inteles-o daca a preferat sa plece decat sa le imparta, si eu m-as arici toata daca mi-ar lua cineva nu stiu…aparatul foto :D.

Insa, de exemplu, stie ca hainutele care ii raman ei mici se duc la Timea. Jucariile la fel. Nu a fost cum ca am obligat-o sau asa, a vazut, a intrebat, i-am explicat, acum isi impatureste frumos hainutele cand ii raman mici si le pune deoparte pentru Timea. Stie ca si ea a primit de la alti copii si ca nu are sens sa le pastreze. E ceva firesc.

Alta data, cand mergeam in vizita la Anya (ne ducem/aducem aproape de fiecare data cate o chestie mica draguta), a insistat sa ii dea Anyei una din jucariile ei din oua. Cand mergem in parc, in ziua cand trebuie sa ne vedem cu ea, si cere solutie de baloane, imi reaminteste ca trebuie sa luam si pentru Anya :).

Intr-o seara, se uita la lustra, erau patru becuri aprinse. Unul pentru mami, unul pentru tati si unul pentru mine. Lamane unul. Si ce faci cu el, o intreb? Il duc la un copil de la gladinita. 🙂

Insa de departe cea mai simpatica a fost Anya. Dupa un weekend prelungit impreuna, de Rusalii, una facea doar ce facea ailalta, respectiv ii placea doar ce ii placea celeilalte. Si Sara era suparata nevoie mare ca avea, la sandalutele albastre, fundite mari, spre deosebire de Anya, care avea la sandalutele albastre fundite mici. Voia si Sara fix fundite mici. I-am promis ca mergem sa cautam a doua zi, ca aia, ca ailalta, nimic. Nici nu voia sa se dea jos de pe scaun cu funditele alea mari si urate :). Simo, mama Anyei, a inrebat-o pe Anya daca nu cumva vrea sa faca schimb cu Sara. Anya a acceptat imediat :). Insa cand le schimbam prima sandala, mi-a venit ideea sa le las cu una asa si una asa. Extaz :)) Toata lumea a fost fericita (ma rog, pentru o oarecare perioada de timp pana cand Anya s-a descaltat, Sara a crezut ca isi vrea sandala inapoi, dar de fapt nu, si apoi Anya o voia tot pe aia si pe urma nu mai voia Sara. Ma rog, foarte complicat :)) ).

Cert e ca o au in ei. Copiii zic. Bunatatea, capacitatea de a darui. Atunci cand vor, si cand le e drag sa o faca, o fac fara sa o impui tu. Si chiar nu cred ca ar trebui sa o facem asa 🙂

IMG_2699

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s