De ce trebuie sa invete Sara sa faca ciorba

Standard

Cand am zis saptamana trecuta sa scriu de chestii pe care musai sa nu uit sa o las pe Sara sa le faca mi-am adus aminte ca am scris deja, aici. Inca cred fiecare lucrusor pe care l-am scris acolo.

Si de fapt doar asta voiam sa spun. Oare mai are rost sa extind? :)) Ma rog, daca m-am apucat deja 😛

Adolescenta e o perioada absolut minunata din viata unui om. E perioada aia in care ti se intampla lucruri, in care simti lucruri, in care (ar trebui) sa traiesti lucruri.

Mi-e ciuda de mor ca atunci cand ai 18 ani n-ai bani sa calatoresti sa vezi lumea de exemplu. Ar fi necesar. Imi plac americanii din punctul asta de vedere, sa pleci dupa liceu/dupa facultate sa vezi lumea. Sigura ca incercam sa calatorim cat mai des acum, dar suntem constransi de zile, de timp, trebuie sa te intorci acasa, sa ajungi la scarbici, nu mai poti (ca sa o citez pe colega mea Sim) sa faci toate tampeniile inconstiente ca atunci cand erai singur pe lume, pentru ca nu mai esti singur pe lume, ai oameni care depind de tine si pentru care iti doresti sa nu patesti ceva :).

Nu stiu daca eu am fost un adolescent cuminte. Daca ma intrebi pe mine as spune ca da :D. Daca ar sti ai mei de exemplu toate lucrurile pe care le-am facut adolescenta fiind, posibil sa  spuna nu :)).

Una din senzatiile pe care mi le amintesc extrem de bine e din noaptea in care am ramas cu prietena mea Oana, singure, in Cluj (la facultate). O senzatie atat de puternica de libertate de nu pot sa va explic (nu ca am fi avut cine stie ce restrictii cand eram in liceu, adica aveam, dar na, mai si gaseam metode sa facem exact ce voiam cand voiam :D) dar senzatia aia sa poti sa faci CE vrei CAND vrei fara sa trebuiasca sa dai explicatii nimanui mi s-a parut incredibila. Desigur, e perioada cand mi-am dat seama ca de fapt urasc sa merg in cluburi si sunt mai mult genul stay at home, read a book/watch a moovie, drink a glass of red wine (ma rog, cana de vin fiert pe vremea asta). Meh.

Deci asta as vrea sa tin minte. Sara cand o fi adolescenta o sa faca chestii care nu mi-ar placea daca le-as sti. Sa imi amintesc ca nu trebuie sa stiu tot ce face, nu vreau sa stiu tot ce face, nu e bine sa stiu tot ce face. Nu am nici cea mai vaga idee cum o sa respir noptile cand o sa fie la cine stie ce petrecere. Bine, daca ma intrebi acum nu reusesc sa inteleg cum exact o sa fie ziua aia cand o sa plece singura undeva, oriunde, in Bucuresti, cu tramvaiul sau un taxi. Simt un puternic sentiment de panica doar cand imi imaginez chestia asta. Adica instinctiv vreau sa o apar de tot si sa nu sufere vreodata. Rational, imi dau seama ca nu poate evolua decat experimentand. Singura, fara ma-sa sa urle in spate la oricine ar indrazni sa o supere. Again, again, again, e esential sa sufere ca un caine dupa Gigel de la X C. Serioooos. :)) Fall in love. Madly, truly, hopelessly, deeply in love. 🙂

That’s the downside.

The upside e ca la fel de tare cum cred si stiu ca o sa faca prostii, la fel de tare cred si stiu ca daca o cresc ok pana ajunge acolo o sa fie ok. Cred ca daca viata ei de pana la momentul in care va fi pusa in fata unor alegeri e presarata de exemple cu alegeri corecte (de la noi, de la oamenii pe care ii cunoaste, din carti care te fac sa intelegi lucruri, sa vezi lucruri, sa traiesti cumva lucruri inainte de a le trai efectiv) va face ea singura alegerile corecte, in final. Poate as ruga-o sa nu faca nimic de care sa ii fie rusine. Sounds fair enough?

