Arhivele lunare: ianuarie 2014

Scoala mea romaneasca

Standard

Bai macar sunt cat de cat in sincron cu scandalul ala cu invatatoarea :))

Va povesteam zilele trecute despre cum visez eu scoala Sarei. Sunt destul de sigura ca sistemul romanesc nu are nicio legatura cu caii mei verzi pe pereti.

Sigur ca vorbesc doar din experienta mea, nu sunt profesor si desi am unul tare drag in familie, parerile noastre nu coincid intodeauna. 🙂 Asadar, am scris un post lung cat o zi de post, nu-l cititi ca nu-i nimic interesant, mai bine lasati la final un comentariu cu experienta voastra, stiu sigur sigur ca sunt cativa care ati zis la ultimul articol ca voua v-a placut, sper sa va aduceti aminte ce v-a placut. In cazul meu, intotdeauna interesul pentru o materie a coincis cu un prof bun si lipsa de interesul cu unul rau sau…o sa vedeti daca cititi 😛

Impresia mea generala despre scoala este ca a fost un chin si ca mi-am ocupat timpul cu o sumedenie de chestii nefolositoare, in loc sa fac, sau sa incerc sa descopar si sa fac, chestii care mi se par(eau) interesante.

Totusi, as zice ca pana prin clasa a 8-a nivelul de cunostinte predate se apropia cumva de nivelul ala minim de cultura generala de care vorbeam data trecuta. In 1-4 doamna mea invatatoare m-a invatat gramatica pe care o stiu si cu care defilez si azi. Sigur ca am facut gramatica si inainte sa dau la Drept, dar cu profa aia (absolut minunata creatura si ea, de altfel) deja faceam chestii de finete, complexe, baza era stabilita. Avea o metoda din asta de a ne explica de-mi ramaneau in cap pe viata.

Mi-au placut matematica si chimia in 5-8. Nu mi-a mai placut romana. Daca in 1-4 eram incurajati sa compunem, sa ne exprimam, sa intelegem, sa vorbim, prima tema la limba romana a fost sa analizam nu mai stiu ce lectura (parca Puiul de Ion Alexandru Bratescu-Voinesti, sper sa nu ma insel). Bai chiar mi s-a parut interesant, puii mei, cred ca pe toti ne marca intr-a 5-a. Deci m-am dus acasa si am scris io, cum am stiut, cum am putut, ce am simtit cand am citit, ce am inteles, care a fost faza. A doua zi, am ridicat increzatoare mana sa raspund. Si m-a si pus. Prima. Bai. Deci cat de in freza am putut sa mi-o iau. Cat de socata a fost profa de ce-am facut si eu de ce credea ea ca o sa fac. Ar fi trebuit sa ma duc sa citesc vreo 3 comentarii de baieti din astia de au analizat opere literale, sa fac o compilatie si sa reproduc. Una din cele mai mari dezamagiri a fost pentru mine lectia aia de romana la 10 ani sau cat aveam. Asa a tinut-o langa pana intr-a 8-a. S-a intors roata in liceu, cand profa de romana era singura simaptica. Venea, se aseza cu fundul pe banca, isi balanganea picioarele si incepea sa ne intrebe ce am inteles, cum ni s-a parut, cum a fost acolo, dar acolo samd. Foarte draguta. Si-a cerut scuze la BAC ca trebuie sa ne puna sa invatam aceleasi comentarii sterile ale unor critici faimosi sau ce erau nenii aia de scriau carti, dar asta se cere, asta se puncteaza.

In liceu tot ce am iubit in 1-8 s-a dus pe apa sambetei. Daca gramatica n-am mai facut deloc (am facut mate-fizica), matematica, cealalta mare iubire a vietii mele m-a dezamagit complet.

