Acomodarea la Gradi-10 Tips and Tricks

Standard

Sara are deja 4 luni de cand merge la gradi, cred ca pot sa spun linistita ca s-a acomodat. Ii place foooarte mult, ba chiar am lasat-o la 2 optionale (si stiti ca eu urasc optionalele, dar ea chiar are o o inclinatie spre muzica si dans, ma rog, si spre geografie mai nou, dar despre cum ma laud eu ca e copilul meu Einstein alta data :P).

Asadar, chestii pe care as fi vrut sa le fac/le-am facut si au ajutat.

1. Mi se pare evident ca trebuie sa fie o decizie luata in comun (asta desigur, daca copilul e destul de mare sa isi spuna parerea). La acomodarea alora mici rau nu ma pricep, si sincer, in mai toate cartile de psihologie pe care le-am citit (si chiar la Maria Montessori) se recomanda introducerea in colectivitate la 3 ani, mai precis, cred ca la ea citeam, atunci cand plodul nu se mai refera la sine ca TU ci ca la EU.

2. Prezentarea gradinitei. Cu ceva timp inainte as prezenta (si de fapt am si facut-o) cam ce se intampla la gradinita. Incerc sa ii explic punctual, cronologic, cu maxim de acuratete. Si pe ea (si chiar pe mine,chiar la varsta asta) o ajuta sa stie exact cum se vor desfasura lucrurile intr-o situatie noua. Bineinteles, subliniez partile care ii plac (ca sunt multi copii, ca o sa se joace mult, ca o sa picteze aso-ce-i place fiecaruia si se face la gradi). Din experienta mea cu Sara, se spune doar adevarul, daca o mint iese rau :D. Deci nu o mint. 😀

3. Acomodarea cu locul. La noi a prins foarte bine ca am fost cateva zile inainte sa cunoasca sala, curtea, jucariile de acolo. In prima zi cand am dus-o nici n-a clipit s-a dus sa ia o carte si s-a pus pe citit.

4. Acomodarea cu educatoarea. Pe asta nu am facut-o, cred ca i-ar fi fost mult mai usor decat asa. La aranjamentul anterior am avut foarte mare grija sa o familiarizez cu persoana care urma sa stea cu ea (bine, nici nu schimba decorul) si chiar nu a existat nicio lacrima. In schimb aici nu avea o persoana in care sa poata sa aiba incredere, pe care sa o cunoasca anterior.

5. Nu plecati pana nu e ok ea cu plecatul. Asta nu inseamna in niciun caz sa ii atrageti anume atentia ca plecati (exista un mare risc sa intre in faza nu mami nu pleca stai cu mine aso), ci mai degraba la noi functiona foarte bine daca era angajata intr-o activitate ce ii placea, atunci ma duceam sa ii spun, pe un ton foarte degajat ca ma duc la scarbici :).  Aici depinde mult si de educatoare. Sa stie cand ii poate propune o activitate, cand e in faza nu si vrea sa stea lipita de mami aso. Greu job, ce sa zic :D.

6. Ora la care venim sa o luam. La noi am avut surpriza sa ajute foarte mult. Nu neaparat ca ar sti ce inseamna ora 4/5/6, ci simpla confirmare ca la ora X voi veni sa o iau ii confera o certidutine, o siguranta in plus.

7. Daca aveti de ales, as zice sa ii duceti nu in prima luna cand toti in grupa sunt noi. Se creează o Vale a Plangerii, toti isi jelesc parintii la momente diferite si e inevitabil sa se puna si al vostru pe bocit.