Cum ar veni, zic ca daca noi ne facem treaba bine ca parinti, atunci ea va fi un adolescent care va sti sa faca singura alegerile corecte.

Voi v-ati gandit oare cum o sa fim noi parinti peste 15 ani (sigur, e fix momentul acum cand plozii nostri au cat? 1,2,3, 4 ani? :)) dar ma rog).  Si mamelor de baieti, nu-i asa ca o sa cresteti numai cavaleri care o sa se poarte impecabil cu fetitele noastre? Promit sa o invete sa faca ciorba in schimb 😛 :))

PS. Car & heels back in business. Happy day today :D!

IMG_1375

Anunțuri

6 răspunsuri »

  1. Ma chinui de azi dimineata sa iti raspund cumva. Dar nu, nu imi iese. Cred ca sunt defecta, nu pot sa vad in niciun fel viitorul ala, in care o sa creasca si nu o sa ma mai cheme sa ii inchid fermoarul, de exemplu. Sa mearga singura la scoala? Sau pe undeva? In lumea asta? Nu, nu pot sa vizualizez fara sa mi se stranga stomacul.
    Am mai zis odata, mi-e tare greu sa-i accept cresterea. Sigur, sunt mandra rau la fiecare semn de „fetita mare”, dar ma ia cu ameteli daca ma gandesc la ce zici tu. Nu sunt pregatita sa imi pun problemele astea, sper ca atunci o sa ma descurc onorabil. Sigur sunt defecta. 😛

    Cum a fost petrecerea?

    Apreciază

    • Deocamdata imi e mai usor daca ma raportez la mine adolescenta decat daca ma raportez la ea adolescenta. Asa, da, si mie mi-e imposibil. Draguuuut, s-au jucat pe acolo, au ras, a topait, i-a cantat la multi ani acolo si inca de vreo 2 ori pe drum spre casa, sunt haiosi, ce sa mai 🙂

      Apreciază

  2. Promit sa-mi cresc baiatul asa cum se cuvine :). Promit sa fiu o soacra simpatica :). Frici avem cu totii, eu nu ca nu as avea incredere in el, eu nu am incredere in ceilalti :). Sa speram ca o sa fie totul cat mai bine, ca o sa-i crestem noi ok si ca o sa fie ei destul de responsabili de propriile actiuni.

    Apreciază

  3. Lara are doar 1 an si eu deja ma gandesc ca e obligatoriu sa invat in timp sa o las sa isi ia zborul chiar cu riscul inevitabil al noptilor fara somn. Acum sunt extrem de protectiva si realizez ca uneori exagerez. Uite inca o lectie de viata oferita de cand am copil. In Suedia, unde stam noi acum, astia sunt f relaxati cu plozii si in general la 18 ani bye bye, pleca la studii unde vor sau se muta de casa si isi gasesc job iar parintii isi traiesc a doua tinerete.
    Cel mai mult conteaza ce vede acasa, cum o cresti, ai mare dreptate ! Alegerile le va face in functie de ce stie deja ca e bine sau rau.
    Eu am fost o adolescenta extrem de rebela dar ai mei erau foarte stricti. Partea buna a fost ca reusisera sa ma invete multe lucruri bune pana sa ma apuce pandaliile adolescentei :))))))))
    Tata, la 18 ani, mi a tinut un speech in care mi a spus ca sunt mare, de acum sunt responsabila pt ce patesc, pot sa fac ce vreau si daca am probleme sa apelez in primul rand la ei. Am ramas socata, dupa ce nu ma lasase sa ma duc nicaieri decat cu scandal si tone de lacrimi 🙂
    La 24 de ani m am mutat singura si exact ca tine,( mai devreme nu am avut cum din motive financiare) eram singura in apartament, nu trebuia sa spun cand plec, cand vin, wowwwwwwwww ce senzatie. In mod sigur Lara, daca vrea, o sa experimenteze aerul asta de libertate mai devreme.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s