Proful de mate era un tip incredibil de destept si care duduia de matematica. Isi mesteca cumva limba, venea in clasa, lasa tacticos si flegmatic catalogul si umplea cam 10 table, duble, una dupa alta. Nu vorbea. Scria si stergea, scria si stergea. La sfarsit ne dadea niste exercitii de facut in clasa si ne intreba ce n-am inteles. Wtf? Nu intelesesm nimic, ma uitam ca curca-n lemne la alea 10 table. A 9-a si a 10-a mai bungheam eu ceva cu ce invatasem in 1-8, dar la a 11-a s-a rupt filmul complet. Mi-a fost, sincer, extrem de greu sa recuperez pentru BAC. Si la fel de sincer, nu consider ca ce invatam eu, noi intr-a 11-a, sirurile si limitele alea reprezinta nivel mediu, de cultura generala, la matematica.

Profa de fizica se scobea in nas si ne predea despre cuplul de forță și inel pe șusea. N-am mai invatat nimic. Organic o respingeam, nu stiu cum sa explic.

La chimie profa ne avea pe grupe. Grupe de copii de 9/10, grupe de copii de 8, de 6 si de corigenti. Ma treceau toate transpiratiile cand rasfoia catalogul sa aleaga pe cine terorizeaza azi. In conditiile in care chiar citeam cu interes chimia acasa si imi placea. Pe mine ma bagase la 6. Eu faceam temele cu Oana mea, care era de 9/10. Bai, pe bune ca eram cam pe acolo, rezolvam si eu problemele, nu as fi zis ca sunt teribil de proasta. Si intr-o zi, cu spiritul dreptatii in mana, mi-am facut curaj. Ne-a intrebat cucoana daca e cineva care vrea sa isi mareasca notele. Si da, ma. Io eram, io voiam. Si-am ridicat mana. Mi-a dat o problema de olimpiada la care m-am incurcat la sfarsit. Mi-a dat 4 si m-a trecut la loc. Si a zis, adresandu-se colegilor, fraza care m-a marcat fix ca morala profei de romana dintr-a 5-a: „Ati vazut? Ce-si face omul cu mana lui lucru manual se cheama.” Si da, evident ca am abandonat si am stat in banca mea dupa, cu 6-le standard si invariabil.

La franceza aveam una din cele mai bune cotate profe din oras. Era cea mai oribila dintre toti. Mi-o amintesc cu precizie cum ii spunea unei colege (cea mai frumoasa colega a noastra Miss-ul promotiei noastre :D). Asta e fustita draguta? Asa de scurta? Ntz ntz ntz. Sa iasa toate miasmele de sub ea sa ne vina la profesori la nas, cocuta? Sau prietenului meu de la acea vreme: De unde ai B. pantofii astia? Cat ai dat pe ei? Ai avut bani de Revelion, ai? El invata cam de 2 ori mai temeinic decat mine la franceza. Eu eram fata cu o mutra cuminte, ma tinea in 7/8. Pe el il lasa corigent. Bruma de franceza pe care o stiam in liceu am uitat-o.

La facultate iar mi-am luat-o, din diverse motive (ca n-am stiut ca tuta ca profu’ vrea sa invat cursul lui si nu cartea aluia faimos care era suport de curs aso). Se face prea lung asta, nu mai povestesc, dar recunosc ca marea majoritate a seminariilor erau ok.

E adevarat si ca ce fac acum are 5% , sau hai, cu maxima indulgenta 10% legatura cu tot ce am invatat pana acum, dar pentru mine, scoala nu a reprezentat chestia aia de care pot sa zic: da ba, m-a facut om. Ma refer cu precadere la liceu.  Mi-ar fi placut sau cred ca ar fi trebuit sa invat mai mult pe partea de cultura generala. Stiu muzica clasica ca asculta maica-mea acasa cand calca si taica-miu in masina cand mergeam la mare. Pe bune, asta e adevarul. Stiu mitologie greaca si romana ca mi-o citeau ai mei pe post de povesti, am citit filosofie singura in liceu ca era la moda (cred, alt motiv n-am reusit sa identific, dar chiar am citit cu caruta :)) ), arhitectura ca ma palise pe mine la un moment dat ca ar fi cool sa fiu arhitect, nu mai vorbesc de literatura, cat de infima mi se pare bucatica pe care o invatam sau chiar IT. Cat de arhaic era ce invatam la ore. Word, Excel, Power Point, cel putin cand eram eu, nu se predau. Pur si simplu inacceptabil, asta ar trebui sa fie baza, minimul.

