Luni

Standard

Va povestesc ziua de luni (desi e vineri), o zi absolut banala, fara crize la scarbici, cu copil sanatos si relativ binedispus, o zi perfect normala de luni.

07:05 Suna tel.

07:05-07:40 Baie, incercat dobandit aparenta umanoida (indreptat par, machiat, imbracat, facut codite Sara).

07:40-08:00 Run Forrest Run, e cea mai aglomerata zi de anul asta si mai sa nu ajung la timp.

08:00-08:30 pana vin colegii. Liniste. Pot sa lucrez. Fac repede un document.

08:00-18:00 Haos haos haos, apuca-te de o treaba, las-o ca suna telefonul, du-te dincolo, hai intoarce-te, apuca-te din nou, stai ca a venit mailul ala, suna-l pe ala de la compartimentul X ca nu intelege ca trebuie sa dea drumul de aia, inca 30j de telefoane, return la prima sarcina, stai ca a mai aparut o solicitare urgenta, repede sa o termin pe asta, stop sedinta cu sefa, back de la sedinta, hai cu prima, sau a doua, la care ramasesem? stai ca mailul asta e mai urgent. Cum? E 1 deja? De aia imi chioraiau matele. Hai sa mananc ceva in timp ce citesc cam 10% din ce aveam de citit azi. Hai ca-i gata si urgenta, mai am putin si termin documentul ala pe care am apucat sa-l fac de dimineata, stai stai ca mailul ala e musai sa-l dau acum si sa sun colo sa faca aia ca are termen maine. La loc comanda. Inca o sedinta. 3 ore sedinta. Urasc sedintele. Le urasc. Creierii prastie la final, chiar daca nu e o sedinta scarboasa. Azi chiar nu e o sedinta scarboasa, sunt altele mult mai groaznice. Back @ work. Un ochi pe TDL. Fix vreo 30% am apucat sa fac, ma grabesc sa mai fac ce e, fuga fuga ca la 6 se inchide gradi, jang jang pana la semafor, hai ca merge si pe galben sa nu ma astepte Sara, parcat, interfon.  E inca bine ca nu am nicio programare. Stiti de cate programari are nevoie o femeie pe luna? Multe. Destul de multe. Daca mai ai de mers si la medic e teribil. La mine luna asta parca s-au adunat toate plombele cazute, toate restantele la doctori, tot nemersul la tuns de juma de an samd. Sa nu uit de Casco, rata, comanda dubla din greseala la Elefant, rata cealalta, articolul de dincolo.

Ajung la gradi. Sunt toti cu Alina. Ma uit pe geam, ma vede, fuge la mine (nu inainte de a pune scaunelul la locul lui-fixista ca ma-sa), ne pupacim. Se incalta singura, ii spun sa imi zica daca are nevoie de ajutor : Tie og fiumos agiuta-ma. Sunt impresionata ca retine chestiile astea de politete, o ajut sa se incalte o imbrac, vaj vaj pana acasa, la semafoare mai raspund la 2 mailuri, negociez mersul la magazin dupa biscuiti (mergem doar daca vedem ca nu mai aveam acasa).

Acasa. Suna fixul. In timp ce vorbesc la telefon Sara intreaba: Undie e mociul? (elastic de prins par=mot=don;t ask). Si intrebarea se repeta, intensitatea crescand progresiv. Ma opresc din conversatie: un mot e la tine in mana, 2 in cap, restul in cutia lor. Raspuns satisfactor. Liniste. Inchid.

Masa. Sa manance copilul. Ce vrea? Morcovi cu mazare. Morovi cu mazare, check, peste, check, pun copilul la masa, ma duc fuga sa prind un dus, pe fwrd, bineinteles. Aud printre picaturi vociferari. Ma grabesc, ies aproape imbracata. Nu mai vrea peste, nu e buuun, vrea patrat rotund. Patrat rotund mama? DAAAAAAA!!! Din ALA!!!!! Mother fucker ce mama naiba o fi ala patrat rotund. Sap prin frigider cu viteza luminii prezentand diverse chestii ce-mi cad sub ochi: conserva de peste, branza, cascaval, brocoli, unt aso aso. NU ALAAAA!!!! ALAAA!!!!!. Nici ala nici ala, intensitatea si sonorul cresc! Ala! Prosciuto era ala. Da maaa, e ambalat intr-un patrat cu colturile rotunde, avea dreptate, copil multumit, mananc eu pestele de nu i-a mai placut. Foarte bun de altfel :D.

