6: 10 pm.

Ne întoarcem acasă, parchez, mă duc să o dau jos din scaunul de mașină.

Mă roagă să o iau în brațe.

Merg încet către scara blocului și îi spun cât de mult îmi place să o duc în brațe.

Își cuibărește căpșorul în locul din stânga, pe umărul meu.

Intrăm în scară, o las jos să deschid ușa.

Îmi cere iar să o iau în brațe. O duc așa până la lift și așteptăm să coboare.

Îmi ia fața între mânuțele ei mici și îmi spune, uitându-se în ochii mei, chiar înainte de a-mi da cel mai dulce pupic de eschimos din istoria zilelor de luni: „Am abut o zi ghia mami.”

🙂 🙂 🙂 era chiar acolo mă. fericirea. în fața liftului murdar dintr-un bloc bucureștean. ce sens are s-o cauți pe coclauri?