Arhive zilnice: 15 ianuarie 2014

Scoala mea romaneasca

Standard

Bai macar sunt cat de cat in sincron cu scandalul ala cu invatatoarea :))

Va povesteam zilele trecute despre cum visez eu scoala Sarei. Sunt destul de sigura ca sistemul romanesc nu are nicio legatura cu caii mei verzi pe pereti.

Sigur ca vorbesc doar din experienta mea, nu sunt profesor si desi am unul tare drag in familie, parerile noastre nu coincid intodeauna. 🙂 Asadar, am scris un post lung cat o zi de post, nu-l cititi ca nu-i nimic interesant, mai bine lasati la final un comentariu cu experienta voastra, stiu sigur sigur ca sunt cativa care ati zis la ultimul articol ca voua v-a placut, sper sa va aduceti aminte ce v-a placut. In cazul meu, intotdeauna interesul pentru o materie a coincis cu un prof bun si lipsa de interesul cu unul rau sau…o sa vedeti daca cititi 😛

Impresia mea generala despre scoala este ca a fost un chin si ca mi-am ocupat timpul cu o sumedenie de chestii nefolositoare, in loc sa fac, sau sa incerc sa descopar si sa fac, chestii care mi se par(eau) interesante.

Totusi, as zice ca pana prin clasa a 8-a nivelul de cunostinte predate se apropia cumva de nivelul ala minim de cultura generala de care vorbeam data trecuta. In 1-4 doamna mea invatatoare m-a invatat gramatica pe care o stiu si cu care defilez si azi. Sigur ca am facut gramatica si inainte sa dau la Drept, dar cu profa aia (absolut minunata creatura si ea, de altfel) deja faceam chestii de finete, complexe, baza era stabilita. Avea o metoda din asta de a ne explica de-mi ramaneau in cap pe viata.

Mi-au placut matematica si chimia in 5-8. Nu mi-a mai placut romana. Daca in 1-4 eram incurajati sa compunem, sa ne exprimam, sa intelegem, sa vorbim, prima tema la limba romana a fost sa analizam nu mai stiu ce lectura (parca Puiul de Ion Alexandru Bratescu-Voinesti, sper sa nu ma insel). Bai chiar mi s-a parut interesant, puii mei, cred ca pe toti ne marca intr-a 5-a. Deci m-am dus acasa si am scris io, cum am stiut, cum am putut, ce am simtit cand am citit, ce am inteles, care a fost faza. A doua zi, am ridicat increzatoare mana sa raspund. Si m-a si pus. Prima. Bai. Deci cat de in freza am putut sa mi-o iau. Cat de socata a fost profa de ce-am facut si eu de ce credea ea ca o sa fac. Ar fi trebuit sa ma duc sa citesc vreo 3 comentarii de baieti din astia de au analizat opere literale, sa fac o compilatie si sa reproduc. Una din cele mai mari dezamagiri a fost pentru mine lectia aia de romana la 10 ani sau cat aveam. Asa a tinut-o langa pana intr-a 8-a. S-a intors roata in liceu, cand profa de romana era singura simaptica. Venea, se aseza cu fundul pe banca, isi balanganea picioarele si incepea sa ne intrebe ce am inteles, cum ni s-a parut, cum a fost acolo, dar acolo samd. Foarte draguta. Si-a cerut scuze la BAC ca trebuie sa ne puna sa invatam aceleasi comentarii sterile ale unor critici faimosi sau ce erau nenii aia de scriau carti, dar asta se cere, asta se puncteaza.

In liceu tot ce am iubit in 1-8 s-a dus pe apa sambetei. Daca gramatica n-am mai facut deloc (am facut mate-fizica), matematica, cealalta mare iubire a vietii mele m-a dezamagit complet.

Proful de mate era un tip incredibil de destept si care duduia de matematica. Isi mesteca cumva limba, venea in clasa, lasa tacticos si flegmatic catalogul si umplea cam 10 table, duble, una dupa alta. Nu vorbea. Scria si stergea, scria si stergea. La sfarsit ne dadea niste exercitii de facut in clasa si ne intreba ce n-am inteles. Wtf? Nu intelesesm nimic, ma uitam ca curca-n lemne la alea 10 table. A 9-a si a 10-a mai bungheam eu ceva cu ce invatasem in 1-8, dar la a 11-a s-a rupt filmul complet. Mi-a fost, sincer, extrem de greu sa recuperez pentru BAC. Si la fel de sincer, nu consider ca ce invatam eu, noi intr-a 11-a, sirurile si limitele alea reprezinta nivel mediu, de cultura generala, la matematica.

