Carti

Standard

Nu am visat-o pe Sara blonda, bruneta sau roscata. Cu ochi albastri sau verzi. Inalta sau micuta. Desteapta sau geniala. Nu i-am prea cumparat haine inainte sa se nasca. Si camera mi-a fost greu sa i-o fac inainte sa o cunosc (nu credeti ca lucrurile unei persoane tin mult de personalitatea ei? cum era sa ii fac camera inainte sa stiu cum urla, silentios sau ascutit? :P). Nu mai vorbesc de nume.

Insa. Singurul lucru pe care l-am facut, a fost sa fac o lista. Lista cu cartile pe care Sara trebuie sa le citeasca (nu e o lista mare, sunt must-uri pe care o sa lesin daca n-o sa le citeasca: Habar n-am, Ciresarii, La Medeleni si pana la chestii de oameni mari pe masura ce creste).  Inca o actualizez :).

Sa nu se inteleaga cumva ca ma dau eu cine stie ce cititoare. Mi se pare ca citesc putin, mult prea putin, chiar daca e intotdeauna o carte pe noptiera mea si primul lucru pus intr-un bagaj e tot o carte. Mi se pare ca pana acum ar fi trebuit sa citesc incomparabil mai mult, ca sunt o tona de carti importante pe care nu le-am citit si imi pare rau ca le insel cu contemporani la moda.

Revenind. Marea majoritate a amintirilor mele din copilarie e cu carti :). Citind, mi se citea, cum ma simteam cand citeam o carte, ce vreme era, ce carte citeam cand iubeam un baiat samd.

Si apropos de baieti. Ca aici voiam sa ajung.

Cand eram eu mica, povestile mele preferate erau Fata mosului si Fata babei (pfuai ce ma enerva fata aia a babei) si Hainele cele Noi ale Imparatului.

Mura-n gura, invatam sa vreau sa fiu harnica si sa imi doresc sa fiu isteata. Si zau ca nu m-am visat niciodata printesa, frumoasa sau chiar mireasa ;).

Acum ii citesc Sarei Mica Sirena, Frumoasa din Padurea Adormita si Rapunzel (bai nu erau mai cand eram eu mica, cred ca de Mica Sirena am auzit dupa revolutie :D).

Pai toate duduile astea is cam prostanace, ma scuzati. Mica Sirena se duce dupa ala de-o lasa cu fundu-n balta si se insoara cu ailalta. Frumoasa lui peste prajit nu face nimic, dar nimic toata povestea, sta si doarme pe ea si asteapta sa vina unul sa o ia de nevasta. Iar Rapunzel e vicleana si isi foloseste coditele sa primeasca barbati in dormitor.

Nu serios. Care e morala povestilor astora?

Daca n-am nimic impotriva povestilor cu balauri, si nici nu-mi trece prin cap sa nu-i citesc Capra cu trei iezi ca e prea violenta, in schimb, ma gandesc serios sa sar strategic peste astfel de povesti cu domnisoare blonde si mononeuronale.

Care era povestea voastra preferata cand erati mici, va mai amintiti? Si-aveti vreo poveste de va enerveaza? :))

IMG_5530

Anunțuri

9 răspunsuri »

  1. Mie imi placea cand eram mica o poveste care o puneam pe diafilm. Nu mai stiu cum se numeste, dar era vorba despre o fetita care refuza sa se spele, pieptene, sa se ingrijeasca, sa fie ordonata. Asta pana intr-o zi, cand si-a dat seama ca nimeni n-o mai baga in seama din cauza asta. Si a realizat ca trebuie sa se schimbe daca vrea sa aiba prieteni 🙂

    Si mi-a placut mult si Fata mosului si fata babei.

    Apreciază

  2. Vezi ca mica sirena e roscata, deci nu te lua DOAR de blonde, da? :))
    Imi place cum ai pus problema povestilor astea nou aparute. Citeam si noi recent o varianta updatata a unei povesti din seria asta si nu ne-au placut informatiile nou aparute.Inteleg ca lumea a evoluat, dar povestile-s povesti, nu le poti schimba finalul doar pt ca la moda e curentul raw-vegan. Iezii trebuiesc mancati.

