Arhive zilnice: 17 ianuarie 2014

Luni

Standard

Va povestesc ziua de luni (desi e vineri), o zi absolut banala, fara crize la scarbici, cu copil sanatos si relativ binedispus, o zi perfect normala de luni.

07:05 Suna tel.

07:05-07:40 Baie, incercat dobandit aparenta umanoida (indreptat par, machiat, imbracat, facut codite Sara).

07:40-08:00 Run Forrest Run, e cea mai aglomerata zi de anul asta si mai sa nu ajung la timp.

08:00-08:30 pana vin colegii. Liniste. Pot sa lucrez. Fac repede un document.

08:00-18:00 Haos haos haos, apuca-te de o treaba, las-o ca suna telefonul, du-te dincolo, hai intoarce-te, apuca-te din nou, stai ca a venit mailul ala, suna-l pe ala de la compartimentul X ca nu intelege ca trebuie sa dea drumul de aia, inca 30j de telefoane, return la prima sarcina, stai ca a mai aparut o solicitare urgenta, repede sa o termin pe asta, stop sedinta cu sefa, back de la sedinta, hai cu prima, sau a doua, la care ramasesem? stai ca mailul asta e mai urgent. Cum? E 1 deja? De aia imi chioraiau matele. Hai sa mananc ceva in timp ce citesc cam 10% din ce aveam de citit azi. Hai ca-i gata si urgenta, mai am putin si termin documentul ala pe care am apucat sa-l fac de dimineata, stai stai ca mailul ala e musai sa-l dau acum si sa sun colo sa faca aia ca are termen maine. La loc comanda. Inca o sedinta. 3 ore sedinta. Urasc sedintele. Le urasc. Creierii prastie la final, chiar daca nu e o sedinta scarboasa. Azi chiar nu e o sedinta scarboasa, sunt altele mult mai groaznice. Back @ work. Un ochi pe TDL. Fix vreo 30% am apucat sa fac, ma grabesc sa mai fac ce e, fuga fuga ca la 6 se inchide gradi, jang jang pana la semafor, hai ca merge si pe galben sa nu ma astepte Sara, parcat, interfon.  E inca bine ca nu am nicio programare. Stiti de cate programari are nevoie o femeie pe luna? Multe. Destul de multe. Daca mai ai de mers si la medic e teribil. La mine luna asta parca s-au adunat toate plombele cazute, toate restantele la doctori, tot nemersul la tuns de juma de an samd. Sa nu uit de Casco, rata, comanda dubla din greseala la Elefant, rata cealalta, articolul de dincolo.

Ajung la gradi. Sunt toti cu Alina. Ma uit pe geam, ma vede, fuge la mine (nu inainte de a pune scaunelul la locul lui-fixista ca ma-sa), ne pupacim. Se incalta singura, ii spun sa imi zica daca are nevoie de ajutor : Tie og fiumos agiuta-ma. Sunt impresionata ca retine chestiile astea de politete, o ajut sa se incalte o imbrac, vaj vaj pana acasa, la semafoare mai raspund la 2 mailuri, negociez mersul la magazin dupa biscuiti (mergem doar daca vedem ca nu mai aveam acasa).

Acasa. Suna fixul. In timp ce vorbesc la telefon Sara intreaba: Undie e mociul? (elastic de prins par=mot=don;t ask). Si intrebarea se repeta, intensitatea crescand progresiv. Ma opresc din conversatie: un mot e la tine in mana, 2 in cap, restul in cutia lor. Raspuns satisfactor. Liniste. Inchid.

Masa. Sa manance copilul. Ce vrea? Morcovi cu mazare. Morovi cu mazare, check, peste, check, pun copilul la masa, ma duc fuga sa prind un dus, pe fwrd, bineinteles. Aud printre picaturi vociferari. Ma grabesc, ies aproape imbracata. Nu mai vrea peste, nu e buuun, vrea patrat rotund. Patrat rotund mama? DAAAAAAA!!! Din ALA!!!!! Mother fucker ce mama naiba o fi ala patrat rotund. Sap prin frigider cu viteza luminii prezentand diverse chestii ce-mi cad sub ochi: conserva de peste, branza, cascaval, brocoli, unt aso aso. NU ALAAAA!!!! ALAAA!!!!!. Nici ala nici ala, intensitatea si sonorul cresc! Ala! Prosciuto era ala. Da maaa, e ambalat intr-un patrat cu colturile rotunde, avea dreptate, copil multumit, mananc eu pestele de nu i-a mai placut. Foarte bun de altfel :D.