8. Accept the fact ca va boci. Fie-mea si acasa, acum, mai cauta un motiv sa traga o tura de plans, eu chiar o intreb uneori, cand chiar inventeaza motive sa planga: Mami, vrei sa plangi si nu stii ce motiv sa gasesti? La care fie-mea, recunoaste: da :)). Deci logic ca va plange, e la mama dracu intr-o casa cu straini fara parinti, ar fi dubios sa o tina intr-o fericire. Adica na, pentru mine ar fi. 😀 In plus, la naiba, si eu m-am simtit absolut atroce in prima saptamana. Dar, la fel cum mie imi face bine sa merg la scarbici si sa stau cu oameni de varsta mea si pentru ea e important sa isi petreaca timpul cu copii de varsta ei :).

9. Nu a fost nevoie, dar la noi a fost cred ca un punct unde am avut o decizie in unanimitate: nu duceti copilul la gradinita impotriva vointei lui. Daca Sara ar fi zis la orice moment ca nu vrea sa mai mearga, ca nu ii place, nu am mai fi dus-o. Punct. Indiferent de cine ce ar fi zis. Sigur ca am acceptat procesul de acomodare, dar doar insotit de vointa ei de a merge acolo. Sa o duc cand ea nu ar fi vrut imi era evident ca nu i-as crea decat o aversiune fata de gradinita si nu rezolvam nimic.

10. Nici pe asta n-am facut-o, dar o recomand. Grupele la MM sunt mixte. Daca puteti, urmariti un pic copiii mai mari din grupa in care va intra. Stiu ca poate parea exagerat, dar uneori pot avea o influenta mai mare ca educatoarea ;).  Ei vor oferi inevitabil un model (fie-mea are vreo 2 fetite pe care le urmeaza/imita ca pe Sfintele Moaste; pisses the hell out of me, dar na, ce pot sa fac, stiu ca o sa treaca).  Daca copiii mai mari ofera exemple negative ele vor fi rapid preluate, asadar ideal ar fi sa nimeriti ceva copii mai mari care sa fie un model pozitiv.

Astea fiind zise, profit sa va reamintesc ca gradinita la care merge Sara are locuri libere. Mai exact, 6 locuri la  Grupa Cireselelor 3-4.5 ani (aici e Sara), si 8 locuri la Grupa Mugurasilor 1-3 ani (astia micii sunt adorabili). Inscrierile in ianuarie am inteles ca au ceva discount. Ce ar putea sa va intereseze e ca meniul e preponderent bio (deci fara pui din comert pe repeat, ba chiar e mult mai sanatos decat ce ii dau eu acasa, si stiti ca Sara mananca exclusiv bio :D), ca au convins-o pe fie-mea sa manance chestii noi (si e la varsta aia cand nu vrea sa incerce nimic nou:D) si ca sunt niste oameni civilizati si cu o disponibilitate fantastica la orice cerere/sugestie. Mai mult, grupa Sarei beneficiaza de a match made in Heaven, Erika e educatoare (foarte pe stilul MM, calma, care ii organizeaza din priviri samd) si Alina, asistenta ei, care este o mamica mamoasa si iubareata si in bratele careia sa alinta toti, chiar si cel mai mare baietel din grupa l-am vazut cum s-a dus la ea sa il pupaceasca pe cap. Stiti ca ce imi displace mie la MM e stilul usor distant (pe care il cautam de altfel, adica cineva care se baga in sulfetul Sarei cand nu vrea era ultima chestie pe lista mea de dorinte, dar uneori ei au nevoie sa se alinte, sa se rasfete, sa fie luati in brate si pupaciti), asadar prezenta Alinei este incredibil de binevenita. Asta in conditiile in care ei sunt educati in spiritul MM, adica aleg singuri ce vor sa faca, nu sunt obligati la anumite activitati aso. Nu stiu exact cum e la grupa mica, dar stiu eu un baietel acolo care in perioada de acomodare a stat doar cocotat la tanti aia de la ei in brate, ceea ce, pentru mine, reprezinta o mare bila alba. Na, deci cam asta, ne vedem pe-acolo daca e, sper sa va ajute ponturile de mai sus ;).

1186819_521482894586597_1272943985_n

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s