Arhive zilnice: 26 mai 2014

Lumi paralele

Standard

Da. Pe bune. Traim in lumi paralele. Eu traiesc in lumea asta a mea, unde e normal sa vrei sa faci tot ce-i mai bine pentru plodul tau. Unde te stresezi sa nu cumva sa ajungi sa faci greselile parintilor tai. Unde te gandesti daca nu cumva azi ai spus prea mult nu si daca ai reactionat bine in situatia X. Unde Montessori vs. Waldorf sau scoala normala chiar e o problema la care te gandesti samd.

Si tot blogul asta e asa. De cum ma burzuluiesc eu ca nu se joaca lumea destul cu copiii, ca nu-i lasa sa se murdareasca, ca nu vorbesc cu ei cum ar vorbi cu un adult samd. O gramada de prostii.

Vin dimineti ca aia de ieri, de vara, la nu stiu, peste 20 de grade in aer, ora 10:00. Cand o dau pe Sara in leagan in parculetul unde mergem si ma gandesc, a mia oara, ce fericita as trai eu in weekend. Langa noi, o fetita, cu mamica ei. Se da in leaganul de bebelus. Nu trec 2 minute ca mama fetitei depisteaza un bebeloi ce asteapta cuminte si destul de neinteresat locul la leagan in timp ce parintele apartinator vorbuleste la telefon.

Gata, ii zice fetitei, da-te jos. Te-ai dat destul, asteapta bebelusul.

Pentru acuratete istorica chiar nu stiu de cand se dadea in leagan, dar cert e ca jos nu voia sa se dea. S-a pus pe un urlat de na, se holba tot parcul. Maica-sa o tinea una si buna. Intr-un final apoteotic a luat-o pe sus si a dat-o jos (si credeti-ma ca era greu, avea cam 3 ani si undeva la 20j de kile).

Bebelusul s-a instalat multumit, cu parintele apartinator continuand sa parleasca la telefon si trimitandu-i periodic bezele. Except ca fetita nu putea fi indepartata, se tot intorcea la leagan, urland. Bebelusul s-a carat. Fetita s-ar fi urcat iar dar n-o lasa ma-sa. S-a dat destul. Trebuie sa inteleaga. Nu e leaganul ei de acasa. Si o inghiontea cu incordarea aia de om nebun in gat. Sa nu mai tipe, ca nu o mai suporta cand tipa! Si iar o imbrancea.

Nici nu stiam ce sa fac. Nici de fel nu-s genul de ma bag in oatevar fac altii dar tanti asta chiar nu parea a putea lua vreodata un sfat in calcul.

Pana la coada toti copilasii din parc evita leaganul si fetita se poate intoarce. Asa ca ma-sa o da in continuare, cam des si smucit, si comenteaza de mamica aia slabuta de 2 leagane mai departe, ca isi da baitelul de 4 ani in leaganul de bebelusi si il tine ocupat. Oare cu mine comenteaza? Ca doar noi suntem pe langa ele. Evit contactul vizual.

Si ca tot se facuse liniste, numai bine ca pot sa o aud pe mamica din spatele meu, cum ii spune rotofeiului ei baietel: Ai vrut in parc, da? Acum misca-te! Hai, misca-te ca nu m-am carat degeaba din casa sa ma uit cum stai pe banca, misca-te! Cand ma observa ca ma uit urat (can’t help it, zau) inducleste tonul: hai, du-te sa te dai si tu pe tobogan.

Imi intorc jenata privirea ca sa dau de un baietel pe trotineta care urla cu o voce din Demonul partea a V-a: nu vrrreeeeaaaau, nu vreeeeaaauuu.

Abandonez si plec. Nici eu nici Sara nu am scos un cuvant toata perioada asta.

Ma mai holbez la bebelusii astia care se pare ca traiesc in luna decembrie sau ceva. In niste chestii flausate si cu niste paturoaie pe ei. Oare or fi aflat cat de periculoasa e supraincalzirea sau pur si simplu le place sa traiasca periculos? Parintii is la maneca scurta, desigur.

Ne asezam pe o banca sa rontaie ceva. La timp ca sa aud 2 batranei in spatele meu cum se amuza copios: Ce-ar zice ma-sa sa o vada acum, cu pepsi si acadea si floricele. Cred ca ar lesina. Si rad.

Ma intorc sa vad cine se infrupta la asemenea festin. O fetita cam de un an jumate. Iar ma uit urat.

Deci da. In lumi paralele.

IMG_0239

Reclame