O intreb pe Sara ce vrea sa faca. Sa deseneze. Perfect. Instalez copilul langa mine pe canapea, cu cartea de colorat si culorile. Stau langa ea cu calculatorul, am ceva de facut. Cie coloiez cu oz? Citesc 2 fraze. Cie coloiez cu gaiben? Suna telefonul. Mama. Sunt in Lidl, zice, sunt niste pantaloni la oferta. Cie coloiez cu veide? Maaamaaa ce coloiez cu veeeeeiiiideeee!!!! Sunt 92, sunt buni? 93/94 are Sara acum, deci daca vrei sa ii iei 98. Cie coloiez cu miooov? A, da mi-ai mai zis, zice, dar uite ca uit, nu-i nimic ii zic, multumim, inchide, inchid. Inca o fraza. Maaamii, ce coloiez cu pocotaiu? Suna iar. Mama. Ce culoare sa ii iau? Mov, verde sau grena? Nu, nu poti sa zici „ce vrei tu”. Mov. Ia mov. Mov? Da, mov. Maaamiii, ce coloiez cu mioooov?

Inapoi la citit. O propozitie juma. Cu indulgenta. Sotzoo. E la Mega, ia ceva? Cie coloiez cu oz? SCAN SCAN SCAN cap ce mai e nevoie: paine, lapte, oare ce mai era, ce mai era, ceva important. Nu-mi aduc aminte. Cie coloiez cu gaiben? Asta e, inchid. Peste 5 minute de Ce coloiez cu pocotaiu?: sirop! nu mai are sirop. Sun. Mai esti? Nu, am iesit. Ce colooooiiieeeez cu pocotaaaaiiiu?

Mai vorbesc si eu cu sotzoo 2 vorbe in timp ce Sara decide ca e timpul sa studiem a mia oara albumele foto ale familiei si raspund printre picaturi la intrebari cu aceiasi ritmicitate ca mai sus: cine e aici? dar aici? dar aici?

9 fara ceva. WTF. Cand s-a facut 9. Ora de lapte, baie, nani. Noroc ca bea laptele cu sotzoo si apuc sa scriu articolul asta. Cine vrei sa-ti citeasca asta seara? Mami sau tati? Rolling dice. Tati. Yeeeeeessssssss (oricum, la final, dupa ce ii citeste el doua povesti si mai rasfoieste ea inca 5 carti, tot eu sunt la rand pentru un pic de rasfat inainte de somn :D)! Ma duc in sufragerie, ma tolanesc cu laptopul in brate. Arunc un ochi la tel., apel preluat pe la 8 si. Sun inapoi. Erau aia de la Elefant cu comanda dubla. Minunat, i-am ratat, o sa ma mai sune peste 30j de ani. Si aud. Undie miergiem? Sotzoo: nu mergem tati nicaieri, e noapte. Undiiieeee mieeergiiieeeem? Nu inteleg tati, e noapte, intuneric, unde sa mergem. UUUUUNDIIIIIEEEEE MIIEEEEERGIIIEEEEM si bocete. Maine, bomban. Unde merge maine vrea sa stie bomban. Daca merge la gradi sau e weekend si mergem in parc bomban. Ma duc, o iau in brate (invariabil cand plange Viau la maaaaaamiiiii). O consolez, ne linistim, adormim (ea de tot, eu aproape).

Ceas. 11. Pun vasele spalate la locul lor, strang rufele de pe uscator, ma duc in pat, mai citesc si eu un pic din cartea aia misto. Nu pot sa ma culc niciodata inainte de 12-1, daca ma culc inainte de 12 nu mai apuc sa fac nimic, sa citesc, sa scriu pe blog, zippo, nada, niente. E ok, am timp sa ma odihnesc, nu ma injurati, nu mi-as permite sa ma plang ca stiu cum e sa nu dormi 🙂

Repeat or 5, pauza 2 zile, hai de la capat. Si zau ca nu era mai liniste cand stateam acasa, ritmul era tot cam asta, dar cu alte chestii parca mai obositoare psihic. Si asta in conditiile in care sotzoo ma ajuta mult, gatesc doar pentru Sara si nu fac curat.

Deci. Doar pentru ca nu ma plang nu inseamna ca mie nu mi-e greu sau ca am inca 10 maini sau superputeri, o bagheta magica cu care treaba la scarbici se rezolva instant.

Nu, n-am patit nimic, nu m-a suparat nimeni in nicio parte, e chiar o perioada energica sa zic asa, dar daca mai aud pe cineva ca se vaita (mai ales fara motiv) o sa fac bube! Am zis! Altii sunt mai necajiti ca noi. Toti avem deadline-uri, stres, presiune, griji, copii maraiti samd. Suntem sanatosi, muncim, avem copii veseli, sa nu mai aud ca au nu doarme, au cat am de munca de n-am timp sa stau pe Facebook samd. Daca toata lumea s-ar gandi mai mult la ce are si nu la ce nu are cred ca am fi o tara populata cu oameni care zambesc mai mult, ca sa nu zic direct mai fericiti ;).

Do tell me, how are you doing these days? Feeling ZENish? 😀

IMG_1545

Reclame