Wow, cat am scris. Da, ma consider un esec dp asta dv. In ciuda olimpiadelor, notelor bune, bursei la facultatea aia de buna de stat, pentru mine scoala a fost un esec.

So. Pentru voi cum a fost? Asa a fost si la voi, a depins de profesor? Ca sincer pe mine incolo ma duce ata, sa caut pentru Sara o invatatoare si apoi…pe cat posibil profesori buni. Ca ei sunt la stat, la privat, la scoala de fite sau de cartier prea putin importa 🙂

IMG_1836

Acomodarea la Gradi-10 Tips and Tricks

Standard

Sara are deja 4 luni de cand merge la gradi, cred ca pot sa spun linistita ca s-a acomodat. Ii place foooarte mult, ba chiar am lasat-o la 2 optionale (si stiti ca eu urasc optionalele, dar ea chiar are o o inclinatie spre muzica si dans, ma rog, si spre geografie mai nou, dar despre cum ma laud eu ca e copilul meu Einstein alta data :P).

Asadar, chestii pe care as fi vrut sa le fac/le-am facut si au ajutat.

1. Mi se pare evident ca trebuie sa fie o decizie luata in comun (asta desigur, daca copilul e destul de mare sa isi spuna parerea). La acomodarea alora mici rau nu ma pricep, si sincer, in mai toate cartile de psihologie pe care le-am citit (si chiar la Maria Montessori) se recomanda introducerea in colectivitate la 3 ani, mai precis, cred ca la ea citeam, atunci cand plodul nu se mai refera la sine ca TU ci ca la EU.

2. Prezentarea gradinitei. Cu ceva timp inainte as prezenta (si de fapt am si facut-o) cam ce se intampla la gradinita. Incerc sa ii explic punctual, cronologic, cu maxim de acuratete. Si pe ea (si chiar pe mine,chiar la varsta asta) o ajuta sa stie exact cum se vor desfasura lucrurile intr-o situatie noua. Bineinteles, subliniez partile care ii plac (ca sunt multi copii, ca o sa se joace mult, ca o sa picteze aso-ce-i place fiecaruia si se face la gradi). Din experienta mea cu Sara, se spune doar adevarul, daca o mint iese rau :D. Deci nu o mint. 😀

3. Acomodarea cu locul. La noi a prins foarte bine ca am fost cateva zile inainte sa cunoasca sala, curtea, jucariile de acolo. In prima zi cand am dus-o nici n-a clipit s-a dus sa ia o carte si s-a pus pe citit.

4. Acomodarea cu educatoarea. Pe asta nu am facut-o, cred ca i-ar fi fost mult mai usor decat asa. La aranjamentul anterior am avut foarte mare grija sa o familiarizez cu persoana care urma sa stea cu ea (bine, nici nu schimba decorul) si chiar nu a existat nicio lacrima. In schimb aici nu avea o persoana in care sa poata sa aiba incredere, pe care sa o cunoasca anterior.

5. Nu plecati pana nu e ok ea cu plecatul. Asta nu inseamna in niciun caz sa ii atrageti anume atentia ca plecati (exista un mare risc sa intre in faza nu mami nu pleca stai cu mine aso), ci mai degraba la noi functiona foarte bine daca era angajata intr-o activitate ce ii placea, atunci ma duceam sa ii spun, pe un ton foarte degajat ca ma duc la scarbici :).  Aici depinde mult si de educatoare. Sa stie cand ii poate propune o activitate, cand e in faza nu si vrea sa stea lipita de mami aso. Greu job, ce sa zic :D.

6. Ora la care venim sa o luam. La noi am avut surpriza sa ajute foarte mult. Nu neaparat ca ar sti ce inseamna ora 4/5/6, ci simpla confirmare ca la ora X voi veni sa o iau ii confera o certidutine, o siguranta in plus.

