Lumea

Standard

Sara nu este o printesa si nici cea mai frumoasa fetita din Univers (desi i se spune asta de 5 triliarde de ori pe zi) este o broscuta. O bloscuta salitoale, nu testoasa, sa nu cumva sa faceti confuzia asta ca e vai si amar!

E greu mama sa fii asa mica si frumoasa? Big eyes rolling, grea decizie: Da.

Serviciul lui tati e gri, al lui mami e maro, iar gradinita ei e albastra. Orasul bunicilor e alb.

Culorile ei preferate sunt verde si negru.

Casuta din parc e masina cu care mergem sa pescuim in ocean (ea conduce si tot ea ma ajuta sa cobor din casuta -ma cam cocosez sa intru in ea, e joasa rau, o fi sport sau ceva), apoi ne suim pe corabia piratilor unde Sara navigheaza vitejeste pana la tobogan sau leagan.

Canapeaua din sufragerie e o barca iar cand punem picioarele pe podea atingem apa si ne udam.

Cand desenam, nu desenam „un copac”. Deseneaza dupa care imi explica ce e. Un zambilici in litera a, o parasuta in zbor, o padure :). Cine zice ca stilul ei de a desena nu e cel corect? Eu una sigur nu 🙂

Lasata singura in raionul cu carti, invariabil cartea aleasa va fi un atlas (avem 5 deja) pe care ne va pune sa i  le citim de 5349834 de ori, iar apoi, le va „citi” si ea, singura, inventand povesti si aventuri cu fiecare imagine din ele.

Pupicii nostri sunt colorati, dupa fiecare stabilim culoarea pe care a avut-o. Ok, uneori si inainte, depinde cum avem chef. Seara, se prabuseste si se aranjeaza in bratele mele, iar inainte sa adoarma, imi spune, multumita: E foalte bine. Foalte bine si aici la mami, zau.

Gatim triliarde de torturi si supe si felul 2 pe care le mancam pe rand, sau impreuna. Papusile isi pun primele picaturile si beau siropelurile atunci cand e bolnava, din mana sigura a doctoritei Sara. Care ma consulta si pe mine cam din 2 in 2 dimineti. Intotdeauna sunt bine, nu am temperatura, dar tlebuie sa beau un silopel.

Intr-o marti oarecare, intru pe usa cu un copil infasurat in jurul meu. O las jos incet si ii fur un pupic. Nu vleau pupici! Niciun pupic! Cu fusta de doamna si toacele de 12 stau in patru labe cu o mutra razboinica si ma pregatesc de atacul pupicilor si al gadilatului. Rasete galgaite se rotesc in fata mea. Un pas. De-a busilea desigur. Tipete mici ascutite si extaziate topaie in jurul meu. Ma misc repede si mai fur cativa in timp ce o gadil. Nu vleau pupici! Niciun pupic! Niciun gadi gadi! Fuge indesat de mine iar eu o urmez amenintator. Printre chiote si chicote imi tipa: Nu vleaaaaau pupici! Niciun pupic! Sunt aici, in camala! 🙂 🙂 🙂

Asta e doar o bucatica din lumea ei. Una colorata, minunata si in vesnica schimbare :), in care sunt onorata sa fiu primita si sper sa ma mai lase sa fac parte din ea multa vreme de aici inainte.

IMG_0487

 

 

 

Reclame

7 răspunsuri »

  1. Imi place teribil de mult sa citesc lucrurile astea :).

    Recunosc urmatoarele:

    – canapeaua care devine metrou, masina sau tren, iar noi nu avem voie sa coboram pana in statie.
    – casutele teribil de micute in parc, unde trebuie sa intram toti (imagineazati-l pe Perisor) si sa luam o masa imaginara impreuna;
    – constructiile alea vapor din parc, unde Perisor o fugareste, inspaimantat ca ar putea sa cada.
    – fuga de pupici, dar si cuibarirea in brate in fiecare seara; si un „mami, te iubec” din ala spontan de lesini pe loc.
    – doctorita Simina, asistenta mami si cabinetul de consultatii; mi se pare totusi ciudat cum se bucura de vizitele la medic :P.
    – culorile, Doamne, culorile! a invatat tonuri si nuante, il recunoaste pe turcoaz, face distinctie intre bleumarin si albastru, mov, indigo, ciclam si roz, etc. Perisor e depasit. De cateva luni le spune in engleza, o auzi cateodata „mami, ia uite ce minge pink!” si tot asa.

    A devenit foarte atenta la ce poarta, la ce purtam noi, zilele trecute l-a complimentat pe Perisor pentru un sacou :)). Mereu observa cand luam ceva nou de imbracat, cand imi schimb cerceii, etc. E cocheta, ii plac rau fustele si rochitele, gentutele, esarfele, etc. Doar sa nu-i prindem parul, asta ramane conditie de baza.

    Si mai sunt muuulte, chiar are o lume minunato-fantastico-de exceptie :D.

    Apreciază

  2. Este minunata Sara si recunosc in ce scrii multe din reactiile fetitei mele (3 ani si 6 luni)! De multe ori ma topesc uitandu-ma si ea ma intreaba: „Mami, te-ai emotionat?”
    Desi nu am scris deloc pana azi, pantofiorii sport ai Sarei m-au „stimulat” … Pot sa te intreb de unde i-ai luat? Multumesc!
    Roxana

    Apreciază

    • Sunt foarte apropiate ca varsta atunci, Sara are 3 ani si aproape 5 luni 🙂 Ha! Cu tenisii astia ce va mai fac sa comentati 😛 Sunt de la http://www.maruska.ro dar atentie la culori, la noi cei galbeni (aia cu albinuta monstrulet sau ce e) s-au dus la prima spalare. Deci mai de vreme calda asa si doar curatati cu peria :).

      Apreciază

  3. Buna, vreau doar sa-ti spun ca am descoperit de 2 zile blogul tau si-mi place de mor. totul. este foarte fain cum povestesti tu despre Sara si toate cele. o sa-l urmaresc. chiar daca nu o sa prea comentez, sa stii ca-l citesc. Sanatate!!

    Apreciază

      • Sa-ti traiasca amandoi, tot timpul imi imaginez ca e de 2 ori mai frumos cu doi :). Sarumana, ma bucur mult, dar niciodata nu stiu ce sa zic cand spune cineva ceva dragut de blog. Sa zic multumesc si sa tac pare prea impersonal, dar adevarul e ca, am mai zis, fac fata mult mai bine injuraturilor, asa ma fastacesc 🙂

        Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s