O maimuta

Standard

Eu am o mica maimuta acasa. Mi-au luat-o pe Sara a mea extraterestrii si mi-au adus o mica maimuta.  Serios.

Imita ce fac alti copii. Mai mari, mai mici, nu importa, ii imita. Cand imita un copil nu te mai intelegi cu ea. Si nu imita cine stie ce cumintenie, va imaginati ca dimpotriva, a prins o pleiada de chestii pe care nu le avea (a se vedea mai jos). Ba mai mult, in ultimul timp maimutaritul parca a luat loc Sarei mele mici si cuminti. Sau se poate intoarce criza de 2 ani? Acum la 3 si 3 luni? Ca tot ma laudam ca la noi n-a fost asa rea.

In primul rand ca se miorlaie. Nu vorbeste normal ci ca un milog: Vleaaaaaaaau si ioooooooooooo aiaaaaaaaaa. Ok mama, si nu poti sa vorbesti frumos? Tie loc flumos vleau si eu aia. Dar varianta initiala e intotdeauna miorlaita.

Apoi ca tipa. Mai, dar tipa. Tipa in sus si tipa in jos.

Vrea sa faca singura. Oricum face singura tot ce poate face singura, dar o apuca jalea de exemplu daca nu poate sa aleaga carnea la Cora. Ceea ce nu e tocmai recomandat ca alege una cu usoare nuante de verde, e mai colorata si mai frumoasa asa, desigur.

Cat am defilat eu cu ea prin toate magazinele de la 0 luni la 3 ani fara sa clipesc acum parca a dat shopping-ul in ea, vrea sa cumpere toate jucariile, toate creioanele, toate culorile, se miorlaie, sa mataie, vlea si vlea. Cand mergem in parc trebuie musai sa cumparam ceva. Ea ma, care nu cerea niciun ac de pe jos.

Sigur ca e intelegatoare, ca pricepe cand ii explic samd, dar pana acum 2 luni nu era nevoie de nicio explicatie, nu aveam situatiile astea de acum. Acum am o maimuta mica si agitata care topaie infernal in timp ce tipa si nu ma asculta.

Uof, sper sa fie doar o etapa si sa treaca. Voi cum mai sunteti these days? Mai usor, mai greu? 🙂

IMG_9834

 

 

Reclame

8 răspunsuri »

  1. neata…oare de ce-o vad pe fimea? cu toate ca a mea are 5 ani jumatate. si Doame, vine cu niste figuri noi de la gradi, de pe la colege, colegi de-ti vine sa-ti iei campii. si vorbeste ca un bebelus, si imita ( ii palce sa ma imite…sau eu trebuie sa o imit pe ea). si nu-i mai convine nimic, si nu ami vrea sa doarma singura nici macar jumatatea aia de noapte, cum facea pana acum. vrea in patul meu caci ” Mami este atat de bine in patul tau”. o iubesc ptr asta, dar, cand suntem toti 3 in pat e nebunie…eu nu am loc mai deloc. si degeaba am facut un targ, ca atunci cand este atti de noapte, sa dormim noi 2 ca fetele in patul mare.
    a mers o data de doua ori si gata…s-a rupt filmul. toata lumea ma „linisteste” si-mi spune ca ajunge la scoala si se mai cizeleaza. oare?
    asa mi-au spus si cand a trecut de la cresa la gradi…creste si este mai intelegatoare…da de unde….ne lovim de alte fite acum. si cu siguranta de altele la scoala, si mai e doar putin.

    macar un lucru din cele bune sa amintesc…cand vede ca sunt in „marea” noastra bucatarie ( zica „marea” caci este ca o cutie de chibrituri), ma intreaba ” Mami eu cu ce te mai ajut?” sa o mananc nu alta de scumpa si ajutatoare este ea

    deci atat iti zic, cum imi spun si mie altii…sigur vin vremuri mai bune ;). un sfarsit de saptamana fain

