Lumi paralele

Standard

Da. Pe bune. Traim in lumi paralele. Eu traiesc in lumea asta a mea, unde e normal sa vrei sa faci tot ce-i mai bine pentru plodul tau. Unde te stresezi sa nu cumva sa ajungi sa faci greselile parintilor tai. Unde te gandesti daca nu cumva azi ai spus prea mult nu si daca ai reactionat bine in situatia X. Unde Montessori vs. Waldorf sau scoala normala chiar e o problema la care te gandesti samd.

Si tot blogul asta e asa. De cum ma burzuluiesc eu ca nu se joaca lumea destul cu copiii, ca nu-i lasa sa se murdareasca, ca nu vorbesc cu ei cum ar vorbi cu un adult samd. O gramada de prostii.

Vin dimineti ca aia de ieri, de vara, la nu stiu, peste 20 de grade in aer, ora 10:00. Cand o dau pe Sara in leagan in parculetul unde mergem si ma gandesc, a mia oara, ce fericita as trai eu in weekend. Langa noi, o fetita, cu mamica ei. Se da in leaganul de bebelus. Nu trec 2 minute ca mama fetitei depisteaza un bebeloi ce asteapta cuminte si destul de neinteresat locul la leagan in timp ce parintele apartinator vorbuleste la telefon.

Gata, ii zice fetitei, da-te jos. Te-ai dat destul, asteapta bebelusul.

Pentru acuratete istorica chiar nu stiu de cand se dadea in leagan, dar cert e ca jos nu voia sa se dea. S-a pus pe un urlat de na, se holba tot parcul. Maica-sa o tinea una si buna. Intr-un final apoteotic a luat-o pe sus si a dat-o jos (si credeti-ma ca era greu, avea cam 3 ani si undeva la 20j de kile).

Bebelusul s-a instalat multumit, cu parintele apartinator continuand sa parleasca la telefon si trimitandu-i periodic bezele. Except ca fetita nu putea fi indepartata, se tot intorcea la leagan, urland. Bebelusul s-a carat. Fetita s-ar fi urcat iar dar n-o lasa ma-sa. S-a dat destul. Trebuie sa inteleaga. Nu e leaganul ei de acasa. Si o inghiontea cu incordarea aia de om nebun in gat. Sa nu mai tipe, ca nu o mai suporta cand tipa! Si iar o imbrancea.

Nici nu stiam ce sa fac. Nici de fel nu-s genul de ma bag in oatevar fac altii dar tanti asta chiar nu parea a putea lua vreodata un sfat in calcul.

Pana la coada toti copilasii din parc evita leaganul si fetita se poate intoarce. Asa ca ma-sa o da in continuare, cam des si smucit, si comenteaza de mamica aia slabuta de 2 leagane mai departe, ca isi da baitelul de 4 ani in leaganul de bebelusi si il tine ocupat. Oare cu mine comenteaza? Ca doar noi suntem pe langa ele. Evit contactul vizual.

Si ca tot se facuse liniste, numai bine ca pot sa o aud pe mamica din spatele meu, cum ii spune rotofeiului ei baietel: Ai vrut in parc, da? Acum misca-te! Hai, misca-te ca nu m-am carat degeaba din casa sa ma uit cum stai pe banca, misca-te! Cand ma observa ca ma uit urat (can’t help it, zau) inducleste tonul: hai, du-te sa te dai si tu pe tobogan.

Imi intorc jenata privirea ca sa dau de un baietel pe trotineta care urla cu o voce din Demonul partea a V-a: nu vrrreeeeaaaau, nu vreeeeaaauuu.

Abandonez si plec. Nici eu nici Sara nu am scos un cuvant toata perioada asta.

Ma mai holbez la bebelusii astia care se pare ca traiesc in luna decembrie sau ceva. In niste chestii flausate si cu niste paturoaie pe ei. Oare or fi aflat cat de periculoasa e supraincalzirea sau pur si simplu le place sa traiasca periculos? Parintii is la maneca scurta, desigur.

Ne asezam pe o banca sa rontaie ceva. La timp ca sa aud 2 batranei in spatele meu cum se amuza copios: Ce-ar zice ma-sa sa o vada acum, cu pepsi si acadea si floricele. Cred ca ar lesina. Si rad.

Ma intorc sa vad cine se infrupta la asemenea festin. O fetita cam de un an jumate. Iar ma uit urat.