O intreb pe Sara ce vrea sa faca. Sa deseneze. Perfect. Instalez copilul langa mine pe canapea, cu cartea de colorat si culorile. Stau langa ea cu calculatorul, am ceva de facut. Cie coloiez cu oz? Citesc 2 fraze. Cie coloiez cu gaiben? Suna telefonul. Mama. Sunt in Lidl, zice, sunt niste pantaloni la oferta. Cie coloiez cu veide? Maaamaaa ce coloiez cu veeeeeiiiideeee!!!! Sunt 92, sunt buni? 93/94 are Sara acum, deci daca vrei sa ii iei 98. Cie coloiez cu miooov? A, da mi-ai mai zis, zice, dar uite ca uit, nu-i nimic ii zic, multumim, inchide, inchid. Inca o fraza. Maaamii, ce coloiez cu pocotaiu? Suna iar. Mama. Ce culoare sa ii iau? Mov, verde sau grena? Nu, nu poti sa zici „ce vrei tu”. Mov. Ia mov. Mov? Da, mov. Maaamiii, ce coloiez cu mioooov?

Inapoi la citit. O propozitie juma. Cu indulgenta. Sotzoo. E la Mega, ia ceva? Cie coloiez cu oz? SCAN SCAN SCAN cap ce mai e nevoie: paine, lapte, oare ce mai era, ce mai era, ceva important. Nu-mi aduc aminte. Cie coloiez cu gaiben? Asta e, inchid. Peste 5 minute de Ce coloiez cu pocotaiu?: sirop! nu mai are sirop. Sun. Mai esti? Nu, am iesit. Ce colooooiiieeeez cu pocotaaaaiiiu?

Mai vorbesc si eu cu sotzoo 2 vorbe in timp ce Sara decide ca e timpul sa studiem a mia oara albumele foto ale familiei si raspund printre picaturi la intrebari cu aceiasi ritmicitate ca mai sus: cine e aici? dar aici? dar aici?

9 fara ceva. WTF. Cand s-a facut 9. Ora de lapte, baie, nani. Noroc ca bea laptele cu sotzoo si apuc sa scriu articolul asta. Cine vrei sa-ti citeasca asta seara? Mami sau tati? Rolling dice. Tati. Yeeeeeessssssss (oricum, la final, dupa ce ii citeste el doua povesti si mai rasfoieste ea inca 5 carti, tot eu sunt la rand pentru un pic de rasfat inainte de somn :D)! Ma duc in sufragerie, ma tolanesc cu laptopul in brate. Arunc un ochi la tel., apel preluat pe la 8 si. Sun inapoi. Erau aia de la Elefant cu comanda dubla. Minunat, i-am ratat, o sa ma mai sune peste 30j de ani. Si aud. Undie miergiem? Sotzoo: nu mergem tati nicaieri, e noapte. Undiiieeee mieeergiiieeeem? Nu inteleg tati, e noapte, intuneric, unde sa mergem. UUUUUNDIIIIIEEEEE MIIEEEEERGIIIEEEEM si bocete. Maine, bomban. Unde merge maine vrea sa stie bomban. Daca merge la gradi sau e weekend si mergem in parc bomban. Ma duc, o iau in brate (invariabil cand plange Viau la maaaaaamiiiii). O consolez, ne linistim, adormim (ea de tot, eu aproape).

Ceas. 11. Pun vasele spalate la locul lor, strang rufele de pe uscator, ma duc in pat, mai citesc si eu un pic din cartea aia misto. Nu pot sa ma culc niciodata inainte de 12-1, daca ma culc inainte de 12 nu mai apuc sa fac nimic, sa citesc, sa scriu pe blog, zippo, nada, niente. E ok, am timp sa ma odihnesc, nu ma injurati, nu mi-as permite sa ma plang ca stiu cum e sa nu dormi 🙂

Repeat or 5, pauza 2 zile, hai de la capat. Si zau ca nu era mai liniste cand stateam acasa, ritmul era tot cam asta, dar cu alte chestii parca mai obositoare psihic. Si asta in conditiile in care sotzoo ma ajuta mult, gatesc doar pentru Sara si nu fac curat.

