Cartea de marti-Runda 1

Standard

Nu scriu marti. Scriu luni, miercuri si vineri. Mai exact public luni, miercuri si vineri :D. De scris scriu doar in weekend, rar in timpul saptamanii. Nu stiu altii cum fac sau cum pot sa scrie zilnic, eu fac ceva gresit cu orele unei zile ca vesnic nu-mi ajung 😀

Daaaar, m-am gandit sa scriu azi. Pentru ca martea este, na, prin definite, o zi urata. Si n-ar fi rau s-o dreg un pic.

Asa ca m-am gandit sa public un pasaj dintr-o carte pe care am citit-o. Nu-mi prea plac chestiile astea ca mi se pare ca e un risc major sa cazi intr-o pedanterie din asta enervanta. Dar apoi m-am gadit la Sara. Pentru ca eu cred, sper, ca Sara va citi. Ca am mai zis, e o treaba misto, trisezi traind vietile altora :D. „Citeste” deja, jucariile ei preferate sunt tot cartile, chiar si ale mele. Serile trecute a adormit rasfoind F. Scott Fitzgerald (totusi, nu cred ca a fost un succes, a „dovedit-o” destul de repede:)).

Eu asa citeam carti, intreband-o pe maica-mea sau pe altcineva din familie care i-a placut. Si acum tot asa, daca o carte i-a placut unui om drag, imi vine si mie s-o citesc. Al doilea lucru care ma poate face sa o citesc e sa vad un pasaj misto din ea (pasaj ma, nu citat ca alea de Paler share-uite pe Facebook de adolescentele pseudointelectuale si nu numai :P).

Asa ca revenim. Nu are caracter de recenzie sau ceva de gen, sunt departe de a fi in stare de asa ceva, mie o carte imi place au ba si atat fara sa fiu in stare sa explic exact de ce (tot ca la oameni sau la muzica, sau la orice e de placut, e de placut, nu de gandit :P) 🙂

Azi Patul lui Procust. Ca prea nu mai citeste lumea romani (sau i-o fi citit deja pe toti, cine stie 🙂 ). O citisem in fuga in liceu si nu mi-a placut deloooc. La 32 de ani spre 33 mi s-a parut cu totul altfel, nu regret ca mi-a picat in mana iar. E o carte usurica, cel mult medie, se citeste repede 🙂 Zu. Pasajul meu preferat.

„…Ceasul care a batut orele regulate pana am implinit 28 de ani e de atunci putin stramb. Traiesc o viata in care nimic din ceea ce se intampla nu mai e cu semnificatie simpla..Totul trebuie sa corespunda, ca in vis, la alta situatie, faptele capata intelesuri noi, unele printr-altele. Cuvintele nu mai sunt semne pentru ce e dincolo de ele. Mai inainte viata mea avea zilele saptamanii: luni, marti, miercuri etc., care corespundeau cu zilele cifrate in calendar…cand era ora 12, era ora 12…Daca era cald, mi-era cald. Daca aveam guturai, stranutam…Aveam un program, sau o lipsa de program, care se suprapuneau exact faptelor…Cand cunosteam un domn, era un domn, cand cunosteam „alt domn” era „alt domn”, cand ma culcam cu o femeie insemna ca am avut-o, cand un cunoscut spunea ca ii plac tigarile Lucky Strike insemna ca-i placeau Lucky Strike. Dar de cativa ani, printr-o acumulare de imprejurari deosebite, care ele insele or fi avand vreun talc, semnele nu mai corespund continutului lor stabilit, faptele au alte cauze de cum le stiu eu, daca o femeie care e zodia mea rade, nu mai inseamna ca nu e vesela; cand un domn e grav, corect si important, nu inseamna ca nu depinde in toata soarta lui de un cuvant al meu, cand fug de un suras, poate insemna ca il doresc, iar un domn cu mustati razboinice, pe care-l prelungeam intr-un raion universitar, aflu azi ca ducea pantofii Emiliei la cizmar…[…]. Vedeam mai putine culori, doar cateva nuante, mult mai putine fapte, alte bucurii…nici nu banuiam atatea intelesuri cate imi sar in ochi de atunci incoace. Erau chiar mult mai putine intamplari pe lume si semanau, groase, oarecum toate. Mi s-au ascutit simturile? Nu vedeam mai inainte nimic, ca atunci cand treci pe langa un copac, plimbandu-te fara sa-l vezi macar, desi nu esti distrat, numai pentru ca nici nu-ti inchipui ce ai putea vedea la un copac. Si nici nu-ti pui problema asta. Dar cand tovarasul s-a oprit privind, si te opresti si tu, descoperi nenumarate forme si fapte. Coaja copacului e crapata intr-un anume fel, care te sperie cu diversitatea lui, sunt flori la radacina lui, de soiuri foarte diferite, e si un musuroi de furnici, pe care daca-l privesti atent descoperi alte intamplari mici, dar neasemeni una alteia „.

