Arhive zilnice: 14 aprilie 2014

Meniul plozilor

Standard

Am încercat să o hrănesc pe Sara sănătos, de când s-a născut. Am mai spus că nu sunt obsedată, nu fac o tragedie dacă mănâncă un tort de ciocolată la ziua unui copil sau își îndeasă în mânuță trei cartofi prăjiți (de la ma-sa, de unde altundeva). Dar meniul ei, de-a lungul vieții, a fost unul fara prăjeli, fără dulciuri, cu cât mai multe fructe și legume (bio pe cât posibil).

Cât era acasă a fost ușor, Coșul Bio livra la ușă săptămânal, carnea de la bunica de la țară și masa era gata ca să zic așa. Desi nu gatesc deloc, pentru ea o fac si nu mi se pare nimic complicat sau greu sau o bataie de cap 🙂

Eeeei, când a venit vremea grădiniței, una din întrebările din listă era fix asta cu meniul (altele erau mai importante, recunosc, dar nici asta nu-mi dadea pace).

Nu mă așteptam să hrănească 100% bio  (acum 2 ani sau așa când căutam era o singură grădiniță cu meniu exclusiv bio si taxa era undeva la 3000 lei) dar măcar mai fără prăjeli așa, dacă s-ar putea. Mâncare normală măi oameni buni, ce gătim și noi acasă pentru ei: neste ouă, legume, brânză dimineața, fructe la gustare, o ciorbă cu-n felul doi la prânz.

Eiii și am purces la căutat. Meniul de la grădinițele noastre (private, repet, nu am fost la stat) este absolut halucinant. La multe gustările erau cu Nesquick (spre ca am scris bine). Cu șuncă de pui. Cu, citez „pateuț” (pe painica, desigur, ca tot meniul plozilor e diminutivat).

Se gătea românește. Erau foarte mândri de ciorbița de la prânz, ca fiind punctul culminant al meniului. „E important să aibă ceva călduț la burticuță” (însoțit de gestul corespunzător, rotativ, deasupra buricului).

Înghițeam în sec. Pui din comerț din plin, din belșug, abundent, 3 zile din 5. Da’ era Coco Rico. 😀 Dacă nu îmi convenea puteam să gătesc acasă și să îi dau la pachet.

La altele erau zile „vegetariene”. Ca să nu le dea porc, sărăcuții (care e faza cu porcul, încă n-am priceput?). În ziua vegetariană la prânz aveau o supă de fidea și o slată de crudități. Aha. Și mâncarea unde e, vorba aia? 🙂

Însă cel  mai și cel mai mult mă exaspera desertul. La o mare parte din grădinițele din București desertul după masa de prânz e musai. Care e faza? Eu nu cunosc nici măcar un singur adult care să mănânce dulciuri în absolut fiecare zi după masa de prânz. Și la gustarea de după-amiază, ați ghicit, o prajiturică sau altceva dulce 😀 Să nu mai zic ce dulciuri sănătoase prestau, din două în două zile nește delicioase gogoșele mustind a ulei.

Uof. Care e faza cu copiii și dulciurile? De ce trebuie să mănânce dulciuri? Noi avem o regulă, îi dăm (aproape) orice, dar să ceară. De exemplu, a descoperit ciocolata acum, pe la 3 ani și 3 luni (a mai mâncat tort, dar na, ocazional). O dată că a citit în nu știu ce carte despre ciocolată și a zis că vrea și ea și a doua că au scos ouă Kinder cu Mickey (Kinder guys, primă bonus pentru ăla de-a fost cu ideea, sunt sigura ca au crescut vanzarile). Fie-mea nu poate rezista la Mickey, sunt singurele desene la care se uită. Așa că a mancat pana in prezent fix 4 oua Kinder. Momentan pare sa nu mai fie interesata, vedem 😀 E ok, nu îmi plâng în pumni, pot supraviețui :). Dar de aici până la a îi da în absolut fiecare zi, după masa de prânz câte ceva teribil de dulce (si eventual prajit) e cale tare lungă și de neînțeles pentru mine.

La Grădinița Montessano sunt obsedați de mâncarea sănătoasă, de nutriție și toate cele :). Plus că au și opționalul Copilul Verde pe care e pur și simplu bătaie, am înțeles că sunt ca niște termite.  Imi mai dau ochii peste cap, ii mai spun lui M. ca e extremista 😛 (si ea zice ca nu),  dar evideeent ca asa e bine si nu ca in exemplele de mai sus.

Ieri când veneam spre casă am întrebat-o pe Sara ce vrea să mănânce azi: Brocoli cu brânză. La borcoli a cerut și supliment 🙂

La voi care e politica cu dulciurile si cu mancarea? 🙂IMG_9303