Arhive zilnice: 20 martie 2014

Aeroporturi

Standard

Nu mi-e frică să zbor, cum le e unora. N-aș zice nici că îmi place. Zbor că trebuie să zbor, cum mă urc și-n tren daca trebuie să mă urc în tren. Mă irită cum îmi simt urechile și că îmi amorțesc picioarele la zborurile lungi și zâmbesc ca tâmpa la peisajele pe care le văd pe geam, dorindu-mi să pot face poze de acolo (poze adică poze, nu cu telefonul ca asta de mai jos).

Mă enervează însă, de fiecare dată, felul  absolut halucinant în care se îmbulzesc (din păcate la români am văzut mai des, dar nu numai) la poarta de îmbarcare. În secunda în care deschide ăla poarta toată lumea se ridică în picioare și se așează la coadă. De foarte multe ori nu când se deschide ci chiar când se așează creștinul ăla pe scăunel. El moșmondește acolo în legea lui, fără cea mai mică intenție de a deschide în viitorul apropiat, dar oamenii stau la coadă. Preventiv. Nu o dată s-a întâmplat ca după ce au stat ca boii la coada fără să se deschidă nimeni, să se mai și anunțe o întârziere de o oră, așa la sentiment. Unii au rezistat și pe perioada aia la coadă, să nu piardă rândul. Nu pricep care e faza. De ce vor oamenii ăștia să intre primii în avion? Ca să nu stea în coada care se formează acolo, până își îndease lumea bagajele? Durează infinit mai puțin. E traumă comunistă, ne-am învățat toți să stăm la coadă și nu reușim să ne dezobișnuim? Sau dimpotrivă, e influența spiritului de competiție american, murim dacă nu suntem primii?

Eu stau în ultimul scaun, citesc până mai sunt cam 3 persoane. E un mod mult mai plăcut de a petrece timpul și chiar mai relaxant. I’m a looser baby. Cel puțin la cozi 🙂

Care e faza, poate să îmi explice și mie cineva?

WP_20140319_002