Poate imi place ca asta mi se pare ca asta mi-a adus mie Sara (si fix la 28 de ani am nascut-o 🙂 ). Ea e „tovarasul” meu. :).

IMG_0228

 

Anunțuri

9 răspunsuri »

  1. Perfect de acord cu tine, eu de cativa ani am inceput sa citesc altfel autorii romani (mereu ii ocoleam, ii subestimam, nu stiu). Multumesc ca mi-ai amintit de Camil Petrescu :).

    Apreciază

  2. Imi amintesti de proful de romana din liceu…fiecare opera studiata incepea cu o ora in care el facea lectura pasajului lui favorit.Avea un fel de a te face sa mai vrei sa auzi, sa ajungi acasa, sa te arunci pe pat si sa citesti in continuare de unde a ramas el.

    Apreciază

      • Nu stiu cum e la altii, dar eu am avut parte de profi misto,deschisi la minte.Asta de care amintesc eu nu mi-a dictat un rand in 4 ani de liceu…nici nu aveam caiet la lb romana,dar asta e alta discutie.So relax, e de bine….pana-ti zic ca aduci putin cu profesoara de anatomie.Atunci e de rau. :))

        Apreciază

      • Sper ca le-ai spus si lor asta 🙂 Eu chiar ma gandeam serios sa le scriu o scrisoare sau macar sa le trimit un sms putinilor profesori care m-au marcat pozitiv. Si cred ca o sa ma tin de ideea asta pana la urma, chit ca e posibil sa par usor jenibila 🙂

        Apreciază

      • Astuia de romana i-am tot spus in decursul celor 4 ani de liceu.I had my doubts about him in preajma bacului cand vedeam pe la colegii din clasele paralele teancuri de caiete cu teme pt acasa, teme de clasa, comentari samd, eu stiind ca-n toti 4 ani de liceu n-am adunat decat cateva eseuri si alea pe teme nu tocmai conexe cu operele studiate in manual….m-am calmat la proba orala cand m-au scos aia din sala pe motiv ca nu reuseau sa ma faca sa-mi mai taca gura.:)
        Profei de anatomie i-am spus dupa bac ca mi-a marcat adolescenta. Mi-a spus ca asta era si scopul, si ne-am despartit prieteneste.Dirigul, de mate, mi-a fost drag pana in ultima clipa; we’ve lost him last year.:( si profa de fizica urmeaza sa-mi devina vecina, deci trag sperante c-o sa se lipeasca si fiica-mea de ea si-o sa iubeasca materia asta cum am facut-o si eu, de dragul profesoarei.
        So, all good. Intr-o luna jumatate ne revedem in formula completa la 10 ani de la absolvirea liceului. Imbatranesc, la naiba!

        Apreciază

  3. ala era un comentarii, cu plural asa. :))
    PS: partea cu scrisorelele e putiiiin prea prea pt stilul meu. Eu is mai „spune direct, nu lasa urme” kind of girl.
    PPS: buton de edit n-ai?
    PPPS: de ce?
    PPPS: nu-ti faci? 😀

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s