Arhivele lunare: martie 2014

Blue Eyes Brown Eyes

Standard

E duminica dimineata si sunt in parc cu Sara. E 11 dupa ora noua dar cred ca toata lumea e inca pe cea veche pentru ca parcul e pustiu.

Ne facem ritualul de parc: ne oprim la copaceii infloriti sa-i mirosim, alege un iepuras sa-l picteze cu absolut toate culorile disponibile, il salutam pe Cuti Original, inauguram (pe ziua de azi) leaganele, toboganul si balansoarele si, inainte sa mergem la liane si ratuste ne oprim la masinute.

Se da in fiecare zi in aproape toate (ocoleste de fiecare data o masina mica portocalie si o barca cu un ratoi). La caruselul din mijloc se urca singura, isi alege cea mai mare si mai baietoasa masina (ceva de teren) si invarte din volan cat se plimba masina. Eu imi caut un loc cu soare (e totusi destul de racoare, nu credeti?) si ma uit la ea. Ma gandesc ca daca n-ar umbla atata in pantofii mei cu tocuri de 12 prin casa poate as intra la idei la cat se joaca cu masinile si deloc cu papusile.

Deodata, ma calca cineva destul de puternic. Ma uit infuriata si contrariata sa vad un pusti blond de vreo 4/5 ani care alearga. Se agata de caruselul in miscare (se invarte totusi destul de repede) si cumva se catara din mers. Se duce in masinuta din fata Sarei. Totul se intampla prea repede sa ma dezmeticesc ca sa pot intreveni cumva. Se intoarce catre fie-mea si ii zambeste larg cu 2 ochi albastri. Ma uit la Sara. Isi flutura genele lungi in jos si-i zambeste sfios inapoi. Imi dau ochii peste cap. No female creature ever will resist a bad boy. Adevarul e ca nu mai sunt furioasa si nici nu ma mai doare piciorul, pustiul mi-e chiar simpatic. Ma uit in stanga si-n dreapta sa vad cine e cu el. Nu zaresc pe nimeni.

Se termina tura, Sara se muta in alta masinuta. Blondul ramane pozitii. La carusel vine un alt baietel (saten cu ochi caprui si calzi, extrem de tacut si cuminte) cu doi bunici in haine ponosite, cu o sacosa de rafie in mana, care scot dintr-un portofel foarte vechi monezi in valoare de 3 lei, cat face o tura.

Sara e tolanita intr-un vagon din trenuletul ce se invarte agalae (n-a prins loc la locomotiva ca era deja ocupata), iar eu mi-am gasit un alt loc cu soare de unde sa o supraveghez.

Mai trag cu ochiul si la cei doi baietei. Apare o doamna inalta, bruneta, destul de aranjata. Incepe sa vorbeasca urle la baietelul blond, cu vocea unui barbat de 130j de kile si 40j de ani de fumat. Aici erai ma? Cum ai venit ma aici de capul tau? Si te-ai urcat aicea de capul tau ma? Da, se urcase, si nenea de la masinute, care e un nene tare amabil si dragut il lasase in pace. Cum iti permiti ma? Da-te jos de urgenta. Si fuge dupa blond care o tulise la un avion si se uita rugator catre ma-sa. Ce ma, vrei sa te dai in asta? Cat costa? Tuna catre nenea din ghereta de la 10m. Nenea oprise si trenuletul Sarei si tot, toti ne oprisem si ne uitam la ea, in tacere. 2 lei ii spune. Ai ma 2 lei? N-ai, ha? Pai si atunci cum iti permiti ma sa vii sa te dai aici? Hai, treci acasa! si-l ia de o aripa si-l conduce catre iesire. Ma uit lung catre ei doi, indepartandu-se si catre Iphone-ul alb, 5s, pe care-l tine-n mana dreapta.

Trenuletul Sarei isi reia drumul si bunicii zambitori ai baietelului saten se cauta in portofelul la fel de vechi ca acum 5 minute dupa alte cateva monezi in valoare de 3 lei, ca sa-l dea in deja cea de-a treia tura in carusel.