7. Daca aveti de ales, as zice sa ii duceti nu in prima luna cand toti in grupa sunt noi. Se creează o Vale a Plangerii, toti isi jelesc parintii la momente diferite si e inevitabil sa se puna si al vostru pe bocit.

8. Accept the fact ca va boci. Fie-mea si acasa, acum, mai cauta un motiv sa traga o tura de plans, eu chiar o intreb uneori, cand chiar inventeaza motive sa planga: Mami, vrei sa plangi si nu stii ce motiv sa gasesti? La care fie-mea, recunoaste: da :)). Deci logic ca va plange, e la mama dracu intr-o casa cu straini fara parinti, ar fi dubios sa o tina intr-o fericire. Adica na, pentru mine ar fi. 😀 In plus, la naiba, si eu m-am simtit absolut atroce in prima saptamana. Dar, la fel cum mie imi face bine sa merg la scarbici si sa stau cu oameni de varsta mea si pentru ea e important sa isi petreaca timpul cu copii de varsta ei :).

9. Nu a fost nevoie, dar la noi a fost cred ca un punct unde am avut o decizie in unanimitate: nu duceti copilul la gradinita impotriva vointei lui. Daca Sara ar fi zis la orice moment ca nu vrea sa mai mearga, ca nu ii place, nu am mai fi dus-o. Punct. Indiferent de cine ce ar fi zis. Sigur ca am acceptat procesul de acomodare, dar doar insotit de vointa ei de a merge acolo. Sa o duc cand ea nu ar fi vrut imi era evident ca nu i-as crea decat o aversiune fata de gradinita si nu rezolvam nimic.

10. Nici pe asta n-am facut-o, dar o recomand. Grupele la MM sunt mixte. Daca puteti, urmariti un pic copiii mai mari din grupa in care va intra. Stiu ca poate parea exagerat, dar uneori pot avea o influenta mai mare ca educatoarea ;).  Ei vor oferi inevitabil un model (fie-mea are vreo 2 fetite pe care le urmeaza/imita ca pe Sfintele Moaste; pisses the hell out of me, dar na, ce pot sa fac, stiu ca o sa treaca).  Daca copiii mai mari ofera exemple negative ele vor fi rapid preluate, asadar ideal ar fi sa nimeriti ceva copii mai mari care sa fie un model pozitiv.

Astea fiind zise, profit sa va reamintesc ca gradinita la care merge Sara are locuri libere. Mai exact, 6 locuri la  Grupa Cireselelor 3-4.5 ani (aici e Sara), si 8 locuri la Grupa Mugurasilor 1-3 ani (astia micii sunt adorabili). Inscrierile in ianuarie am inteles ca au ceva discount. Ce ar putea sa va intereseze e ca meniul e preponderent bio (deci fara pui din comert pe repeat, ba chiar e mult mai sanatos decat ce ii dau eu acasa, si stiti ca Sara mananca exclusiv bio :D), ca au convins-o pe fie-mea sa manance chestii noi (si e la varsta aia cand nu vrea sa incerce nimic nou:D) si ca sunt niste oameni civilizati si cu o disponibilitate fantastica la orice cerere/sugestie. Mai mult, grupa Sarei beneficiaza de a match made in Heaven, Erika e educatoare (foarte pe stilul MM, calma, care ii organizeaza din priviri samd) si Alina, asistenta ei, care este o mamica mamoasa si iubareata si in bratele careia sa alinta toti, chiar si cel mai mare baietel din grupa l-am vazut cum s-a dus la ea sa il pupaceasca pe cap. Stiti ca ce imi displace mie la MM e stilul usor distant (pe care il cautam de altfel, adica cineva care se baga in sulfetul Sarei cand nu vrea era ultima chestie pe lista mea de dorinte, dar uneori ei au nevoie sa se alinte, sa se rasfete, sa fie luati in brate si pupaciti), asadar prezenta Alinei este incredibil de binevenita. Asta in conditiile in care ei sunt educati in spiritul MM, adica aleg singuri ce vor sa faca, nu sunt obligati la anumite activitati aso. Nu stiu exact cum e la grupa mica, dar stiu eu un baietel acolo care in perioada de acomodare a stat doar cocotat la tanti aia de la ei in brate, ceea ce, pentru mine, reprezinta o mare bila alba. Na, deci cam asta, ne vedem pe-acolo daca e, sper sa va ajute ponturile de mai sus ;).

