Arhive zilnice: 24 aprilie 2014

Raport de gradinita

Standard

Saptamana trecuta am avut prima sedinta cu Erika, educatoarea Sarei. Desi urasc sedintele (dar le urasc, nu stiu daca ma intelegeti, ma duc ca la meditatia de istorie dintr-a 12-a cu profa aia sinistra) asta a fost foarte ok, mi-as fi dorit sa o avem mai demult. Am inteles mai multe lucruri care nu se „vad”pe camera. Gadinita Montessano e, as far as I know, singura gradinita Montessori cu camere. Si eu profit de functia asta la maxim 😀

Recunosca ca ma deranjeaza parintii care stau fie la venire, fie la plecare cu educatoarea la povesti. Timpul ala ar trebui petrecut cu copiii, indiferent ce activitate au in acel moment. Mi se pare teribil de nepoliticos sa tii educatoarea pe hol ca ai tu nu stiu ce de comunicat. In 2 secunde cat preia copilul se pot spune informatiile esentiale: vin sa-l iau la 2, azi nu mananca lapte roz samd. Cu atat mai mult cu cat la preluarea copilului gasim un raport complet cu ce a mancat, cum a fost cu sanatatea azi samd, iar saptamanal poze si povesti pe mail samd.  Noi am avut sedintele astea in timpul in care copiii dormeau, si mi se pare tare civilizat. Cine doreste o discutie cu educatoarea sa se poata programa la o astfel de sedinta. Mor cand vad ca e nevoita sa intre la ore la 9:30 sau chiar mai tarziu in conditiile in care Sara ajunge pe la 8:30 pentru ca na, sta sa discute cu parintii vorbareti la intrare.

Revenind, ideea de sedinte individuale cu parintii mi-a placut foarte mult.

Mi-a placut nu pentru ca as fi aflat lucruri noi despre Sara (totusi, prioritatea mea este copilul asta si ziua in care un strain va sti mai multe lucruri despre ea decat mine va fi una teribil de trista pentru mine-da, stiu ca inevitabil, va veni si ziua aia, de preferinta cand s-o marita sau asa :D) ci pentru ca am aflat cat de bine  o cunoaste educatoarea. Cat de atent o urmareste si cata metoda e in joaca lor (ok, asta stiam si din carti, dar a fost placut sa constat ca si in practica e la fel).

Sara e la gradi de la 2 ani si 9 luni. Planul ar fi fost sa mearga macar pana pe la 3 ani la program scrut si abia apoi la lung, dar tanti care statea cu Sara a gasit in alta parte si a trebuit sa plece. De pe o zi pe alta. Nu comentam 🙂

Pana la 2 ani a stat cu mine, 9 luni cu tanti. Tanti pe care Sara o iubea foarte mult, cu care se juca in draci, cu care statea ore in sir afara, in parc, la aer curat, cu care radea si chicotea si invata triliarde de cantecele si poezii. Si-a dezvoltat foarte mult vocabularul cu ea. Sara devenise cu bona un copil destul de retras fata de alti copii, care nu se juca cu ei, nu interactiona in niciun fel, chiar vizibil mai putin decat pe vremea cand statea doar cu mine acasa, adica fix pe dos decat ar fi trebuit (in apropiere de 3 ani devin fiinte sociabile, inainte cam degeaba ii pui cu altii ca nu se prea baga-n seama). Ii placeau copiii, voia sa mearga la ei, doar ca o data ajunse, statea si ii privea, chiar daca venea cineva la ea se retragea ca un ghiocel :). In plus, bona o putea invata only so much: cantecele si poezii. Repet, nu ca as vrea sa invete Kafka dar  o vad eu cum vrea sa stie o gramada de chestii (v-am povestit cu literele invatate la 2 ani, cum acum are o pasiune pentru geografie, tari, steaguri, continente, puzzle-uri, forme geometrice samd). In plus, cum se apropie varsta de 3 ani incepe era DECEurilor. Si call me crazy or not dar vreau pe cineva care nu numai sa aiba bunavointa sa trateze cu atentie intrebarile ei dar sa si stie sa raspunda la ele, sa nu-i dea raspunsuri gresite sau in gluma sau lasa ca inveti tu mai tarziu si zau ca unele nu-s simple deloc (de ce ploua, de ce avem doi ochi si nu trei sau unul, de ce exista anotimpuri, de ce avem soare samd).

