Serbare

Standard

Sambata a avut Sara prima serbare, cu Gradinita Montessano, desigur. A fost la Sala Palatului. Initial am zis no way in hell. Adica am in cap imagini cu plozi terorizati care incep sa boceasca disperati pe scena si parinti care ii cearta ca nu s-au descurcat. Mnot my type. Insa, in stilul deja caracteristic, fie-mea a facut FIX pe dos. 🙂 Le-am rugat pe fete sa o lase totusi la repetitii (v-am mai povestit ca e fan cantecele si poezii). Asa ca, dupa doar o repetitie, a declarat prompt ca ea merge la serbare. Asa ca ne-am executat. Am cumparat rochita (numai eu puteam sa ratez ca trebuiau 2 rochite nu 1, noroc ca am cumparat una de mergea cu ambele dansuri). Ma asteptam sa se emotioneze sau ceva cand ajunge acolo si sa ajungem sa vedem specatacolul din sala. De stiut stia cantecelele si dansurile ca mi le-a cantat+dansat in fiecare zi, dar na.

Ei bine, cand am ajuns s-a prins intr-o joaca nebuna cu inca 2 fetite, cu alergaturi si tavaliri pe jos (in delicatele rochite de serbare, undeva, la inceputuri, si cu oaresce parti albe, mmm spre bej dupa). Era foarte fericita. Pana a venit doamna de muzica sa le ia la repetitii si s-a pus pe un plans si un bocet ca a crezut ca n-o mai lasa sa se joace tocmai pe ea. A declarat convinsa ca nu mai vrea nicio serbare si deja ne instalasem comod in niste fotolii pe randul doi, cand s-a razgandit.

Ne-am intors in culise, s-a jucat (a se citi alergat, tavalit, urcat pe scaune, plimbat cu scaune toate in chiote si tipaituri) cu prietenele ei de la gradi si la final a intrat pe scena. Bineinteles ca mi s-a parut absolut geniala. A stiut toate cantecelele (s-a descurcat si la dansuri). Au cantat 3 cantecele in spaniola, au dansat flamenco, au jucat o piesa de teatru cu regele Midas (cea mai dubioasa chestie ever, I swear) si au dansat sirtaki (cred). Am ras de am capiat. Vorba lui sotzoo, fie-mea danseaza ca el. Oricum, fiind printre cei mai mici, orice ar fi facut era haioasa (sau na, cel putin asa imi imaginez eu :D). Punctul culminant a fost cand si-a piedut un pantofior. O fetita i l-a dat inapoi dupa care a vrut sa i-l ia iar ca sa i-l puna in piciorus. Fie-mea, artista din nascare se pare, continua sa danseze cu un pantof in picior si unul in mana. N-am facut nicio poza reusita, se intelege, eram emotionata (bai si chiar eram foarte emotionata ca o vad asa mare si cum sta ea in culise sa mearga la sarbare, cam trageam de nas, dar restul mamicilor pareau mult mai sanatoase la cap asa ca am incercat sa ma controlez si eu).

Nu am apucat sa vad restul copiilor din spectacol, Sara a vrut in parc dupa, dar parea o treaba foarte serioasa, cu niste masti in forma ba de floricele, ba de albinute (sau ceva) extraterestre, niste masti cu doua fete, complicat. Toti  aranjati, la linie, organizati, musca nu bazaia acolo, ordine si disciplina. O plictiseala. De asta nu-mi plac mie serbarile, pentru cei care le abordeaza asa serios. Lighten up people, nu-i examenul de bacalaureat, ideea era sa isi faca niste amintiri haioase, nu e esential in viata sa stii sa te descurci pe o scena la 3 ani, 6, 10, sau 100. Absolut ca astia micii au fost cei mai varza dintre toti (unul hais, altul cea, alergau care pe unde, Alina fugea sa ii prinda aso), dar zau ca mie mi s-a parut ca s-au distrat (de departe comparativ cu restul „armatelor”). Si noi ne-am distrat pe langa ei, asa ca partea importanta a fost atinsa, restul prea putin conteaza.

Pentru felul absolut relaxat si haios si inteligent si non-stresant in care au abordat chestia asta, le multumesc fetelor de la gradi (Alinei mai ales, cred ca daca renunta vreodata la treaba asta ar avea un viitor stralucit in fotbalul american la cum a placat azi avioanele astea mici de copii care alergau pe acolo :D).

Voi cum sunteti cu serbari, chestii din astea dubioase? Va plac, ati avut, va e frica de ele cum imi era si mie (fie-mea deja intreaba cand e urmatoarea :D)?

IMG_8912 IMG_8934  IMG_9073 IMG_9149

Reclame

4 răspunsuri »

    • Ihim, a fost ceva de-a rasu plansu, pe de o parte radeam cat era de haioasa pe de o parte stergeam coltul ochiului ca eram varza de emotionata 😀 😀 😀

      Apreciază

  1. Sara este absolut superba.Am ras si am plans si mi-am adus aminte de prima serbare, iar tu mi-ai adus aminte de mine. Sotul meu rade si acum de mine deoarece la toate serbarile ma emotionez si mereu ma intreba ce voi face cand se va duce la facultate

    Apreciază

    • Vai ce bine ca nu sunt singura. Deci eu cred ca ma fac bocitoare de meserie cu fie-mea. Cat de barbata sunt in rest, cac steagul la ea. Si ieri la circ m-am smiorcait. Ca era un circar care isi invatase copilasul de clasa 1-a sau pe acolo sa faca la fel ca el si ma uitam la fie-mea ma uitam la ala si na. Stii tu 😀

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s