1186819_521482894586597_1272943985_n

Nici ca ca nici ca ca

Standard

Ma simt cumva la nelalocul meu.

Nu ma intelegeti gresit, sunt la fel de impacata cu varsta pe care o am ca ultima oara cand am vorbit de asta. Intr-un mod bizar, imi plac ridurile alea fine de la ochi. Daca sunt intr-o cheesy day imi imaginez ca sunt semne ale zilelor fericite pe care le-am avut. Daca sunt intr-o zi proasta, doar ma bucur ca le am doar pe astea :D.

M-a palit la mall. Nu fac cumparaturi in mall des, m-am mutat in online de ceva vreme, dar om sunt si eu, la reduceri nu pot rezista.

Magazinele din care imi cumpar eu haine sunt populate cu minore. Cred ca daca m-as fi straduit doar foarte putin puteam fi mama a jumatate din fetele alea de acolo. E deprimant sa iti cumperi haine de unde isi cumpara si alea de puteai sa le fii mama, serios (i know, i know,  e un semn de intrebare pentru hainele pe care le port :))). Pe langa, mai sunt si big pitzi, tiny pitzi, pitzi in devenire, rebel pitzi, pitzi. Ca na, asa e la mall. N-am nimic cu pitzi, pitzi is good. Ma uit in jur si imi dau seama ca arat usor ciudat si langa ele. N-am nici toace de 12 cand merg la cumparaturi, si nici mai mult fond de ten decat Madonna in concert.

Deci e clar, is prea baba prin magazinele alea, I don’t belong here. Ma intreb restrospectiv si usor ingrijorata, if I ever did.

Asa ca ma duc la plozi.

La plozi e si mai rau. Daca in cele de mai sus sunt oarecum impacata ca nu incap, adica na, asta e, am imbatranit, aici nu vreau sa ajung. Niste doamne carora le-as spune tanti sau sarumana daca le-as vedea pe strada, obosite, nearanjate si plictiste. Niste neni care se uita pofticiosi la orice are alt miros decat nevasta din dotare. Daca e si mai tanara o leaca nu se supara deloc. Si mai sunt pizti de mai sus imbatranite. Astea is cea mai groaznica categorie. Is fix rujatele si bombatele alea de ziceam except ca acu’ au burta si riduri. Dar poarta aceleasi haine mulate din tinerete. Nu le-a anuntat nimeni ca nu mai e de varsta lor cum ar veni. Si colantii aia mulati Sfinte Sisoe. Musai cu bluze scurte, desigur. Ar trebui interzis complet dupa 30j de ani sau pe acolo.

Deci aici chiar daca ar fi locul meu, nu vreau sa stiu, nu vreau sa stau, mi-e frica. Nu vreau sa fiu asa, sa ajung asa, nu e locul meu aici, have mercy.

Deci. Am 32 de ani recent dobanditi si un plod absolut fabulos de magnific.  Esta trist de evident ca nu mai sunt tineret, dar pentru nimic in lume nu vreau sa fiu tanti sau pitzi carnat indesat.

Unde ma potrivesc, unde ma duc? Unde ne potrivim, noi astia, nici ca ca, nici ca ca? :))

Old, but I’m not that old.

Young, but I’m not that bold.

Utopia

Standard

Observati ca in ultimul timp ma preocupa sistemul de invatamant din Romania :)).

Sincer, pentru o lunga perioada de timp am fost doar fericita ca am scapat din el. Dar o sa va povestesc mai pe larg, data viitoare, despre fabuloasa mea experienta, sa nu ziceti ca sunt carcotasa. De fapt, sunt carcotasa, dar am (si) argumente :P.

