Despre laude

Standard

Mi-a venit cam greu sa scriu despre asta, sa nu se interpreteze cumva 🙂 Tot mai cred ca:

1. Esential este sa-ti iubesti si sa-ti respecti copilul

2. Parintii cu bun simt vor gasi o cale naturala sa creasca un copil educat.

Insa e foarte multa presiune pe parinti, circula pe net (si nu numai) foarte multe informatii si uneori, cand nu stii exact ce trebuie sa faci sau cum sa faci sa nu repeti greselile parintilor, tinzi sa cazi asa, usor, intr-o extrema sau alta. Si atunci cand vine o chestie din asta cu foarte multi adepti care e usor exagerata, simt nevoia sa reactionez :). Am facut-o si la vaccinuri, si ma mananca in behind sa o fac si acum :).

Mai nou, la moda e sa nu iti lauzi copilul. Suna usor rautacism asta cu „e la moda”, dar nu asta era rolul, chiar e la moda, e un nou val, a inceput de cativa ani.

Pare de bun simt, makes sense.

1. Copilul trebuie sa fie multumit el insusi de rezultatele lui, scopul lui in viata nu trebuie sa multumeasca adultii/parintii. True. I agree 100%.

2. Copilului trebuie sa i se explice DE CE a facut ceva bun, e mai important sa inteleaga asta decat sa ii spui pur si simplu bravo. True. I also agree 100%.

3. Dupa ce ii explici ce a facut bine, te opresti, nu are nevoie de lauda, o sa devina dependent. Dezacord 100% 🙂

De la primele 2 ipoteze pana la a nu-ti lauda niciodata copilul mi se pare asa, o ditamai prapastia.

Initial, citind pe ici pe colo despre neajunsurile laudei, eram si eu destul de convinsa. Ba chiar am incercat o perioada cu Sara, pe la 1 an si ceva. Mai mult, eu insami am fost un copil relativ nelaudat. Nu crescut cu lipsa de dragoste, chiar nu, doar nelaudat.

Cred ca v-am mai povestit de bunicul meu care statea cu mine mare parte din zi pana pe la 7 ani. El era Montessori si anti-laude prin felul lui de a fi. Foarte tare l-am iubit, aveam o relatie deosebita, dar el era all about „nu face pentru copil ce poate face singur” si „nu orice rahat are nevoie de o lauda”. Old school, you know 🙂

Pe masura ce am crescut cam aceeasi abordare a fost mentinuta de ai mei. Cu siguranta nu-mi ridica nimeni osanale cand aveam o realizare, dar eram certata daca nu-mi faceam treaba. Si uite ca ajung la vorba lui Radu cu carrots and sticks :). Parte din tragedia greselii e si consecinta de a fi certat, asa cum parte din extazul reusitei e si faptul ca vei fi laudat. Le aplic, insa, pe amandoua, cu moderatie. Cert doar atunci cand e de certat (si imi place sa cred ca nu cert, doar explic si imi exprim nemultumirea fata de decizia luata, chit ca micii domnisoare nu-i convine ce-i explic eu) si laud doar cand e de laudat.

De exemplu, cand fie-mea s-a luat dupa o fetita mai mare si a facut ce n-a facut ea toata viata ei, s-a apucat sa stranga (cam agresiv) o alta fetita de mana m-am incruntat la ea din adancul sufletului meu si i-am spus si ca nu e bine si de ce nu e bine. Insa imi place sa cred ca le ofer pe amandoua cu destula zgarcenie. Nici n-o cert din sculare-n culcare, ci destul de rar, cand chiar intrece calul si nici nu o laud ca si-a luat sosetele bine si nu pe dos.

Cred insa ca metoda functioneaza, daca nu lauzi niciodata ai toate premisele sa cresti un adult performant. Risti insa sa ai un adult care sa simta toata viata lui ca nu e good enough, ca nimic nu e good enough. Acuma na, take your pick.

Pentru mine, ochii larg deschisi la plod m-au reintors pe calea laudelor. 🙂

Primul exemplu care imi vine in cap: Potty training.  Daca pe la 1 an ii explicam calma, linistita, ce bine e ca face la olita, ca uite ca asa fac oamenii mari, ca ne pastram curati ca bla bla bla and she could care less, se ridica si pleca unde avea treaba, la 2 ani, cand a tras un pipi pe rata mov aka oala mi-a scapat un BRAVO mama!!! din toti bojocii sufletului meu. Evideeent ca asa a incercat sa obtina reactia din nou. Oare ar fi trebuit sa ma astept ca potty trainingul sa fie autorewarding pentru un plod de 2/3 ani? Mnu cred.