Profa de fizica se scobea in nas si ne predea despre cuplul de forță și inel pe șusea. N-am mai invatat nimic. Organic o respingeam, nu stiu cum sa explic.

La chimie profa ne avea pe grupe. Grupe de copii de 9/10, grupe de copii de 8, de 6 si de corigenti. Ma treceau toate transpiratiile cand rasfoia catalogul sa aleaga pe cine terorizeaza azi. In conditiile in care chiar citeam cu interes chimia acasa si imi placea. Pe mine ma bagase la 6. Eu faceam temele cu Oana mea, care era de 9/10. Bai, pe bune ca eram cam pe acolo, rezolvam si eu problemele, nu as fi zis ca sunt teribil de proasta. Si intr-o zi, cu spiritul dreptatii in mana, mi-am facut curaj. Ne-a intrebat cucoana daca e cineva care vrea sa isi mareasca notele. Si da, ma. Io eram, io voiam. Si-am ridicat mana. Mi-a dat o problema de olimpiada la care m-am incurcat la sfarsit. Mi-a dat 4 si m-a trecut la loc. Si a zis, adresandu-se colegilor, fraza care m-a marcat fix ca morala profei de romana dintr-a 5-a: „Ati vazut? Ce-si face omul cu mana lui lucru manual se cheama.” Si da, evident ca am abandonat si am stat in banca mea dupa, cu 6-le standard si invariabil.

La franceza aveam una din cele mai bune cotate profe din oras. Era cea mai oribila dintre toti. Mi-o amintesc cu precizie cum ii spunea unei colege (cea mai frumoasa colega a noastra Miss-ul promotiei noastre :D). Asta e fustita draguta? Asa de scurta? Ntz ntz ntz. Sa iasa toate miasmele de sub ea sa ne vina la profesori la nas, cocuta? Sau prietenului meu de la acea vreme: De unde ai B. pantofii astia? Cat ai dat pe ei? Ai avut bani de Revelion, ai? El invata cam de 2 ori mai temeinic decat mine la franceza. Eu eram fata cu o mutra cuminte, ma tinea in 7/8. Pe el il lasa corigent. Bruma de franceza pe care o stiam in liceu am uitat-o.

La facultate iar mi-am luat-o, din diverse motive (ca n-am stiut ca tuta ca profu’ vrea sa invat cursul lui si nu cartea aluia faimos care era suport de curs aso). Se face prea lung asta, nu mai povestesc, dar recunosc ca marea majoritate a seminariilor erau ok.

E adevarat si ca ce fac acum are 5% , sau hai, cu maxima indulgenta 10% legatura cu tot ce am invatat pana acum, dar pentru mine, scoala nu a reprezentat chestia aia de care pot sa zic: da ba, m-a facut om. Ma refer cu precadere la liceu.  Mi-ar fi placut sau cred ca ar fi trebuit sa invat mai mult pe partea de cultura generala. Stiu muzica clasica ca asculta maica-mea acasa cand calca si taica-miu in masina cand mergeam la mare. Pe bune, asta e adevarul. Stiu mitologie greaca si romana ca mi-o citeau ai mei pe post de povesti, am citit filosofie singura in liceu ca era la moda (cred, alt motiv n-am reusit sa identific, dar chiar am citit cu caruta :)) ), arhitectura ca ma palise pe mine la un moment dat ca ar fi cool sa fiu arhitect, nu mai vorbesc de literatura, cat de infima mi se pare bucatica pe care o invatam sau chiar IT. Cat de arhaic era ce invatam la ore. Word, Excel, Power Point, cel putin cand eram eu, nu se predau. Pur si simplu inacceptabil, asta ar trebui sa fie baza, minimul.

Wow, cat am scris. Da, ma consider un esec dp asta dv. In ciuda olimpiadelor, notelor bune, bursei la facultatea aia de buna de stat, pentru mine scoala a fost un esec.

So. Pentru voi cum a fost? Asa a fost si la voi, a depins de profesor? Ca sincer pe mine incolo ma duce ata, sa caut pentru Sara o invatatoare si apoi…pe cat posibil profesori buni. Ca ei sunt la stat, la privat, la scoala de fite sau de cartier prea putin importa 🙂

IMG_1836

Reclame