Azi insa, cum as vrea eu sa invete Sara. I can see it in detalii si culori, pana la ultimul amanunt, fix cum ar fi, exact cum mi-am imaginat pana la ultimul detaliu buchetul de mireasa sau cum imi imaginez pozele pe care vreau sa le fac (si care niciodata nu ies asa pentru ca inca nu stiu sa le fac sa arate ca in capul meu :D).

Pentru mine homeschooling-ul sau unschooling-ul nu sunt o optiune (desi m-am gandit la ele un pic, mai ales in primul an de viata al Sarei cand era usor normal sa vreau sa o tin legata de mine for the rest of our lives :D). Scoala are un rol social, pe langa informatiile pe care ti le prezinta si pe care le inveti te pregateste pentru viata sociala, v-am mai explicat ca o consider esentiala indragosteala de Gigel de la XI-C. Nu glumeam :D.

Ce sper eu sa obtina Sara de la scoala: Cunostinte minime in o multitudine de domenii, cultura generala. Dar la nivelul ala. De cultura generala. De conversatie. Mai mult timp pentru carti, muzica, arhitectura, calatorii. In educatia mea lucrurile astea le-a compensat familia si ce-am citit eu, dar ar trebui sa faca parte din pachetul de baza.

In plus, in 1, 2, 3, 10 domenii pentru care ea arata interes, sa poata sa aprofundeze pana la nivelul pe care il vrea, da, inclusiv nivel de facultate sau mai mult. Mi s-ar parea ceva perfect firesc sa invete chestii de nivel super avansat de astronomie in clasa a 4-a daca asta o intereseaza.

Ce mi se reproseaza in discutiile aprinse purtate recent pe aceasta tema (nu, nu cu sotzoo, culmea cu el n-am apucat sa dezbat problema :))) e ca nu e facubil. Nu ca nu exista, ca stiu si eu ca nu exista (sau mai exact nu stiu sa existe), ci ca nu e facubil, nu poti sa inveti diferentiat 40j de copii.

Hm, ba poti. I would.

As imparti scoala cam asa.

La 9 plodul e la scoala. Clasele sunt mari, cu geamuri gigantice si musai dictai curtea cu copaci batrani in ea. Lectiile pot avea loc in clasa sau afara, se voteaza la inceputul zilei :D.

Pana la ora 12 toata lumea invata chestii de baza din diverse materii: mate, romana, istorie, geografie, chimie, fizica bla bla.

Lectia se trimite pe tableta/laptop, plozii o citesc in 15 minute si apoi se discuta liber cu profesorul despre ce e, ce nu s-a inteles, conexiuni cu lectii anterioare sau cu alte materii aso. Si exercitii practice. La toate. Si la istorie, si geografie, si la fizica, si la chimie, da, si la matematica. Se poate la toate, daca imi trec mie prin cap careia nu mi-a placut scoala si care nici nu mi-am petrecut un an sa ma gandesc la asta ar trebui sa fie extrem de usor pentru un prof. Ah, si profii ar fi super smecheri. Ar avea like salarii uriase. Nu ma intereseaza varsta, adica nu vreau doar somitati cu 30j de ani experienta si nici doar tinerei hiphopisti. In top 3 profii mei preferati unul avea 28, unul 40 si ceva si unul 50 si ceva. Irelevant.

La 12 sa le dea de mancat la plozi.

De la 1 la 4 plozii au inca 3 ore in care pot sa aprofundeze, cum ar veni sa mearga la clase avansate, la 1, 2, 3 materii care ii intereseaza. Aici tot asa, sa aiba un prof cu care sa poata discuta orice, care sa le explice, care sa ii ajute cand se incurca, si acces nelimitat la informatie pe domeniul ala.

Ambele sesiuni, si cea de dimineata si cea de dupa-amiaza, ar contine un interval pentru lucru individual. Cum ar veni, teme.  Except ca le-ar discuta cu proful dupa. Si nu ca mine, cu ai mei, acasa, atunci cand nu intelegeam ceva, sau si mai rau, sa-mi bat capul singura.