Pe scurt, cred ca atunci cand copilul e inca la o varsta cand nu stie singur „intrinsec” ce e rau si ce e bine, el depinde, se orienteaza in functie de reactia parintilor. Noi suntem barometrul lor moral.

Copiii depind de confirmarea parintilor, suntem zeii lor, asa cum, poate va mai amintiti, ai nostri erau zeii nostri cand eram noi mici. Invata lucruri cautand instinctiv aprobarea noastra, mai ales la o varsta asa de frageda. Cel mai usor e sa te gandesti la norme sociale si nu la realizari. Adica ca nu e ok sa te scobesti in nas, sa pleoscai la masa, sa tragi un vant in sufragerie, sa tragi jos fata de masa la restaurant, sa faci pipi la olita, sa sa sa. Invata pentru ca ei cauta aprobarea noastra/asteapta reactia noastra negativa, nu pentru ca simt ei acolo in adancul sufletului lor ca e aiurea sa forezi dupa un muc la cina.

Sigur ca asta scade cu timpul, pe masura ce cresc ne pierdem din superputeri si redevenim oameni cu greseli si defecte, dar tocmai de asta cred ca e important ca parintele sa valideze copilul, pe romaneste, sa il laude la timpul potrivit, si cand e zeu, si cand redevine om. Si la fel de sigur nu cred ca la orice actiune e musai sa fii cu echipa de majorete in spatele lui, dar cred in felicitarile sincere atunci cand e cazul :).

Adica daca termin un proiect monumental la buro sigur ca o sa stiu ca-i bine si o sa fiu mandra de mine, dar nu strica sa stiu ca si sefu-i aware de treaba asta :)).

Cred (adica asa mi se pare mie ingrozitor de firesc) ca trebuie sa iti exprimi dezacordul cand plodul face ceva gresit. Nu poti sa astepti calm, cu un pai intre molar si premolar sa-i vina inspiratia divina ca nu-i bine sa manance nisip. Explici, sigur, dar iti exprimi dezaprobarea. De ce reciproca sa nu fie valabila? De ce n-ai spune ca un copil nu trebuie certat niciodata pe principiul asta? O sa il faci sa nu faca lucruri de frica si nu pentru ca stie ca sunt gresite.

Si cred ca pe masura ce cresc chestia asta vine tot mai mult de la ei, cauta tot mai putin reperul nostru, si tot mai mult pe al lor interior. Sau, cel putin, daca iti faci treaba bine ca parinte (daca certi dar si lauzi moderat :P), prin exemplul personal, prin lecturile oferite, prin locurile si oamenile pe care i le arati, o sa ajunga sa faca treaba asta singur. Sa stie ce e bine si ce e rau. 🙂

Cred ca am record de „cred”-uri la articolul asta. Meh, inca unul, n-o sa moara nimeni. Voi ce credeti? 😛

IMG_6211

Reclame

13 răspunsuri »

  1. Mai, e de foarte bun simt ce zici. Al meu e de un an si 9 luni si cand il laud o fac cu un neuron la ce zice nenea specialistul ca lauda nu il ajuta si cu altul la bietul copil ca daca nu o fac nu va sti sa discearna intre ce e bun si ce e rau. Cum bine ai punctat, noi suntem barometrul celor mici pana invata sa gandeasca cu propriul lor creieras. Daca noua ne creste inima cand sotul se ridica de la masa si ne spune „buna mancare ai facut, femeie”, daramite unui biet sufletel cu reperele in plin Big Bang? Asa ca zic si eu mai departe, atat lauda, dar aia facuta direct, nu in gura mare sa auda tot targul si tot clanul, cat si dojana fac parte din educatia si formarea copiilor ca viitori adulti responsabili si perfect constienti de potentialul si valoarea lor.

    Apreciază

      • Uite cum ne laudam noi, femei in toata firea 😀 si ne cade bine 😀 da-o naibii de teorie „la moda”, instinctul meu de mama zice ca tancul trebuie incurajat. Cred ca asta e cuvantul. INCURAJAT. Si asta in momentul in care face ceva, nu la ani lumina distanta, lucru valabil si cu cearta sau observatia, ca nu mai tine minte de ce si le ia drept pareri gratuite si fara sens.