    Apreciază

    • Pffff, pai sa vina :)). E foarte dulce cu ajutatul fetita ta <3. La noi au fost vremuri mai bune si luptam din rasputeri sa mai avem si acum, cu multe explicatii si rabdare samd. Ieri de exemplu a fost back her old self, de luat si de pus in rama, dar cu o zi inainte de asta, cand am scris articolul, mi-a incretit fiecare fir de par din cap :))

      Apreciază

  2. La noi e o faza buna, ma crucesc ca n-am mai avut crize de ceva vreme. Sunt convinsa ca nu am scapat de tot, dar ma bucur de moment. Eu m-am minunat cand am vazut ca trece prin magazin pe langa rafturile de Kinder sau Barni (dulciurile ei preferate) fara sa spuna nimic. Sau cand isi admira printesele pe vreun caiet sau poster si nici pe alea nu le cere. Dar sunt convinsa ca o sa avem si perioade in care o sa vrea una si alta.

    In rest, Sima nu e prea independenta. Nu mananca totdeauna singura, se mai chinuie sa se imbrace/dezbrace, dar prefera sa fie ajutata.

    Si of courz, e cea mai desteapta, minunata si speciala fetita din lume 😀

    Apreciază

  3. Oh, suntem exact in aceeasi faza! Do are tot trei ani si trei luni si de doua saptamani merge la gradi, pentru ca si-a dorit ea mult (pe fratele ei l-am „fortat” sa mearga prea repede, inainte sa isi doreasca el, si mi-am reprosat mult asta). Problema este ca, cu fiecare zi ce trece, e tot mai mofturoasa, mai pisicoasa. Si ea nici cand era mica nu facea asa… Acum se imbufneaza cand ma astept mai putin, se prosteste cand vorbeste, plange atunci cand nu fac exact cum vrea ea (si se uita neaparat in oglinda cand plange, ca sa se perfectioneze, chestie care ma enerveaza cu adevarat). Toate astea nu ar fi cu adevarat probleme daca nu ar fi ritmul asta alert de zi cu zi, daca as putea sa ma opresc de fiecare data cand vad ca ceva nu ii convine, dar nu se poate intotdeauna… Iar pana acum ieseam cu ea in oras ori la shopping (aproape) ca si cu un adult. Chiar ii ziceam uneori sotului ca acum vreau sa iesim „doar fetele” si era foarte usor si placut. In fine, ma astept sa fie doar o etapa dar sunt convinsa ca inca nu am atins apogeul (si pana nu il atinge, nu va trece mai departe). Asa ca eu imi doresc multa rabdare, ca sa raspund/reactionez cu mult calm atunci cand va face ea mai urat. Pentru ca vad in ochisorii ei muuulta uimire atunci cand o cert, plus ca stiu ca nu face nimic intentionat si ca, in curand, va fi din nou ea 🙂

    Apreciază

  4. Unde-i magazinul ala cu rabdare, ca vreau si eu :))
    Iaca faza azi: m-a mancat pe mine sa o trimit la teatrul de papusi. Cu actori adevarati costumati, nu cu marionete. Azi, Motanul incaltat. Fuse cu bona, cica a bocit un pic la plecare ca a vrut sa-i dea pup motanului si nu s-a putut. Venit acasa, mancat de pranz, pus la somn un pic mai tarziu decat de obicei ca am intarziat eu cu tat-su nitel prin oras, in fine, ne picau ochii in gura la toti 3. La vreo ora, abia ce atipisem si eu, aud suspine infundate din camera ei. Semi-adormita, jale, motanul, de ce nu vine motanul, vreau sa vina motanul sa-i dau pup. Lugu-lugu, mangaiat, explicat, sters nasul, sters ochii, vine si tat-su, luat in brate, vrajit, adormit la loc. O ora de liniste, apoi iar suspine. Pana s-a trezit de-a binelea si a dat in plans cu sughituri. M-a bocit cel putin juma de ora, jelanie mare, motanul-pup-motanul-sa vina motanul. I hate maxim motanul asta. Si n-am scapat decat dupa ce i-am promis de 100 de ori ca luni se intalneste iarasi cu motanul :))

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s