    Apreciază

    • Mai fie-mea nici nu clipeste cand mananca lupul iezii sau porcusorii sau pe Scufita Rosie, nici pe mine nu ma afecta, nu stiu cum sa zic, mi se pare o prostie sa cred ca o traumatizez. Dar povestile ar trebui sa aiba un rol moralizator. Astea de mai sus o invata sa fie pitzi. Mi daz nat laic piți.

      Apreciază

      • True! De asta eu prefer Capra cu trei iezi in locul Micii sirene, Scufita rosie in locul d-soarei Rapunzel, purcelusii in locul Frumoasei adormite samd, insa nu evit sa i le citesc pe toate pe rand in ideea ca o sa ajunga un soi de Dragusanu’ daca aude prea des povesti de genu’. Am incredere ca o sa stie sa invete din toate cate ceva, ca pana la urma in toate exista macar o farama de informatie folositoare.

        Apreciază

  3. Cand inca nu stiam sa citesc imi aduc aminte cu mare drag serile in care stateam cu tatal meu si imi citea PIf-uri. Dupa ce am invatat sa citesc ma duceam la el si il rugam sa imi dea carti. Eram (si sunt) genul obsesiv; cand imi placea o carte o citeam si o reciteam de 100 de ori. Tin minte ca una din primele carti pe care am citit-o candva prin clasa a 2a a fost Marile sperante de Dickens. Mi-a placut atat de mult. Alte favorite erau Legendele Olimpului (pe care am citit-o de cel putin 30 de ori) si Biblia pt copii (ironic… astazi sunt atee). Si imi placea la nebunie Sanziana, filosofie pt copii. Este o carte despre Sanziana, o eleva de clasa a 2a (cred) care isi pune tot felul de intrebari despre ea si despre viata. Povestile clasice le ascultam pe discuri (teatrul radiofonic) dar ma cam speriau (da… sunt genul ala de copil traumatizat de persoanajele negative din capra cu trei iezi sau alte clasice). Iar pe la 10 ani am facut o pasiune pt Dumas si in cativa ani am citit tot Dumas-ul pe care am pus mana (cei trei muschetari + sequel-urile, Laleauna neagra, Robin Hood, etc). In ultimii ani am lasat-o moale cu cititul si ii simt lipsa. Pt fii-mea, deocamdata avem povesti simple si fara bad guys. I-am citit de vreo doua ori Alba ca Zapada dar e prea lunga pt ea (de abia a implinit 2 ani). Altfel are vreo 30 de carti pe care le rasfoieste iar preferatele ei sunt Goodnight moon (este in rime), The Gruffalo, Hugless Douglas si The very hungry caterpillar (da, suntem parintii aia „fitosi” care ii citesc copilului in engleza). 🙂

    Apreciază

    • Si eu la fel, citesc si recitesc unele carti de zeci de ori. De exemplu, chiar si pe Dumas il recitesc cand ma apuca :D. Una dintre primele carti care m-a impresionat cand eram mica, a fost Cuore. Apoi seria celor o mie si una de nopti (din care nu pricepeam muuulte, dar tot le citeam) si nu mai zic de Legendele Olimpului, le stiam pe dinafara. Am mai zis eu ca aveam permise la toate bibliotecile de sector de prin clasa a 5 a sau a 6 a.

      Siminei ii plac povestile, de toate felurile. De dinainte de 2 ani am inceput sa ii povestim sau sa ii citim. Dintre preferatele ei: Capra cu 3 iezi, Scufita rosie, Punguta cu 2 bani, Cenusareasa, Frumoasa din padurea adormita, Pinochio, Muzicantii din Bremen, Alba ca Zapada, etc. Eu nu am facut discriminare, i-am citit si i-am luat carti cu de toate. La Hansel si Gretel am avut o strangere de inima, dar i-am expus un rezumat, sa zicem.

      Ma gandesc ca si eu am citit si am ascultat exact aceleasi povesti si m-as multumi sa aiba asupra ei fix acceasi influenta. 🙂 Nu stiu care e aia, don’t ask. Eu eram doar consumatoare avida de povesti, de toate felurile. Prin clasa a 4a i-am furat mamei cartile de Danielle Steele, deci…:P Noroc ca m-a prins repede :)).

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s