That’s it. Apoi acasa. E mai mult cred, ca orar, decat ce fac plozii acum la noi, dar eu una as fi mai multumita (si cand zic eu una zic eu una ca elev, nu eu una ca mama :))).

E unul care nu vrea sa aprofundeze nicio materie? No problem, nu aprofundezi, te duci acasa si bati mingea.

As conditiona admiterea la facultate de un numar de ore din alea aprofundate, atat. La orele aprofundate daca doar te duci si nu manifesti serios interes, proful te trimite acasa. Ca sa nu stea toate loazele sa ma incurce acolo si sa-si faca numarul de ore sa intre cu miile la facultate.

Fara teme, teste, BAC, admitere.  Doar cele de mai sus.

Singurul examen l-ar da angajatorul, la angajare, si ar fi practic. O fi vreun domeniu unde nu s-o putea da practic, dar la cele la care m-am gandit eu, se poate. Deci practic. Daca ii place cum se descurca se angajeaza, daca nu, pa pa, mai incearca si la altul.

Asa as angaja si eu oamenii daca as fi in pozitia sa angajez. Sa-i vad cum se descurca la treaba. Ca a terminat magna cum laude nus pe unde nu ma pasioneaza, lucrez cu oameni cu o tona de diplome care sunt de un 7 la job si cu oameni care au terminat o facultate normala si sunt de 9+.

Gata. Asta e. In episodul urmator despre cum om adapta ce vrem la ce avem :)).

Deci ce ziceti, v-ati da copiii la scoala asta? :)).

IMG_9834

Rezolutii

Standard

La fiecare inceput de an sunt inconjurata de rezolutii.

Oamenii din jurul meu se lasa de fumat la 1, vor sa faca copii la 1, vor sa se uite mai putin la calculator si mai mult  la luna de la 1, vor sa-si gaseasca jumatatea la 1, uite, var-miu vrea sa scrie o carte la 1 (ceea ce nu mi se pare deloc o idee rea, inca pastrez numerele din revista scrisa in liceu si sigur o sa pastreze si fie-mea cartile lui :D). In general, oamenii la 1 vor, isi propun.

In fiecare an la 1 ma simt datoare sa scriu si eu ce-mi doresc in 2014.

Ar trebui sa vreau sa fiu o mama mai buna, o sotie mai buna, o colega mai buna, sa fiu bogata, sa calatoresc mai mult, sa mananc mai sanatos sau ceva. Dar adevarul e ca nu prea o fac :P.

Daca e murdar pe jos, iau o matura si matur (aaaa, de fapt nu prea matur :P), vreau sa fac un copil il fac (si nu, nici nu vreau sa mai fac un copil :D), vreau sa fiu o mama mai buna, incerc sa petrec (si) mai mult timp cu Sara, vreau sa calatoresc, pun mana si caut oferte pentru la vara, inca de acum, ca sunt mai ieftine 😉 samd.

Stau prost la capitolul rezolutii, deci, la fel ca anul trecut si probabil la fel ca in 2015 :). Imi doresc sanatate ca pe asta nu am cum s-o inventez.

Traiesc intr-o lume paralela in perioada sarbatorilor, in care totul se intampla in reluare, in care timpul nu se grabeste, in care dorm mult si citesc de 10 ori mai mult decat in orice alta luna (asta doar pentru ca in celelalte luni citesc impardonabil de putin :D). Sunt o sarla in decembrie. Imi plac perioadele astea, mi se pare ca ma ajuta sa vad cumva imaginea de ansamblu, sa pun lucrurile in perspectiva :).

Pana la coada inceputul de an asta e (din pacate as zice 😛 ): timpul de a te apuca din nou de treaba, intoarcerea la ritmul ala normal de jobtvnani (era o piesa la Parazitii), la gradi, scarbici, un CD nou in masina, lista de cumparaturi, programari, agitatie, viata. It’s time to begin, isn’t it?

Voi ce rezolutii aveti pentru 2014? 🙂