„-Parca ne-am intors la vremuri de demult, nu-i asa? intreba ea

-Care vremuri de demult? am reactionat, razand. S-a intamplat in primavara aceasta si daca primavara aceasta insemna „vremuri de demult” atunci zece ani in urma ar insemna istorie antica, nu?

-Asta-i senzatia mea, de istorie antica, spuse Naoko. Te rog sa ma scuzi pentru azi-noapte, eram un pachet de nervi. N-ar fi trebuit sa fac asa ceva dupa ce-ai batut un drum atat de lung pentru mine.

-Nu-i nimic. Daca poti scapa astfel de nervii care pun stapanire pe tine, foarte bine. E oricum mai intelept decat sa-i tii inchisi in tine. Da cu ei de mine si gata! Apoi ne vom intelege si mai bine.

-Si la ce-mi serveste sa ma intelegi tu pe mine?

-Am impresia ca nu ti-e clar. Nu-i vorba la „ce-ti serveste”. Sa zicem ca in lume sunt persoane carora le place sa studieze mersul trenurilor cat e ziua de lunga, altii fac barcute din bete de chibrit. Cu ce te deranjeaza pe tine ca s-a gasit in lumea asta mare un individ care vrea sa te inteleaga?

-Vrei sa spui ca asta-i un fel de hobby al tau? intreba ea, amuzata.

-Da, cred ca-l putem numi astfel. Niste oameni mai normali ar zice ca e vorba de prietenie sau dragoste, dar daca tu vrei sa-i spui hobby, pe mine nu ma deranjeaza. ”

Haruki Murkami-Padurea norvegiana 

PS. Ce mi-a casunat aici

Carte mai diafana ca asta de mult n-am mai citit. De data asta nu mi-a parut rau ca am inselat clasicii cu contemporanii la moda. Zic bine, a mai citit-o careva? :).