IMG_0035

Reclame

Scooby Doo

Standard

Ea e Scooby Doo a mea, de care mai tot scriu pe blog :). Ne-am vazut cateva minuta pe fuga in parc, cu Sara pe post de asistent fotograf cu rabdare foarte limitata -a se vedea poza 4 :). Mie mi se pare ca radiează (deși nu cred în treaba asta cu gravidele, dar în cazul ei m-aș putea lăsa convinsă). Nu vă lăsați înșelați de aparența blândă, cred ca daca ar fi sa-mi aleg o sora de bitchuit ea ar fi 😛

IMG_9389 IMG_9405 IMG_9426 IMG_9452 IMG_9457 IMG_9475

Luatul de la gradi

Standard

Eu o iau pe Sara de la gradi. Sotzoo o duce. Asta a fost targul atunci cand m-a convins s-o ducem :D. Si asa a ramas. Bine, se potriveste si cu programul nostru, altfel probabil s-ar mai schimba lucrurile.

Deci. Eu sunt aia care o iau, nus cum e la dus. Sotzoo imi da mesaj in fiecare dimineata dupa ce o duce, eu lui dupa ce o iau (statistic, eu uit de mult mai multe ori sa ii dau lui mesaj :D).

Detaliile nu incap in mesaj.

Detaliile cum ma reped eu val vartej pana la ea. Cum ma bucur cand o vad. Cum isi schimba expresia fetei cand ma vede ea. Cum ma mai pune sa astept sa termine de pictat, sau de mancat, sau ca vrea sa ramana la nu stiu ce optional. Cum topaie si se prabuseste la mine-n brate sa o pupacesc cam de 100 de ori cand ajung.

Si cum face numai fite pana plecam (direct proportionale cu numarul de spectatori). Ma duc sa ii iau pantofii. Nu vleau pantofii!!! Mama, dar trebuie sa mergem acasa, doar n-o sa mergi desculta. Nu vleau sa ii iei TiU (apasat spus). Vleau sa ii iau EU (din nou apasat). Ok mama, si nu puteai spune frumos? Tie loc flumos sa imi iau eu pantiofii. Sigur mama, nu e nevoie sa ma rogi, doar sa nu te matai. Se aseaza pe o treapta, eu pe scaunel, astept sa se incalte. Se enerveaza iar, de data asta ca nu poate desface o fundita. Sunt din nou solicitata si din nou isc proteste pentru ca nu fac fundita cum trebuie (adica identica cu cea pe care a facut-o tati de dimineata, de parca eu as putea visa cum a facut-o tati de dimineata). Apoi vrea apa. Se duce cu doamna ingrijitoare (nus cum sa ii zic mai politicos de atat-e o doamna care nu-mi place deloc, m-a pupat in fund din prima zi in care m-a vazut. altii ar spune ca e draguta. eu nu). In 8 secunde se aud urlete. Nici nu e nevoie sa ma uit sa vad ce s-a intamplat. N-a lasat-o sa-si puna singura apa, din carafa in pahar (cum face in fiecare zi la gradi si in fiecare seara acasa). Cam 4 minute a bocit pe tema asta. Alta data s-a suparat ca n-am lasat-o sa isi dea singura haina de pe umeras. Dupa ce i le-am pus la loc s-a suparat iar ca nu putea sa le dea singura jos ca era pus umerasul invers. Si multe miliarde de exemple pe care nu mi le pot aminti. Din secunda in care ajunge in masina e ok.

Nimic nu e mai pasibil sa planga decat un copil (sau ma rog, copilul meu) cand il iei de la gradi.

🙂 Nu, nu e domnul Goe, e o domnisoara destul de cuminte, in general. Am citit (parca in Anii magici) de ce fac asa. Pentru ca o pot face doar cu cei pe care ii iubesc cu adevarat, cu cei in care au incredere. Pe parcursul zilei acumuleaza frustrari (in interactiunea cu educatoarele, cu ceilalti copii) si le descarca seara, in siguranta companiei parintilor 😀 Bai, si zau ca o inteleg, dupa o ora petrecuta cu puradeii aia galagiosi la serbare, in culise, as fi urlat o saptamana si as fi dormit doua.

Ai vostri cum fac dupa gradi? Numai lapte si miere?

