Arhive zilnice: 28 februarie 2014

Iarna pe ulita

Standard

Vouă vă place iarna? Eu una, deși sunt născută pe gerul ăl mare, nu mă prea împac cu ea. Stau prost rău cu frigul, și, spre deosebire de alte domnișoare gingașe cărora li se roșesc în cel mai dulce mod posibil obrăjorii, mie mi se roșește, ca ultimului bețiv ordinar, nasul.

Când eram eu mică mică, lucrurile stăteau totuși un pic diferit: făceam oameni de zăpada cu tata în grădina din fața blocului, mergeam cu văr’miu la derdeluș pe dealul de lângă orășelul de unde locuiam și mă plimba, la bunici, un unchi maaare de tot, cu sania, ore în șir.

În toate amintirile de mai sus eram înfofolită bine cu o geacă mai mare ca mine și musai, dar musai cu fularul peste gură. Încerca bunică-mea să mi-l pună și peste nas dar era peste puterile mele.

Ei bine, aici e aici că despre asta voiam să vă povestesc. Când am născut-o eu pe fie-mea, în prima zi cu ninsoare din 2010, doctorițele de la maternitate mi-au făcut instructajul cu privire la îmbrăcatul plodului.

În primul și primul rând, copilul se îmbracă întotdeauna, dar întotdeauna, ultimul.

Adică nu stă odorul înfofolit până își ia mamițica geaca și căciulița diafană pe ea, ci viceversa, mamițica suferă de cald, încotoșmănită după cum dorește, până ce echipează copilul de plecare. Similar, când te întorci cu plodul în casă fix pe el îl dezbraci primul.

Totodată, fularul nu se pune niciodată peste gură, nu face decât să creeze un mediu umed propice pentru aciuirea tot felului de balauri dătători de boli.

Deci. Cu milă pentru bietele odoare, mai mult rău le facem cu înfofolirea decât cu arhiînvinuitul curent. (Republicat)

PS. Pentru ca nuuuumai plozi cu fularul peste bot vad de cand a nins. Si acum, in 2014, da. Of.

IMG_7815

Reclame