Voi ce va aduceti aminte?

Standard

Eu, de exemplu, imi aduc aminte multe podele. De cand eram mica, sub 6 ani zic :). Podeaua pe care stateam cu matusa mea si coloram. Podeaua pe care construiam castele din cuburi. Podeaua pe care stateam si ma uitam la bunicul meu cum se barbiereste tacticos, cu briceagul, in fata oglinzii mari din camera lui. Pamantul din parc cand cautam fluturi cu tata. Bucuria cand raceam ca o sa ramana mama cu mine acasa si o sa-mi citeasca oricat povesti voi vrea. Animalele de la gradina zoologica, cand veneau ai mei in weekend la bunici, unde stateam. Mirosul din bucataria bunicii, cu fetele ei, matusile mele, si eu cascand urechile cat palnia la discutiile lor de oameni mari. Ingrijorarea de pana la venirea lui Mos Craciun (oare o sa vina si la mine? am fost destul de cuminte?). Nu-mi aduc aminte insa absolut niciun cadou.

Emotii. Imi aduc aminte emotii 🙂

Si atunci?

Cand naiba s-a schimbat asta?

Cand am ajuns sa credem ca e mai important sa le cumparam toale de firma? Jucarii ultima generatie, ultima fita? Tablete, telefoane si altele de gen.  Cursuri de japoneza si instructori personali de teatru. Excursii la mall. Cand am decis ca e mai important sa le dam de toate, oricat, indiferent de pret si sa ii privam de singurul lucru pe care chiar il vor: timp. De facut nimic. De stat cu burta in sus, pe iarba in parc. Sau ceva de gen.

Nu cred ca oi fi eu ceva caz special, dar daca la voi amintirile frumoase din copilarie au legatura cu ceva material let me know, chiar sunt curioasa. Pana atunci, de bagat bine in cap cand pierd doua ore sapand dupa jucaria perfecta (bio, de lemn, Montessori, desigur :P) in ultimul site descoperit ca mai bine le-as petrece pe podea, in fund cu fie-mea, modeland la plastilina.

IMG_0478

 

 

Reclame

11 răspunsuri »

  1. Stii cand? Fix atunci cand ne-am dat seama ca nu avem suficient timp sa-i oferim si simtim nevoia sa compensam. Ma uit la sot, care pleaca dimineata si vine seara – cand o vede amarata si suparata (ca-i mai iese un dinte, ca nu-i iese un cuvant, etc.), ma tot intreaba daca nu-i mai luam si ei nicio jucarie s-o inveselim. Eu, pe de alta parte, am tot timpul din lume (inca stau acasa cu ea) si nu simt nevoia sa-i iau nicio jucarie si chiar nu-i mai iau, pt ca oricum n-o intereseaza inca de ele. Mult mai fascinant e sa speli vase sau sa dai cu mopul pe jos 😀

    Apreciază

    • Mda. Probabil ai dreptate. Eu am noroc ca mi-am putut decala programul si de bine de rau suntem impreuna vreo 6 ore inainte sa adoarma seara, dar chiar si asa, si mie imi vine sa zic: bai, dar parca nu i-am mai luat demult o jucarie 😀

      Apreciază

  2. mi-aduc aminte o chitara de lemn din anul in care m-am convins ca Mos Gerila e tata 🙂 in rest, mi-aduc aminte de traznaile pe care le faceam si de jucariile pe care le inventam.
    noi am incercat sa limitam de la inceput cumparatul jucariilor, si tot avem casa plina. iar pruncul se joaca, in ordinea preferintelor, cu: aspiratorul, mopul, oalele, sculele lui taica-su, prelungitoarele, cablurile de la laptop si orice altceva nu este jucarie. am incercat la un moment dat sa-i luam jucarii care sa fie miniaturi ale aparatelor din casa, dar tot originalul a fost mai bun, asa ca am renuntat. are in schimb ruleta lui, polobocul lui, suruburile lui si a fost extrem de incantat cand le-a primit 😛

    Apreciază

  3. Eu imi aduc aminte de iesirile cu ai mei la plimbare in natura, de weekendurile la tara, iarna, cand dormeam toti 4 intr-o camera si adormeam ascultand cele mai made-up povesti ever,spuse de tata, of course. 🙂 Imi amintesc ciresii din livada bumicilor si prima tranta cu bicicleta, samd.
    De cand am scapat de zapada am renuntat la fisharpraisuri,puzzle-uri si alte bazaconii.Iesim in fiecare seara macar o ora cu bicicletele, cu picea tipand iupiiiii in scaun si facand pa-pa oamenilor intalniti pe ulitele satului, ne chinuim sa o invatam sa foloseasca trotineta si pe post de altceva decat obiect de tortura pt tati,care are rolul de a o impinge prin curte, ne dam pe tobogan si scranciob, alergam dupa pisica vecinului samd.
    Dar sunt de acord cu faptul ca ne umplem de jucarii pt a compensa pt orele petrecute la birou, altfel nu-mi explic cum s-a pricopsit cu 2 triciclete, o trotineta, doua biciclete fara pedale samd.Ori e un soi de compensatie, ori are ma-sa OCD cand vine vb de shopping

    Apreciază

    • Well, nu exclud nici varianta cu OCD-ul :P. Ca sa te incurajez, fie-mea la 3 ani jumate TOT nu vrea sa pedaleze. Faine amintiri ai, sper sa fim si noi in stare sa punem tot de unele din astea, si nu de amintiri cu popcorn la Multiplex (sau hai, treaca de la mine, nu numai din astea, ca asa un film intr-o zi ploioasa chiar e o idee buna – si ultima Clopotica e foarte draguta si pentru adulti, zau :)) )

      Apreciază

      • Amintiri cu filme la Multiplex n-o sa aiba siguuuur! N-avem cinematograf in oras. 😀 She is safe,I guess. :))
        Merci de incurajare.Transmit mesajul sotului…el e cu impinsul/trasul trotinetei.He bought it desi i-am zis ca e inutila acum. :))

        Apreciază

  4. Staaati putin, noi suntem si mai rau, nici nu i-am deblocat rotile la tricicleta :)))). Adica nu mi-a trecut prin cap ca ar exista vreo sansa sa pedaleze singura, stiu ce am la usa :P.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s