IMG_9303

 

Serbare

Standard

Sambata a avut Sara prima serbare, cu Gradinita Montessano, desigur. A fost la Sala Palatului. Initial am zis no way in hell. Adica am in cap imagini cu plozi terorizati care incep sa boceasca disperati pe scena si parinti care ii cearta ca nu s-au descurcat. Mnot my type. Insa, in stilul deja caracteristic, fie-mea a facut FIX pe dos. 🙂 Le-am rugat pe fete sa o lase totusi la repetitii (v-am mai povestit ca e fan cantecele si poezii). Asa ca, dupa doar o repetitie, a declarat prompt ca ea merge la serbare. Asa ca ne-am executat. Am cumparat rochita (numai eu puteam sa ratez ca trebuiau 2 rochite nu 1, noroc ca am cumparat una de mergea cu ambele dansuri). Ma asteptam sa se emotioneze sau ceva cand ajunge acolo si sa ajungem sa vedem specatacolul din sala. De stiut stia cantecelele si dansurile ca mi le-a cantat+dansat in fiecare zi, dar na.

Ei bine, cand am ajuns s-a prins intr-o joaca nebuna cu inca 2 fetite, cu alergaturi si tavaliri pe jos (in delicatele rochite de serbare, undeva, la inceputuri, si cu oaresce parti albe, mmm spre bej dupa). Era foarte fericita. Pana a venit doamna de muzica sa le ia la repetitii si s-a pus pe un plans si un bocet ca a crezut ca n-o mai lasa sa se joace tocmai pe ea. A declarat convinsa ca nu mai vrea nicio serbare si deja ne instalasem comod in niste fotolii pe randul doi, cand s-a razgandit.

Ne-am intors in culise, s-a jucat (a se citi alergat, tavalit, urcat pe scaune, plimbat cu scaune toate in chiote si tipaituri) cu prietenele ei de la gradi si la final a intrat pe scena. Bineinteles ca mi s-a parut absolut geniala. A stiut toate cantecelele (s-a descurcat si la dansuri). Au cantat 3 cantecele in spaniola, au dansat flamenco, au jucat o piesa de teatru cu regele Midas (cea mai dubioasa chestie ever, I swear) si au dansat sirtaki (cred). Am ras de am capiat. Vorba lui sotzoo, fie-mea danseaza ca el. Oricum, fiind printre cei mai mici, orice ar fi facut era haioasa (sau na, cel putin asa imi imaginez eu :D). Punctul culminant a fost cand si-a piedut un pantofior. O fetita i l-a dat inapoi dupa care a vrut sa i-l ia iar ca sa i-l puna in piciorus. Fie-mea, artista din nascare se pare, continua sa danseze cu un pantof in picior si unul in mana. N-am facut nicio poza reusita, se intelege, eram emotionata (bai si chiar eram foarte emotionata ca o vad asa mare si cum sta ea in culise sa mearga la sarbare, cam trageam de nas, dar restul mamicilor pareau mult mai sanatoase la cap asa ca am incercat sa ma controlez si eu).

Nu am apucat sa vad restul copiilor din spectacol, Sara a vrut in parc dupa, dar parea o treaba foarte serioasa, cu niste masti in forma ba de floricele, ba de albinute (sau ceva) extraterestre, niste masti cu doua fete, complicat. Toti  aranjati, la linie, organizati, musca nu bazaia acolo, ordine si disciplina. O plictiseala. De asta nu-mi plac mie serbarile, pentru cei care le abordeaza asa serios. Lighten up people, nu-i examenul de bacalaureat, ideea era sa isi faca niste amintiri haioase, nu e esential in viata sa stii sa te descurci pe o scena la 3 ani, 6, 10, sau 100. Absolut ca astia micii au fost cei mai varza dintre toti (unul hais, altul cea, alergau care pe unde, Alina fugea sa ii prinda aso), dar zau ca mie mi s-a parut ca s-au distrat (de departe comparativ cu restul „armatelor”). Si noi ne-am distrat pe langa ei, asa ca partea importanta a fost atinsa, restul prea putin conteaza.

Pentru felul absolut relaxat si haios si inteligent si non-stresant in care au abordat chestia asta, le multumesc fetelor de la gradi (Alinei mai ales, cred ca daca renunta vreodata la treaba asta ar avea un viitor stralucit in fotbalul american la cum a placat azi avioanele astea mici de copii care alergau pe acolo :D).

Voi cum sunteti cu serbari, chestii din astea dubioase? Va plac, ati avut, va e frica de ele cum imi era si mie (fie-mea deja intreaba cand e urmatoarea :D)?