Ei bine, dupa 8 luni la gradinita am un alt copil. Si e in exclusivitate meritul colectivitatii. E mult mai sociabila, incomparabil mai activa fizic (fie-mea era genul care nu se catara pe nimic, acum iti darama casa in 9 minute), mai…baietoasa 🙂 (si pentru ca e in gasca de baieti la gradi). Na, si eu am fost vesnic in gasca de baieti, chiar o inteleg :D. Tot gradinita i-a adus mult mai multa independenta. Nu ca ar fi fost foarte atasata de noi, nu, chiar n-a fost niciodata (ma rog, de cand dezvoltarea fizica i-a permis sa nu depinda de noi, v-am mai povestit cum ca pana pe la 6 luni a locuit la noi in brate), dar acum chiar se avanta la mult mai multe chestii. Espresso in weekend ea mi-l pregateste (pus cafea in linguroiul ala, apasat buton, luat ceasca, pus zahar, pus lapte, amestecat, servit parinte adormit alaturi de un pupic de trezire). La orice mancare (gatit) participa activ: curata legume, taie, pune in oala, adauga condimente, amesteca samd. Nu mai vorbesc de imbracat/dezbracat, incaltat. Primeste si o gramada de exemple negative care o influenteaza, cum va mai povesteam, dar si am sprijin in invatarea regulilor de politete (pentru mine e pur si simplu important sa fie binecrescuta: sa spuna te rog, multumesc, poftim, sa nu comande, sa nu tipe, sa nu pleoscaie la masa, sa nu soarba ciorba de sa se-auda din China). Lucrurile astea nu cred ca se invata la scoala ci de acum, sigur, prin exemplu, dar nu intotdeauna are exemplele potrivite in jur (tanti care statea cu ea pleoscaia si mi-a fost jena sa ii zic, ca pedeapsa m-am ales din un copil pe care puteam sa-l pun la masa cu Regina cu un mic purcelus :D). I don’t mind daca vi se pare exagerat, o fi.

Nu mi-a rezolvat insa dilema cu invatatul chestiilor care o pasioneaza, nu sta nimeni sa se uite pe steagurile capitalelor lumii doar ca are ea o pasiune pentru asta si pe undeva e si normal. Dar de invatat multe lucruri noi invata, de socializat socializeaza (cred ca e pretty safe ca suntem aproape de prima indragosteala, numele Denis se aude des in casa – si da, e un fel de Dennis the Menace din cate am inteles :D), prietena ei cea mai buna e tot Sara, mica si blonda si dulce foc,  si mai important decat toate la un loc, ii place sa mearga acolo (n-am avut zi  sau moment in care sa zica ca nu vrea sa mearga la gradi).

Cu imbolnavirile stam relativ bine, a racit de putine ori, toate forme usoare. Sincer, ne asteptam la mai rau. Partea mai putin fericita e ca i s-au activat polipii (ORListul zice ca ii avea de pe la 5/6 luni dar ca datorita racelilor repetate i-au crescut), poate daca statea acasa era ok. Apareau oricum probleme cand intra in colectivitate (la scoala sau cand ar fi fost) si atunci ar fi fost chiar mai greu de gestionat o eventuala operatie.

Pe scurt, in calitatea mea de mama de cel mai minunat odor din Univers, nicaieri si nimeni niciodata nu face cum as face daca as creste-o eu si doar eu :). In calitatea mea de posesor de creier care mai e si utilizat uneori inteleg ca pentru ea e important sa invete si de la altii si nu doar de la mine, ca trebuie sa interactioneze si cu alti oameni si n-o pot tine lipita de mine o vesnicie, n-ar fi bine pentru ea si sigur nici pentru mine 🙂 si ca la sfarsitul zilei, conteaza un singur lucru: sa fie ea fericita :). Si sincer, uitandu-ma la ea, chiar cred ca e :).

Nu stiu daca e incurajator sau descurajataor raportul de gradi, insa e 100% adevarat 🙂 Voi sunteti multumiti de mersul la gradi? A iesit pe plus sau pe minus? 🙂IMG_9511