Deci. Doar pentru ca nu ma plang nu inseamna ca mie nu mi-e greu sau ca am inca 10 maini sau superputeri, o bagheta magica cu care treaba la scarbici se rezolva instant.

Nu, n-am patit nimic, nu m-a suparat nimeni in nicio parte, e chiar o perioada energica sa zic asa, dar daca mai aud pe cineva ca se vaita (mai ales fara motiv) o sa fac bube! Am zis! Altii sunt mai necajiti ca noi. Toti avem deadline-uri, stres, presiune, griji, copii maraiti samd. Suntem sanatosi, muncim, avem copii veseli, sa nu mai aud ca au nu doarme, au cat am de munca de n-am timp sa stau pe Facebook samd. Daca toata lumea s-ar gandi mai mult la ce are si nu la ce nu are cred ca am fi o tara populata cu oameni care zambesc mai mult, ca sa nu zic direct mai fericiti ;).

Do tell me, how are you doing these days? Feeling ZENish? 😀

IMG_1545

Anunțuri

4 răspunsuri »

  1. Ziua noastra de luni:

    – ma trezesc din instinct la 7.15 (n-am nevoie de alarma, nu mi-a trebuit vreodata, nu am ratat vreo trezire in my life); ma dezmeticesc si ma dau jos din pat cat de incet pot, sa nu o trezesc pe Sima (da, mai raman langa ea toata noaptea, inca nu reusesc sa ma desprind- eu, nu ea, pot foarte bine sa o culc si sa plec in camera mea, nu-i pasa).
    – in timp ce astept sa vina bunica, il trezesc pe Perisor, ma aranjez pentru job; deodata aud o voce: mami, mami, mamiiii. Incremenesc, fuge Perisor la Sima sa ii spuna ca e luni si ca mami merge la servciu (daca m-as duce eu ar plange pana s-ar convinge ca nu plec nicaieri); Sima protesteaza cand il vede, il trimite si pe el la serviciu si se culca la loc; rasuflu usurata.
    – la serviciu se anunta o zi lunga, intalnire a actionarilor si sunt nevoita sa fac pe gazda pana la ora 19.00; pe langa treburile mele obisnuite, trebuie sa zambesc, sa ma flutur pe langa ei, sa vad pozele cu familiile lor, sa le povestesc despre a mea, etc.
    – la 19 plec spre casa cu un taxi, eram prea obosita sa mai merg cu metroul; Sima ma astepta la poarta, mi-a atras atentia ca am intarziat; ii daduse Perisor sa manance, ou fiert cu paine (nu, in viata ei n-ar cere morcovi sau mazare :))).
    – la 20.00 reusesc si eu sa mananc si incepe joaca: mami, hai sa pictam, pune-mi culorile; hai sa dansam, da-mi pe muzica; hai sa facem cartofi prajiti din plastelina, toate culorile; hai sa citim povestea cu magarul; hai sa construim un castel; iti faci unghiile? vreau si eu! (am convins-o ca ei ii stau mult mai bine unghiile albe si am lasat-o asa); printre toate astea mai raspund la un mail, mai vorbesc cu o prietena la telefon, mai arunc o vorba lui Perisor in bucatarie.
    – Perisor intre timp pusese la cuptor prajitura cu mere, gris si unt, ca sa i-o servim domnisoarei. Dar a uitat sa adauge macar un strop de zahar, miere sau sirop. Sima a mancat, dar eu nu am putut, sunt mai rau ca un copil.
    – la ora 22 reusim sa-i facem baie, ii dau laptele si ma bag si eu la un dus; am calculat prost timpul si am uitat sa incui usa la baie, asa ca m-am trezit cu Sima peste mine, dornica sa ma ajute la spalat; nu intru in detalii :P;
    – la 22.45 eram in sfarsit in pat, eu cu o carte, ea cu Lego. Pana la 23.30 am reusit sa scot toate jucariile din pat, sa inchid lumina si sa zic toate povestile; de adormit nu stiu cand a facut-o, eu una sigur am picat inaintea ei.