IMG_8912 IMG_8934  IMG_9073 IMG_9149

Lene

Standard

N-am mă chef de scriiiiiiiiiiis, n-aaaaaaaaaaaaaaaam, nuș de la ce, o fi de la primăvară. Am chef de vacanță, de chicotit cu fie-mea, de nemuncit, de citit, de ascultat muzică, de râs până mă dor fălcile. Deci canci articol, să nu ziceți că-s complet neserioasă vă pun link la playlistul de martie care s-a transformat usor în playlist de aprilie că n-am avut timp de el. A ieșit o amestecătură dubioasă, băt Ai laic it, m-a ținut vreo 2 zile în care mai mult m-am plimbat și deci mai mult am ascultat muzică, așadar e verificat. O să găsiți și Beatles pe acolo pentru că am citit Povestea Norvegiană (care mi-a plăcut enooorm, față de 1q84 care a fost doar decentă).

Lene. Mi-e leeeeeeneeeeeeee. Weekend de șarle ne doresc, sper că v-am nimerit și pe voi 😉

IMG_1237

Aeroporturi

Standard

Nu mi-e frică să zbor, cum le e unora. N-aș zice nici că îmi place. Zbor că trebuie să zbor, cum mă urc și-n tren daca trebuie să mă urc în tren. Mă irită cum îmi simt urechile și că îmi amorțesc picioarele la zborurile lungi și zâmbesc ca tâmpa la peisajele pe care le văd pe geam, dorindu-mi să pot face poze de acolo (poze adică poze, nu cu telefonul ca asta de mai jos).

Mă enervează însă, de fiecare dată, felul  absolut halucinant în care se îmbulzesc (din păcate la români am văzut mai des, dar nu numai) la poarta de îmbarcare. În secunda în care deschide ăla poarta toată lumea se ridică în picioare și se așează la coadă. De foarte multe ori nu când se deschide ci chiar când se așează creștinul ăla pe scăunel. El moșmondește acolo în legea lui, fără cea mai mică intenție de a deschide în viitorul apropiat, dar oamenii stau la coadă. Preventiv. Nu o dată s-a întâmplat ca după ce au stat ca boii la coada fără să se deschidă nimeni, să se mai și anunțe o întârziere de o oră, așa la sentiment. Unii au rezistat și pe perioada aia la coadă, să nu piardă rândul. Nu pricep care e faza. De ce vor oamenii ăștia să intre primii în avion? Ca să nu stea în coada care se formează acolo, până își îndease lumea bagajele? Durează infinit mai puțin. E traumă comunistă, ne-am învățat toți să stăm la coadă și nu reușim să ne dezobișnuim? Sau dimpotrivă, e influența spiritului de competiție american, murim dacă nu suntem primii?

Eu stau în ultimul scaun, citesc până mai sunt cam 3 persoane. E un mod mult mai plăcut de a petrece timpul și chiar mai relaxant. I’m a looser baby. Cel puțin la cozi 🙂

Care e faza, poate să îmi explice și mie cineva?

WP_20140319_002

Monogamia si turta dulce

Standard

Conform ritualului de culcare, la momentul cuibărit, îmi solicită o mână să o ia în brațe.

Aia cu inielul, specifică.

Mă conformez.

Cie e inielul ăta?

E o verighetă mama, e un inel de la tati pentru mami.

De țe inel?

Ei, mami, așa au oamenii căsătoriți, e un simbol al iubirii.

Vleau și eu.

Cu Oedip în cap, mă grăbesc să-i explic: Mami, când o să grești tu mare, o să găsești un bărbat bun și blând, pe care o să-l iubești, și o să vrei să te căsătorești cu el.

Panică, panică, panică: Niiiiu, niiiuuuu vleau sa ma casatolec, eu vleau sa stau cu mami si cu tati!

Deci zic că suntem în siguranță pe partea cu băieții deocamdată, chit că am înțeles că e la concurență mare cu Anya pentru Vlad de la grădi :D.

***

Duminica dimineata, in drum spre parc.

Vleau tulta duce. Din palc. A cupalat tati ieli. Vleau si azi.

Ok, ii zic, dar o mananci dupa masa.

NiU! (categoric)

Ma uit la ceas, mai sunt doua ore pana la masa.

Bine, mananci jumatate acum si jumatate dupa masa.

Niu! Zice. Manac dupa masa.

Wow, ce mai crescuse pipota-n mine de ce copil cuminte am. Prea devreme.

Si masa e tulta duce.

Cred ca ne asteapta vremuri grele 😀 😀 😀

IMG_4233-2