Deci da. In lumi paralele.

IMG_0239

Reclame

16 răspunsuri »

  1. Yup… si eu am deseori impresia ca traiesc intr-o bula pe care, in parc, vin toti sa o intepe. Am avut noroc cu ta-su. Parcul e responsabilitatea lui. Uneori mai iesim toti 3 dar el o scoate zilnic. Eu sunt ceva mai voluntara iarna… ies cu ea mult mai mult in parc pentru ca stiu ca e gol. Challenge-ul meu ramane este sa nu ii transmit lipsa mea de sociabilitate. 🙂

    Apreciază

  2. Acum o saptamana eu am intervenit intr-o situatie. Prima data cand nu m-am mai putut abtine. Era Sima intr-un vaporas din ala din parc si vis-a vis, intr-o constructie mai mare, un grup de baieti (6-7 ani). Eu cu Sima si prietena mea eram toate in vapor, plus inca o fetita (eu nu tineam neaparat sa ma aflu acolo, dar nu prea aveam de ales :P). Dinspre baietei au inceput sa zboare masinute. De fapt, nu zburau, erau proiectate astfel incat sa loveasca alti copii. M-am abtinut la vreo 2-3, dar cand deja nimereau intre noi, am tipat la ei sa se potoleasca, pentru ca pot lovi alti copii. Pustii s-au dat jos rapid si au plecat. Niciun parinte prin jur, n-am vazut pe nimeni care sa-i revendice.

    Nu imi vine sa cred ca ori parintii aia au vazut si nu s-au sinchisit, ori copiii aia chiar erau de capul lor in IOR, care nu este totusi un loc de joaca in spatele blocului.

    Deci da, lumi paralele….

    Apreciază

  3. Fiica-mea in parc,la groapa cu nisip, langa copilul unei isterice.
    Isterica: ” -Du-te mai incolo, aici se joaca Gigel si-l deranjezi”
    Fii-mea: „-ntz…la la la”
    Tanti, iritata:”-auzi mai fetito, ti-am spus sa te duci in alta parte ca aici se joaca baietelul”
    (Mentionez ca junioara era cat se poate de pasnica, nu demola nicio constructie de-a piciului si nici nu-l agresa in vreun fel anume)
    Fiica-mea: ” Tu nu tip a me! Mesissa joaca!”
    I’m soooooooooooo proud of her!
    Care-i baiul cu tipatoarele astea in parc? Daca nu-si bruscheaza propii copii pt ca „nu se joaca cum trebuie” (exista un manual ceva? ca l-am ratat:))), se iau de-ai altora gratuit. o_o

    Apreciază

      • No need to decapitate. Am ajuns la alt nivel, fiica-mea se apara singura.:))
        Eu insa imi rezerv placerea de a comenta la adresa celor care-i spun fiica-mii ca-i urata cand plange din te miri ce motiv. Pe alea nu le ratez, pt ca-mi face o deosebita placere sa ma ridic de la nivelul copilului meu plangacios si sa-i spun ca urata-i si ea, si fara sa fie plansa. The look on their face? priceless!

        Apreciază

  4. Sincer, mamica aia care ii spune copilului „misca-te, nu am venit sa te vad cum stai pe banca” puteam fi si eu intr-o zi proasta. Si nu ma consider o mama rea. Baiatul meu, desi la o varsta la care ma asteptam sa ne intelegem usor (6 ani), are perioade in care prefera sa ignore tot ce ii spun (incepand cu „trebuie sa ne trezim”, spus vreo 10 minute la o ora la care alti copii sunt deja in drum spre scoala). Nu am cum sa raman calma… Iar dupa-masa, cand in final accepta sa plecam de la after (dupa ce trag de el cam 20 de minute) si spune ca vrea in parc, zau daca pot fi zen cand vad ca se aseaza pe banca si sta. Adica daca tot insista ca vrea in parc, ma astept ca vrea asta pentru ca are chef sa mai alerge, sa se dea in leagan sau pe tobogan, nu sa stea si atat…
    In fine, nu sunt toate zilele la fel, nici pentru mine nici pentru el, dar in momentele in care nu comunicam cu rabdare m-ar deranja sa stiu ca cineva din afara ma judeca. Mai ales ca ma analizez eu suficient si incerc sa imi dau seama unde am gresit, cand avem zile mai grele…