        Apreciază

  2. Eu am citit in ultimul timp The explisive child, este o carte destul de buna, ca informatii. Desi este buna in special pentru copii de peste 7 ani, un aspect important subliniat in carte este dat de importanta laudei. Astfel, se explica chiar ffff frumos ca pentru a avea un copil echilibrat, este important de a-i oferi laude si de a-i incuraja comportamentele pozitive, in egala masura, sau poate mai mare ( dar nu exagerata) decat cearta. Asa ca subscriu, si eu il laud atunci cand este cazul. Sunt momente cand il las sa se frustreze si atunci cand reuseste de unul singur si vad lumina si satisfactia reusitei in ochii lui, lauda mea vad ca il umple de fericire. Si, ca orice parinte, dau orice sa vad asta pe fata lui.

    Apreciază

    • Am ratat-o pe asta. Recunosc ca dupa cativa ani in care lecturile mele majoritare erau de parenting m-am intros un pic exlcusiv la beletristica. Sunt si 2 lucruri diferite, una e sa faca singura si alta e sa o laud. Eu cred foarte mult in lasatul sa faca singura lucrui 😛

      Apreciază

  3. Da, si eu cred ca ai dreptate. Cred ca ar trebui sa facem mai multe lucruri din inima si mai putine din carti, de pe net, si mai ales, „la moda” :).
    Iar e parca as fi scris eu 🙂 (daca as scrie asa frumos).

    Apreciază

  4. Uhhhh, cata dreptate ai ! Niste omuleti atat de mici au nevoie de repere si faptul ca ii certi sau ii lauzi cu moderatie este esential pentru ei. Eu imi *cheltuiesc* cel mai mult timp cu Lara explicandu-i tot felul de lucruri si spre marea mea bucurie vad ca e foarte eficient. La mine nu exista *n-ai voie aia sau aia fara explicatii*, are doar un an si 3 luni dar intelege atat de multe si e foarte atenta la ce ii spun mereu. Cred ca foarte mult conteaza si tonul pe care il folosesc in tot felul de conversatii (ea imi raspunde pe limba ei) :)))))))))))) si explicatii pe care i le dau.
    De laudat o laud ca e a mea si nu rezist ! Nu cred ca o sa creasca prost din cauza asta. De altfel eu nu tin seama de moda in ceea ce priveste educatia Larei. Cred ca bunul simt e cel mai bun reper.

    Apreciază

  5. Faza cu laudele este putin mai complexa decat a fost preluata. Am citit cartea si am fost si la conferinta, unde a explicat mai in detaliu la ce se referea: la laudele excesive menita sa faca copilul sa adopte un comportament agreat de parinti. Intr-adevar, abordarea lui este cam rece (sau mie asa imi pare) insa ideea de baza pe care o sustinea este ca nu e ok sa incerci sa faci copilul sa adopte un anumit comportament – care altfel ii cam scapa – prin laude mieroase in care nu crezi neaparat (ex. de fiecare data cand mananca tot din farfurie sa-i zici pe ton dulcegaros „bravo mama!” doar pentru a-l face sa repete faza si la urmatoarea masa) asa cum nu este ok sa-l faci sa adopte un anumit comportament prin amenintari sau pedepse. De mai multe ori omul a zis ca cel mai bine este sa-ti asculti instinctul, sa-ti asculti copilul si sa gasesti o cale de colaborare in loc de a prelua retete de-a gata de schimbare comportament din carti (referire directa la reinforcement of behaviours through praising and offering rewards). But of course, calea de mijloc si bunul simt sunt cheie iar ceea ce se potriveste intr-o familie poate sa nu mearga in alta. La noi, dupa o sesiune zdravana cand era mai mica de bravo-uri si batut din palme la orice cacat (in special bunicii), am observat ca orice ar fi facut, copilul se uita cu jind si astepta aplauze si ovatii; nu mi s-a parut ok asa ca am lasat-o mai moale cu laudele aiurea. Asta nu inseamna insa ca nu ii zic ca imi place ce a desenat sau ca a dansat funky (nu pot sa zic frumos pentru ca are un stil foarte aparte de dans – parca ar fi un gnom care a luat lectii de la beyonce si donald duck impreuna).

    Apreciază

    • N-am citit nici cartea nici la conferinta n-am fost 🙂 Acum 2 ani era un articol foarte share-uit pe tema asta iar acum a aparut din nou pe tapet cu conferinta. Asa explicat logic ca e ok, suna mult mai altfel decat atitudinea usor extremista care m-a pornit 🙂 Fara laude! Ba cu laude mai 🙂 Mai moderat asa, dar nu renunta de tot 🙂 Marturisesc ca nici nu sunt creatura care sa mearga la conferinte, again, ceva trauma, dar dupa sedinte conferintele sunt urmatoarea chestie pe care o urasc :D.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s