    Si cam asa e in fiecare zi, cu mentiunea ca uneori sta pe capul lui Perisor pana se baga in pat, iar eu reusesc sa mai citesc putin, sa mai arunc o privire la TV, sau sa mai aranjez ceva prin casa.

    Maine planuiesc sa ii trimit in parc doar pe ei 2, am chef sa fac curat singura si sa imi pun la punct dulapul. Apoi mergem in vizita la ai mei, poate la nasi…
    Si uite asa, timpul zboara, maine-poimaine face 3 ani si eu nu pot sa cred ca e fetita mare.

    Apreciază

    • :)))) parca seamana un picc, nu? Si sa stii ca si pentru mine e un privilegiu o tura de curat in sifonier, cu mentiunea ca Sarei ii place activitatea asta 😀

      Apreciază

  2. Oana, ce m-ai facut sa rad, hai sa ma „laud” si eu, ca tocmai am vb zilele trecute cu cineva careia mama (aka bunica copilului), ii facea de mancare in fiecare zi, cumparaturile si cate putina curatenie si ea tot se plangea, cat de greu e si ca nu are timp de nimic.

    Deci, luni (marti, miercuri, joi, vineri, toate sunt la fel)
    5:30 – 6:00 Alexander se trezeste: mama Alex vrea lapte, (hop fugi, pregateste laptele, asteapta sa il bea). Mama, pisu mare…Ok hai sa schimbam scutecul, done. Mama Alex vrea desene, ok, pun desene, el se uita eu mai motai pana la 6:30 maxim. Eu ma trezesc si pun la spalat, aranjez, pregatesc micul dejun. La 7 micul dejun si conferinta pe skype cu papa (ca daca asa ne-a iesit anul asta, sunt mama singura de luni pana vineri:(. 7:30 strans masa, imbracat, spalat pe dinti, hranit catelul, impachetat rucsacul lui Alexander. 8:00 fix iesit pe usa, Alexander la gradi, plimbat Noel, fuga sa nu intarzii…9:00 in birou.
    Aici, treaba se schimba, nu ma streseaza nimeni, pot sa lucrez in ce ritm vreau, important e ca treaba sa fie facuta bine (imi iubesc serviciul din acest motiv)
    10:00 pauza cafea si croissant
    12:00 12:30 pauza masa
    12:30 13:00 plimbat Noel
    14:00:16:00 treaba,
    16:00 pauza fruct si ceai
    18:00 fuga la gradi sa il iau pe Alexander
    18:20 ajunsi in fata blocului, mergem dupa paine, plimbarea de seara, Alexander pe bicicleta, eu pe jos, Noel asteapta in masina. Obicei, in fiecare seara,mancam 2 macaroni cu ciocolata sau vanilie si un colt de paine, asta pana ne intoarcem la masina sa il luam pe Noel
    18:45 Acasa, Alexander se joaca putin, eu pregatesc masa (mancaruri super usoare si rapizi, ca timp nu avem)
    19:00-19:30 Alexander conferinta skype cu papa , eu strans masa, hranit dulau, aranjat prin casa, pus haine la spalat/uscat, etc.
    19:30-19:45 baie, imbracat in pijamale
    20:00-20:15 desene sau poveste
    20:15 nani Alexander, eu doar ma prefac
    20:45 du-te imbraca-te din nou ca bine babysitterul si tb sa il plimb pe Noel
    21:00 Babysitter ajuns
    21:00-21:30 plimbat Noel
    21:30 conferinta skype cu barbatu’ ca sa mai apucam si noi sa vb. / stat la calculator, eventul lucrat de acasa daca e ceva urgent, organizat toate cele, weekenduri, cadouri, vacante, etc
    22:30-23:00 mami nani
    Nu ma plang, deocamdata e bine asa, zilele trecute ma gandeam ca Alexander e singurul copil care se trezeste la 5. Ei si, stai sa nu incep de acum, in cateva luni, cand o sa vina bebe 2, o sa imi doresc sa dorm de la 23:00 la 5:)

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s