    Apreciază

    • Si a mea are zile proaste. Des. Zile in care ma gandesc ce am facut gresit. Dar nu cred ca vreodata o sa ajung sa ii spun MISCA-TE. O respect far more than that. Chiar daca ma supar pe ea, chiar daca avem o discutie, chiar daca ii explic, sper ca niciodata sa nu ajung sa ma adresez asa :). Nu e vorba de a fi zen, e vorba de a iti respecta copilul sau nu. Misca-te ala rastit si cu ura pe care l-am auzit nu intra in categoria asta. Cu totii avem zile proaste, including me, doar ca nu chiar asa 🙂

      Apreciază

    • Doar din curiozitate: si daca vrea sa stea pe banca, unde-i problema? Fii-mea sta cate 15 minute langa mine pe banca (asa-i place ei) si se uita la oameni. Ca paranteza, in timpul asta pescuim o gramada de „uite ce cuminte e baiatul, tu de ce nu esti asa” (da… ea e baiatul inclusiv cand e in colanti sau fusta… banuiesc ca lipsa cerceilor naste confuzii), sau e intrerupta din starea ei zen de cate o persoana binevoitoare de altfel, care incepe sa o intrebe cati ani are, cum o cheama, samd. Moment in care fii-mea rage ca un leu ptc inca nu vorbeste si de cand e mica are o problema cu persoanele care nu pastreaza distanta… s-a prins ea ca leul e tare si impune respect asa ca asta e tactica ei de lasa-ma in pace. Revenind, nu vad care de ce un copil trebuie sa faca in parc doar anumite lucruri si iarasi nu inteleg de ce suntem mai procupati de standarde si stereotipii decat de personalitatea si temperamentul propriilor nostri copii (general vorbind; e o intrebare pe care mi-o pun inclusiv mie de cand am devenit mama). Disclaimer: am fost un copil adormit si lenes care se trezea mai greu dimineata, facea urat la somn si foame si in parc prefera sa zaca pe o banca. Prin urmare ai mei m-au rasfatat si m-au ajutat sa gasesc o cale de mijloc 🙂 Nu am tras o concluzie despre baiatul tau, nu ma identific cu el si nu judec; comentariul se refera strict la ce ai scris mai sus si sunt constienta ca sunt multe variabile si multe situatii diferite.

      Apreciază

  5. Noi ne am mutat acum putin timp si normal scot copilul afara copil care nu are nici urma de violenta as putea spune ca cedeaza f repede si ignora pe cei agresivi dar totusi simt ca nu ma mai pot controla si incep si eu sa ridic tonu la unii copii in conditia in care din senin lucas e strans de gat si mamica sta la barfa dupa care oripilata ca am tipat la plod sa ia mana de pe al meu il ia si l pupa…..dupa ce pe al meu nu a mai avut curaj sa l loveasca a trecut la altii.

    Apreciază

  6. Plus remarci gen vai doamna sare in baltoci si se imbolnaveste,asa subtire imbracat fara caciulita?bea apa rece?de ce nu l altoiesti daca plange ?etc

    Apreciază

      • Eu stiu, eu stiu! Pentru ca au iesit in parc ca sa se recreeze. Ele, nu copilul!
        Recent a pescuit sotul un pusti de cca. 1,5 ani care abia mergea in picioruse de printre gratiile lipsa ale turnului unui tobogan. L-a pescuit dintre gratii, de unde se chinuia el sa se indese ca sa pice mai de sus si mai cu spor:(, l-a dus mamei care vorbea la telefon pe-o banca alaturata si cand a incercat sa-i explice what just happened s-a lovit de-o expresie total dezinteresata a mamicii si de-un dat din cap plictisit in semn de „da, da, e al meu, merci ca l-ai readus in raza mea vizuala” in timp ce sporvaia in continuare despre cum s-au schimbat nuj ce ture de noapte si lucreaza ea la apus. S-a uitat si el mirat, i-a spus ca el e „pedofilul de serviciu al parcului”, tipa i-a zambit si-a lasat-o in boii ei. :))
        disclaimer: nici mamicile care stau calare pe groapa de nisip si prepara placintele din lut explicandu-i Giculinei ca asa fac fetele nu mi se par mai ok. Undeva la mijloc e calea, dar multe n-o gasesc. :))

        Apreciază

      • Da, complet de acord. Nici reversul nu-l apreciez, dar parca il prefer, pe principiul din 2 rele…

        Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s